Din 4 mai până în 23 august, în Franța s-au vândut măști de 300 de milioane de euro. E vorba doar de măștile de unică folosință sau lavabile vândute de magazinele de proximitate, supermarketuri și hipermarketuri. Dacă adăugăm și cele 7,5 milioane de teste raportate de francezi, suma se cam dublează. Iar dacă extrapolăm la nivel mondial, pandemia începe să aibă o cifră de afaceri respectabilă, deja semnificativ peste a industriei de divertisment, pe care pus-o la colț.
Psihologul Patrick Fagan explică relația dintre portul măștii și prostire (la propriu). Merită o lectură integrală, dar citatul următor, susținut cu referințe științifice, ar trebui să ne ajute să înțelegem seriozitatea problemei: „[Măștile] te fac influențabil. Te fac mai dispus să asculți indicațiile cuiva și să faci lucruri pe care altfel nu le-ai face. Pe scurt, îți decuplează funcția executivă – conștiința [mintea].”
Scoțienii, intrați în legendă ca zgârciți, se dovedesc foarte darnici cu numărul de internări Covid-19. Formula pare destul de simplă: înmulțesc numărul de pacienți reali cu 4. Asta matematică, nu ca la meșterii noștri, care n-au trecut de lecția cu rotunjirile după ureche.
Între timp, țara cu cele mai stricte măsuri antipandemice, Peru, are cel mai mare număr de „decese CV-19” la milionul de locuitori. (Tehnic, prima e San Marino, dar asta e doar o glumă statistică.)
Și mai între timp, China se lasă umilită de Qatar și Panama: a ajuns pe locul 38 ca număr total de „infectați”. În ritmul actual, riscă să iasă din top 50 până la sfârșitul lunii. Cineva trebuie să se amuze copios.
În România, căprarul medical al nației trâmbițează aberații pe toate ulițele, din zori și până-n seară. Ultima: avem cea mai ridicată rată de mortalitate din Europa. S-ar părea că domnia sa utilizează tabla împărțirii după metoda părintelui Onufri. Dacă și veniturile s-ar împărți tot așa, am fi cea mai bogată țară de pe planetă.