Gîndul de luni, 1 octombrie 2018

Ce indicații politice au primit de la Cotroceni procurorii ca să claseze, în fine, Dosarul de Înaltă Trădare?

Vineri, 28 septembrie 2018, pe la prînz, DIICOT a remis presei următorul Comunicat:

„Urmare a interesului manifestat de către reprezentanţii mass-media cu privire la cauza penală ce are ca obiect sesizarea formulată de către d-nul Ludovic Orban împotriva d-nei Dăncilă Vasilica, prim-ministru al Guvernului României, Biroul de informare şi Relaţii Publice din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 27 septembrie 2018 procurorii DIICOT-Structura Centrală au dispus clasarea cauzei penale cu privire la săvîrșirea infracțiunilor (urmează enumerarea de rigoare – n.n.) «întrucît faptele nu există».”

Chiar așa cum e, nevolnică, presa noastră n-a putut să nu observe șmecheria din text.

Clasarea dosarului a avut loc joi, 27 septembrie 2018. Într-adevăr reprezentanții mass-media, cum le zice Biroul, au manifestat interes cu privire la cauza penală declanșată de sesizarea lui Ludovic Orban.

O poziție legitimă ivită din premierele absolute înregistrate de Dosarul de Înaltă Trădare:

  • Pentru prima oară în istoria modernă a României un premier în exercițiu era denunțat la Parchet nu de un nebun, nu de un ins care, neavînd ocupație, face plîngeri penale tuturor Autorităților din Republică, ci de ditamai șeful Opoziției, candidat la funcția de premier, un cetățean despre care nu sînt date c-ar fi luat-o razna.
  • Pentru prima oară în istoria modernă a Românie, Parchetul General ia în serios un denunț care, exclus fiind să fi fost redactat sub puterea drogurilor sau a consumului excesiv de alcool, apărea ca o manevră politicianistă, una dintre acele inițiative clișeu ale unor politicieni lipsiți de inspirație.
  • Pentru prima oară în istoria României, deși denunțată de Înaltă Trădare, deși presupusă a fi suspectă într-un dosar in rem, Viorica Dăncilă nu numai că nu e suspendată din funcție, dar mai mult participă la toate ședințele CSAT secrete, are acces la documente confidențiale NATO. Marx scria că prin Europa umbla stafia comunismului. În chip asemănător puteam spune că prin Europa Unită de azi umbla stafia unui premier acuzat de Înaltă Trădare.

Acestei preocupări a presei DIICOT i-ar răspuns în cel mai pur stil adus și impus în postdecembrism de regimul Iohannis:
Cînd a vrut el și mai ales cînd a considerat că e nevoie de întreținerea diversiunii cu Înalta Trădare.

De mirare astfel sintagma urmare a interesului manifestat de presă. În istorica zi a clasării nu s-a manifestat nici un interes. Formula șmechească a fost aleasă pentru a putea ajunge la presă informația cu clasarea dosarului.
Ca de obicei, dezbaterea din presă s-a limitat la consemnarea reacțiilor celor implicați, dar mai ales a celor nimeriți prin studiouri sau la telefon în clipa cînd Comunicatul a ajuns în redacții.

Pentru a înțelege esența acestei decizii a Parchetului se impune a trece în revistă pe scurt evoluția acestei cauze. Mi-e destul de ușor s-o fac.Despre Diversiunea cu Înalta Trădare am scris de multe ori pînă acum sub semnul tezei că ea ne dovedește în chip zdrobitor implicarea Parchetului general în jocurile politice din România, ca de atîtea ori în istoria țării procurorii fiind folosiți pe post de securiști de tristă de amintire.

Pe data de 15 mai 2018 Ludovic Orban președintele celui mai important partid de Opoziție, depune la Parchetul General un denunț împotriva Vioricăi Dăncilă pentru mai multe infracțiuni între care primul loc îl ocupă Înalta Trădare. Toate aceste infracțiuni fuseseră comise, potrivit denunțătorului, în Operațiunea prin care Guvernul voia să mute ambasada noastră de la Tel Aviv la Ierusalim. Depus de Ludovic Orban după propria mărturisire „în calitate de cetățean al României”, denunțul era justificat, într-o declarație de presă de la Iași din 17 mai 2018, astfel:

„Am considerat o obligaţie morală pentru mine. Niciodată nu am acceptat să închid ochii, să tac, să fiu pasiv, atunci cînd am constatat lucruri grave care afectează interesele fundamentale ale României”.

