Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Gîndul de luni, 26 februarie 2018

Propunerea de revocare a Codruței Kovesi un exercițiu care dovedește maturitatea democrației românești

Iată faptele.
Joi, 22 februarie 2018, ministrul Justiției a anunțat declanșarea procedurilor de revocare din funcție a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi.
Unii au văzut în acest moment Apocalipsa.
Alții, A doua Venire.

Printre cei care au interpretat hormonal pro sau contra un fapt al realității democratice, un fapt care așteaptă o abordare calmă, lucidă, pentru că e unul dintre faptele care au fost și vor mai fi de acum încolo cîtă vreme România va sta sub imperiul democrației, se numără – culmea! – politicieni, lideri de opiniei, persoane și personalități presupuse a evita pe cît posibil abordarea scenei publice din perspectiva unui chibiț de galerie.

S-au găsit și jurnaliști străini sau, mă rog! așa ziși jurnaliști străini, pentru că sunt românași și românce de pe pajiștile Mioriței la care apelează unele ziare din Occident pentru a scrie despre România fără să le coste deplasările unor reporteri de forță din redacții, care au bocit momentul ca unul de abatere a țării noastre de la democrație, de la Lege, de la Constituție.
O neghiobie.
Prin raportare la Lege, la mecanismele statului de drept, e unul normal.
Ministrul Justiției a propus revocarea din funcție a procurorului șef al DNA, altfel spus, schimbarea din funcție a unui demnitar al statului român și nu coborîrea din icoane a Maicii Domnului.

A cerut cumva Tudorel Toader arderea pe rug a Codruței Kovesi?
A cerut să nu mai fie șefă!
Ei și?
Nu poate fi pe lumea asta Codruța Kovesi și altceva decît Șefă, Șefă, cu mașină la scară și SPP-ist care-i deschide portiera?
Să rămînem la locurile noastre – vorba Elenei Ceaușescu – și să abordăm Cazul Codruța Kovesi numai și numai prin raportare la mecanismele legale și constituționale.

Luminarea momentului e imposibilă fără semnalarea unei realităţi evidente pînă la stridenţă în 2017 şi începutul lui 2018:
Şefa DNA a devenit în 2017 şi la începutul lui 2018 ţinta unei campanii în care pe, lîngă acuzaţii precise, ridicate pe fapte şi argumentate prin raportare la lege, s-au formulat în spaţiul public şi pamflete, denunţări, mînii deloc reţinute.
Campania a fost contracarată cu argumentul tembel că acuzaţiile sînt ale unor penali şi, în cazul jurnaliştilor, ale slugilor penalilor. Un astfel de argument aiuritor a fost folosit nu numai de Divizia Presă a Binomului, dar şi de Klaus Iohannis, care, prin asta, ne-a dovedit încă o dată că e o Raţă mecanică şi nu un preşedinte.
Indiferent de cine le-a formulat, indiferent de intenţiile lor, dezvăluirile şi acuzaţiile, dacă sînt corecte, trebuie luate în seamă, cîntărite, raportate la alte lucruri bune pe care DNA pretinde că le-a făcut.

Judecarea prestaţiei depuse de Codruţa Kovesi în fruntea DNA şi, urmare a acesteia, hotărîrea unei sentinţe, de revocare sau nu, ţine de ministrul Justiţiei Tudorel Toader.
Dreptul ministrului Justiţiei de a propune revocarea șefei DNA e conferit de Constituţie.
Potrivit articolului 132,

„Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei”.

Acest adevăr constituţional, valabil de altfel în toate ţările Uniunii Europene, deoarece procurorii nu sînt magistraţi, ei sînt parte a Statului în procesul cu individul, a fost negat în realitatea din ultimii 13 ani, începînd cu anul primului mandat al lui Traian Băsescu. Ministrul Justiţiei, Monica Macovei n-a reclamat o clipă dreptul constituţional de a avea autoritate asupra procurorilor. Explicabil. Se cuvenea ca procurorii să lase impresia de independenţi.
În realitate, ei depindeau de SRI.

