Gânduri despre o bucată de plastic (partea n+2)

Prin ianuarie, anul trecut (2022), se lansă cu mare pompă si mai apoi mare scandal Proiectul Pilot pentru a face noua Carte de identitate.

A trecut anul 2022, a trecut si mai bine de jumătate din anul 2023 și Proiectul Pilot bate pasul pe loc – din ochii cetățeanului. Și, colac peste pupăză, unele probleme se adâncesc.

Înainte să plec, cu treabă, pentru câteva zile pe acasă, prin România, am zis să trimit cererea anuală (la unele firme, angajatorul cere la anumite perioade de timp istoricul sancțiunilor auto, pentru a vedea disciplina în trafic a angajaților care dețin „mașină de firmă”) către instituția care se ocupă cu treaba asta, Exact, și în România există un registru care păstrează, pentru o anumită perioada de timp, tipul faptei și numărul de puncte sau lipsa lor.

Obținerea documentului este relativ ușoară: completezi și tipărești un formular, pe care-l și semnezi cu ocazia asta și, dimpreună cu copia „plasticului” față-spate (sîc) o pui într-un plic și o trimiți la ei. După vreo două săptămâni primești plicul cu răspunsul. Bine, chestia asta se poate și online dacă ai documente electronice – nu e cazul meu/nostru al românilor

Întors in Germania, mă aștepta cu multă nerăbdare un plic gros. Știind din ceilalți ani că plicul cu „rezultatul” trebuie să fie unul subțirel, am zis ca sigur ceva nu e bine. Din păcate, aveam dreptate. Instituția, prin semnătura unuia din funcționarii ei, îmi spunea că „întrucât actul trimis nu conține semnătura mea, eu nu pot face dovada identității mele”. Bun. Așadar, tare frumos: Poliția de Frontieră și încă vreo câteva instituții nu au nici o problemă cu „plasticul fără de semnătura“.

Interesant este că, an de an, am cerut acest document, și, tot an de an, acesta mi-a fost trimis prin Poșta fără sa fie vreo problemă.

Bine, eu sunt unul singur. Însă, ceva mă sa cred că nu sunt și nici nu voi rămâne singurul cu această problemă.

Înțeleg de la colegi că asta este o formă indirectă de a pune presiune pe autoritățile române pentru a rezolva problema „plasticului”. Deși, ținând cont că există pe undeva o statistică potrivit căreia plasticul nostru este cel mai ușor de falsificat din toată UE, cred că, de fapt, problema e în altă parte și vine, indirect, și din altă direcție…. Vamală.

Un rest de vară minunat și aveți grijă cu cozile de prin vămi.

Florin Pîcă (Germania)