Cunoscătorii într-ale istoriei vor fi identificat imediat o asemănăare între justificările lui Ludovic Orban și cele ale turnătorilor de pe vremuri la Securitate. Aceași invocare a datoriei patriotice, aceleași trimiteri la interesele fundamentale ale țării sau ale Partidului.El, denunțătorul, nu e un turnător ordinar, el e un patriot, un devotat, un cetățean care nu poate să închidă ochii bla, bla.

Pe vremuri, Securitatea dădea curs imediat unei astfel de turnătorii.
Fie pentru că erau o mană cerească astfel de turnătorii ale oamenilor muncii, care confirmau teza continuei ascuțiri a luptei de clasă, teză din care se hrăneau abuzurile Poliției politice, fie pentru că ele urmau unei înțelegeri cu turnătorul.

Ludovic Orban a depus denunțul pe 15 mai 2018. Oamenilor normali, al căror creier n-a fost atins de sifilisul patimei politice, le-a fost clar că gestul era unul exclusiv politrucist. Pe de o parte, Ludovic Orban, pe post de Grivei al lui Klaus Iohannis, făcea prin denunț o ploconeală în fața președintului, scos din minți de cutezanța Guvernului de a pătrunde pe teritoriul considerat de el proprietate exclusivă – cel al politicii externe –, pe de alta pentru a face și el ceva cît de cît, dacă ne gîndim că PNL-ul nu strălucise prin vreo inițiativă aparte ca partid de Opoziție.

Fiind clare semnificațiile electorale ale manevrei, oameni normali s-au așteptat la două reacții:

  • A SRI, care ar fi trebuit să anunțe public, în calitate de instituție îndrituită cu protejarea Constituției, că nu există nici o dată despre o Înaltă Tradăre, sau dacă ar fi existat s-o confirme.
  • A Parchetului General care trebuia să claseze dosarul în doi timpi și trei mișcări. Asta avînd în vedere decizia din 27 septembrie 2018, aceasta trebuia să fie decizia la nici o jumătate de zi de la depunerea denunțului. Procurorii, oricît de tembeli ar fi, n-aveau cum să nu-și dea seama că era o pură manevră politicianistă.

Nu s-a ăntămplat nimic din aceste lucruri firești într-o democrație.
SRI a tăcut mîlc.
Parchetul General a anunțat pe 28 iunie 2018 urmărirea penală in rem. Asta însemna că procurorii aveau dovezi că denunțul lui Ludovic Orban nu era o manevră electorală, ci un document întemeiat pe unele dovezi oferite de denunțător desigur. Din acest moment Parchetul General se străduiește din răsputeri să convingă opinia publică de la noi că acuzația de Înaltă Trădare e ceva serios, care poate face obiectul unei investigații și firește merită timpul și energia luate de la anchetarea altor dosare. Contribuie la aceasta și tăcerea suspectă a SRI. Între timp Înalt Trădătoarea desfășoară activități de premier fără ca Parchetul sau SRI să se întrebe cum poate o persoană suspectată de o astfel de infracțiune mai poate fi în funcția din care Înalt Trădase.

Decizia din 27 septembrie 2018 ridică o problemă tulburătoare:
Dacă faptele nu există, de ce a fost nevoie de patru luni pentru a ajunge la concluzia asta?

Răspuns mai mult decît logic:
Parchetul General a știut din prima clipă că faptele nu există, deoarece denunțul era o manevră politică și aceea lipsită de inspirație.
Că faptele nu există a știut și SRI.
De ce nu s-a anunțat asta dacă nu pe 15 mai, la puțin timp după depunerea denunțului, atunci pe 16 sau pe 17 mai 2018? De ce a fost nevoie de aberația numită O Înalt Trădătoare bîntuie prin Europa?

Pentru că anunțarea imediată a deciziei ar fi avut semnificații politice pe care Parchetul și SRI se temeau ca de moarte să le cultive:

  • Pentru Ludovic Orban ar fi fost o lovitură mortală.
  • Klaus Iohannis n-ar mai fi avut un instrument de șantajare a Vioricăi Dăncilă.

Un om normal, hrănit cu iluzia unei Românii democratice, ar replica imediat:
Bine, bine, dar procurorii, magistrații cum li se spune, nici nu se uită în jur cînd investigheză un dosar. Ei ar fi în stare să provoace fără să vrea și destrămarea României, dacă dosarul le spune că o infracțiune s-a comis sau nu. De ce ar fi trebuit ei să-și pună problema Ce facem cu Ludovic Orban?