În cazul Codruţei Kovesi derapajul de la principiul constituţional a fost şi mai puternic. Treptat-treptat, Codruţa Kovesi s-a transformat, graţie unei operaţii de PR finanţată şi coordonată de SRI, dar și unei abile strategii personale mai degrabă de politician decît de procuror șef, într-o persoană infailibilă, deasupra oricărui control, ba chiar şi deasupra oricărei mustrări. Sloganul stalinist Dai în mine, dai în cuceririle Poporului s-a aplicat cu brio la cazul Codruţa Kovesi, noua dovadă a afecţiunilor de sorginte bolşevică de care suferă România pretinsă democratică.

Lucrurile sînt așadar clare.
Indiferent de ce cred și strigă prin muștiucele U.M. din presă mulți jurnaliști, mari sau mici, maturi sau tineri, tot ceea ce se întîmplă în cazul Codruța Kovesi e un lucru normal, în limitele legilor și ale Constituției. Mai mult, fiind vorba de un personaj care și-a făurit în chip antidemocratic un Cult al personalității pe seama muncii a sute de procurori, propunerea de revocare, discuțiile pro și contra din spațiul public (mă refer la cele ale oamenilor normali și nu la cele TeFeliste din stradă, din presă și din politică, și nici la cele hormonal anti-Kovesi) sunt semnul unei democrații mature. Potrivit Legii, decizia de revocare ( atenție, ministrul doar a propus, decizia aparține lui Klaus Iohannis) (va fi a Președintelui. Atrăgînd atenția că președintele a procedat antidemocratic, antepronunțîndu-se, dovedindu-ne altfel că singura lui calitate e cea de soț al Răvășitoarei, trebuie să precizăm că decizia va fi de respingere a propunerii avansate de ministrul Justiției.

Desigur, din punct de vedere social, moral, politic cererea de revocare nu dă seamă de un efort de convingere a opiniei publice alta decît cea formată de propaganda PSD.
Dar asta e o altă chestiune.
Chestiunea de esență a întîmplărilor din aceste zile constă în raportarea lor la lege, la Constituție, la mecanismele democratice.

S-a respectat legea în cazul propunerii de revocare?
Firește că da.
Sau respectat și toate procedurile statului de drept.
În cazul Suspendării lui Traian Băsescu din 2012 nu suspendarea a șocat, ci forțarea mecanismelor constituționale pentru a se ajunge cît mai repede la suspendare, impresia de legi și hotărărîri prin care s-au modificat mecanismele normale ale statului de drept pentru ca președintele să fie debarcat.
În cazul cererii de revocare nu s-a întîmplat nimic din toate acestea.
Cererea va merge la CSM.
Pentru ca șefa DNA să fie revocată nu s-a dat o Ordonanță de urgență prin care CSM, previzibil împotriva revocării, să nu mai fie parte a mecanismului.

Am văzut mai sus că ministrul Justiției are dreptul constituțional să ceară revocarea procurorului șef al DNA.
Acest drept e lămurit şi întărit de Legea 303 din 28 iunie 2004 privind statul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 826 din 13 septembrie 2005.Â
La articolul 54, aliniatul 4 se spune:

„Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului Justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.”

Recitirea textului ne aduce o surpriză. În calitate de subordonată a procurorului general, Codruța Kovesi poate fi supusă unei cereri de revocare și din partea Procurorului general al Republicii.

N-ar fi singura.
Legea nu conține precizarea cerere motivată.
Tudorel Toader putea propune revocarea și fără să se chinuie să alcătuiască un Raport.

