Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi
Filmuleţul lui Patriciu în varianta arabă
Departe de noi şi, prin asta, trecută cu vederea de presa românească, se desfăşoară Intervenţia militară israeliană în Gaza. Mii de morţi şi răniţi dintre civili, blocuri întregi transformate în pîlniile gropilor create în pămînt de exploziile rachetelor, proteste în capitalele Occidentale.
Pentru cine se uită doar la televiziunile noastre, pare a fi vorba de un fleac, de un fapt banal, care nu merită nici măcar atenţia acordată noii gravidităţi îndoilenice a noii starlete.
Televiziunile din lumea arabă transmit însă zi şi noapte, în buclă, secvenţe zguduitoare din hotarele acestei tragedii.
Despre Efectul moral-politic al acestor secvenţe în lumea arabă am scris – culmea! – cu patru ani în urmă, cînd, aflat în Siria, am putut vedea efectele unor alte secvenţe transmise de televiziunile arabe:
Asaltul militar israelian asupra flotilei Libertatea care se îndrepta spre fîşia Gaza.
Iată ce-am scris atunci!
Camil Petrescu nota undeva că trăim de-adevăratelea doar timpul şi locul în care ne aflăm.
Tot ce se petrece departe de noi în timp şi spaţiu nu reuşeşte să ne trezească nici o reacţie interioară mai acătării, dat fiind că imaginaţia, oricît de puternică ar fi, n-are cum să ţină locul trăirii imediate.
De fiecare dată cînd am fost plecat din ţară, am experimentat pe pielea mea acest adevăr esenţial de psihologie descoperit şi dezvăluit de Camil Petrescu.
Am avut ocazia să-l verific din nou între 28 mai – 4 iunie 2010, altfel spus în săptămîna în care am fost departe de ţară, într-o călătorie documentară în Siria, împreună cu alţi patru confraţi de breaslă.
Luni, 31 mai 2010, în România a fost ziua aşa zisei greve generale.
Dacă aş fi rămas în ţară, aş fi trăit şi eu evenimentele din această zi la intensitatea dată de timpul şi locul în care m-aş fi aflat.
Cum însă luni, 31 mai 2010, mă aflam în Siria, Apocalipsa trîmbiţată de trompetele mogulilor a fost pentru mine, ca şi pentru ceilalţi tovarăşi de călătorie, un lucru petrecut undeva, departe, pe glob şi, prin asta, fără o altfel de importanţă decît cea a unui eveniment din Orientul Apropiat pentru un jurnalist din Europa.
Televiziunile şi ziarele din Siria n-au publicat nici măcar o secvenţă sau un rînd despre protestul social din România.
Aflaţi peste cîteva zile în vizită la agenţia de presă Sana, n-am reuşit să obţinem nici măcar o ştire dată pe flux despre ceea ce, pentru jurnaliştii de la Bucureşti, trecea drept evenimentul capital al momentului.
Comentarii
Lasă un răspuns