Sînt întrebări firești într-o Justiție independentă.
Gestul lui Ludovic Orban a fost dacă nu sugerat de Klaus Iohannis, atunci beneficiar al complicității lui Klaus Iohannis. Înainte de a depune denunțul, Ludovic Orban s-a asigurat că Klaus Iohannis nu se va pronunța împotriva gestului. Și într-adevăr, Klaus Iohannis nu numai că nu s-a pronunțat, dar mai mult într-o intervenție de după depunerea denunțului Klaus Iohannis l-a binecuvîntat zicînd că e treaba procurilor să se pronunțe, deși caracterul electoral al gestului era o axiomă a vieții noastre publice.

Dacă trăim într-o Republică a procurorilor condusă de Klaus Iohannis cum să ne mai întrebăm de ce a durat investigația Parchetului patru luni cînd concluzia era limpede chiar de la depunerea denunțului?
Dar mai ales cum să nu ne întrebăm ce indicații politice de la Cotroceni au urmat procurorii ca să anunțe în fine clasarea dosarului?

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

21 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 1 octombrie 2018”

  • România este făcută ‘muci’ la Strasbourg, in comisia LIBE, a parlamentului european !!!
    Bărbosul Timmermans a ameninţat in termeni duri guvernul român !!!
    Macovei a turnat mai mult gaz peste foc !
    Posibil sa se aplice art 7, asupra României !

  • BREAKING NEWS
    S-a redeschis dosarul Teldrum, al lui Daddy !
    De-aici i se va trage … SFÂRȘITUL !!!

  • “DECONCESIONAREA TRAFICULUI”
    Proasta lui Dragnea a comis-o din nou!
    În slugarnicia lor fata de Dragnea, pesedistii nu o zboara pe analfabeta din fruntea Guvernului României! Ce nemernici!

  • Pai urmeaza sedinta comuna a celor doua Cabinete ,vin israelienii la Bucuresti si nu ca sa puna la cale tradari. In scrisoarea aia ,Trump il anunta pe Ioha ca se vor intalni ..candva,pana atunci trebuie facuti niste pasi….mari,asta a fost unul.

  • A murit Charles Aznavour !!! RIP !!!

  • E usor a scrie vorbe, când te ascunzi în spatele unor întrebari retorice, mizând cu buna stiinta pe efectele subliminale ale mesajului pe care vrei sa-l transmiti.

  • Eu as fi curios la ce suma se ridica salariile si celelalte cheltuieli decontate de diicot cu asa-zisa investigatie a cazului, in aceste 4 luni, si cu ce s-au ocupat cand au investigat de zor nimicul. Nu de alta, dar sa pun deoparte cu bucurie banii de impozite.
    Exista si o parte buna: sunt sanse ca peste numai 4 luni sa aflam si ca pe 10 August nu a fost nimic ilegal din partea jandarmilor. Sau cate 4 luni pentru fiecare “plangere” din partea copiilor educati si pasnici care solicitau chestii iohano-suedeze cu molotoave, fecale si borduri in maini?

  • Maestre, toate bune și ‘frumoase’, dar nu prea înteleg ce caută acel … ‘ăntămplat’, în textul matale ? Mai ‘contribuie’ cineva, la redactarea ‘gîndurilor’ matale ?!?

  • Scenarite, scenarite…
    Putea sa fie foarte bine si înalta tradare, dar pentru pastrarea unor relatii bune între România si Israel, s-a hotarât ca “fapta nu exista”.

    • Dar tu dobi, ce crezi? A fost, sau nu, inalta tradare?
      Ca asta cu ¨putea sa fie foarte bine¨, suna a #cretin indoctrinat, pentru care adevarul nu are nicio valoare..

      • Iar implori sa fii înjurat, bagaciosule?
        Doar cretinii ca tine cred în adevarurile absolute din diplomatie.

      • Ba, nevertebrato! Eu te-am intrebat un lucru concret, nu te-am intrebat cum a fost el interpretat si de ce., Dar cum esti # batut in cap, admirator al lui Bot, nu trebuia sa am asteptari mai mari.

        • Ba, sociopatule, pe tine nu te intereseaza niciun raspuns, tu comentezi doar pentru a jigni si a înjura. Valea!

          • Bine vierme, recunoaste atunci ca esti atat de prost incat, in loc sa răspunzi la o intrebare simplă, preferi să-ti borăsti lăturile pe blog.

  • Orban cu fumigena “inalta trădare a premierului Dancila” a acoperit gafa lui Johannis de la sfarsitul lui aprilie, cand a spus despre vizita in Israel aia cu mutarea ambasadei: “cine stie ce intelegeri face Dragnea cu evreii”

    Deci Orban nu avea nevoie de aprobare de la Cotroceni atata vreme cat s-a sacrificat pentru Cotroceni.