Adversarii Codruței Kovesi au lansat în spațiul public ipoteza că președintele Republicii nu poate refuza propunerea de revocare trimisă de ministrul Justiției întrucît acest lucru nu e prevăzut expres în lege. De aici și posibilitatea ca o decizia de respingere să fie contestată la CCR. Desigur, cine vrea prelungirea Scandalului (din acest punct de vedere avînd în vedere funcția Codruței Kovesi, cred c-ar trebui să se procedeze cu celeritate), poate să facă sesizări și la ONU. Litera și spiritul legii sunt însă limpezi:

  1. Legea precizează că revocarea are loc la propunerea ministrului. E vorba așadar de o propunere, care poate fi admisă sau respinsă de președinte. Culmea, fără a fi nevoie de o motivare.
  2. Numirea Codruței Kovesi depinde explicit de președinte. E normal să depindă și demiterea.
  3. Președintele e parte a Executivului. Constituția noastră a introdus ceea ce se numește dubla cheie Guvern – Președinte în cazul unor decizii. Ea a fost introdusă din spaima de pe vremuri de transformarea președintelui într-un dictator, dublată de grija FSN față de Ion Iliescu.

Legea nu prevede explicit condițiile pe care trebuie să le îndeplinească propunerea de revocare.
Ea prevede explicit condițiile în care poate fi decisă revocarea:

„Revocarea din funcția de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a președintelui instanței, pentru următoarele motive: a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere; b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale; c) în cazul aplicării uneia dintre sancțiunile disciplinare.”

Plecînd de la condițiile din Lege, Președintele va lua o decizie. Una întemeiată pe Lege și nu pe interesul politic.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

19 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 26 februarie 2018”

  • Thanks so much for the post.Really thank you! Keep writing.

  • Andrei Pleșu, in calitate de ministru al culturii, in anul 1990 i-a pus pe tavă lui licheleanu fosta Editura Politică, preluată de Humanitas ! Aceasta avea, pe atunci, cea mai solidă bază materială, dintre toate ‘suratele’ ei ! Probabil, în urma ‘apelului către lichele ! Ce să-i faci ? Asta înseamnă, de fapt, ‘slujirea’ !

  • Ai bre nea Cristoiu de la Gășești, ‘mneata cât de „ceaușit” te „apreciezi” ?

  • Ai bre nea Cristoiu de Găgești ,’mneata ești fan al procurorilor ceaușiști , Monica Macovei, Dorneanu, Toader, Ciorbea, Norica Nicolai, etc., ăia susținuți în cariere de Tăriceanu ,ăla cu „statul paralel”, personaje care strigau că și-au luat țara înapoi prin 2008 și 2009 ?

    • Vezi că te dau pe ‘mâna’ șarpelui cu ochelari ! Și, mai e ceva ! Dă-te-n … fapt !

  • Cum ați apărat domnule Cristoiu realizările socialismului, care v-a format ca publicist, și de ce vă considerați un personaj matur ?

  • KWJ este obligat s-o revoce pe Nefertiti, deoarece ne aflăm în faţa unei situaţii deosebite, în ceea ce privește respectarea art 54, din lg 303 !
    Este vorba despre COMPETENŢE LEGATE !
    Adica, președintele este obligat să admită propunerea ministrului justiției, care face parte din guvern !
    Explicatia a fost data de fostul președinte al CCR, Ioan Vida !
    Ministrul a propus revocarea, iar klaus este obligat s-o revoce !

    • Dar când a fost propusă, era obligat s-o numească?

      • ”Obligatia” care l-a determinat sa o numeasca il impedica acum sa o revoce si se afla in posesia Codrutei .Sistemul stie.

      • Cam … da, fiindcă avea niște ‘muște’, pe căciulă ! Dixit !

    • Clarificați termenii! Ministrul a PROPUS revocarea sau a stabilit obligația revocării? E prea multă lipsă de coerență în aceeași frază!

  • Românii sunt o națiune de şefi. Schimbarea unuia produce cataclisme planetare: se schimbă polii magnetici, soarele va răsări de la apus etc. In realitate viața merge înainte. Avem destui procurori care pot ocupa acest post. Prin concurs de data aceasta.

    • Piata Victoriei va fi zguduită de un … cutremur de 8 grade/ Richter, în urma căruia se va forma un crater urias, in care mme Firea va amenaja ori Târgul de Paști, ori o parcare subterană !
      În funcţie de … votul consilierilor !

  • Nea joianis a felicitat-o pe mme Pintilie pt ursul obtinut la Berlin ! Sigur nu i-a povestit, nimeni, subiectul filmului !
    Dacă știa că eroina principală este o femeie frigidă care este preocupată ‘intens’ sa scape de această maladie, dar mai ales ‘terapia’ pe care o urmează, probabil nu se grăbea cu felicitările ! Este vorba despre o serie de barbati, care se masturbează in faţa ei, dar ea … tot ‘bolnavă’ rămâne !

  • Pana sa anunte propunerea de revocare, exista acel raport justificativ. Nu e rau sa se insiste asupra lui, logica (sau lipsa ei) in alcatuirea lui si nu lasat pe alta data. Pentru ca motivarile gen „presupuse abuzuri”, „dupa parerea mea” nu prea arata reflectie si judecata politica. Pentru ca aici incepe sa puta rau aceasta propunere de revocare. In plus, fiind un ministru numit politic (perfect normal dealtfel, indiferent cata cultura sau experienta emana acest guvern!) ar fi trebuit, zic eu, sa calculeze efectele unor astfel de decizii intr-o perioada in care „asaltul asupra justitiei” devine parte a luptei politice. Ceea ce, cred eu, ca e anormal daca pretindem ca sustinem independenta justitiei. Dar nu auzim prea des astfel de afirmatii din partea PSD. Asadar, perceptia la nivelul populatiei ca acest guvern incerca sa subordoneze justitia e din ce in ce mai puternica si mai vizibila. Din fotoliul aflat la Bucuresti poate ca nu se vede, treaba lor. Iar momentul cu revenirea ministrului Toader din Japonia „urgent” (dupa ce am reusit sa dam cu flit domnului Abe) si sa trenezi o saptamana pentru a nu spune nimic, asta chiar ca e trist si e din ciclul „mor cu tzara de gat”.

    E bun totusi, domnule Cristoiu, ati zis o singura data „Rata Mecanica” (asta nu inseamna ca o sa va zic si eu o data „Ardei Umplut”…) si asta e bine. Apreciez asta. Chiar daca nu sunt de acord cu dumneata in multe puncte…

    • Tocmai acel Raport justifica cererea de revocare si presedintele este OBLIGAT sa tina sema de el,indiferent de decizia luata.La CCR se va ajunge oricum,in caz de nerevocare la sesizarea Primului Ministru,in caz de revocare la sesizarea celor ce o vor in continuare in functie.Venirea ”urgenta” a fost din cauza ”inregistrarilor nucleare” ,iar amanarea pentru a se evita acuzatia ca masura este luata la cald,fara a fi gandita sau preconceputa.Personal cred ca s-a intarziat pentru a nu se suprapune cu vizita delegatiei GRECO si a nu da”munitie” TFL-istilor si celor ce-i folosesc.

  • Buna remarca, Codruța e văzută că Ceuseasca – DNA = Codruța, că în Rusia – Puțin = Rusia.
    Asta dovedește că lucrurile au luat-o razna ai nu sunt firești. Nu mai zic că e evident că cucoana face politica.

  • Imi pare rau dar nu aveti dreptate Un ministru nu poate lua o decizie dupa cum vrea muschii lui magistatul trece prin o Inspectie judiciara care da un raport final nu asa cum a fost dat de 3 la 3 si apoi vine CSM care analizeaza raportul ,asculta si pe cel impricinat si da si el un verdict in functie de gavitatea faptelor dar si el gradat cum se da pentru orice salariat altfel totul se transforma intr-o imixtiune brutala a politicului peste justitie Deci sa nu vorbim de nume regulile daca nu sunt pastrate si devin aleatorii atunci statul este orice nu stat de drept

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *