Gîndul de luni, 30 aprilie 2018

Un blestem românesc: partizanatul presei

În deschiderea Scrisorii din Septembrie 1880, Ghergani, rostuită sub titlul „Din timpul zaverei“, Ion Ghica se plînge de absenţa mărturiilor convingătoare asupra întîmplărilor şi evenimentelor din prezentul său, documente care să lase posterităţii imaginea unui timp şi a unor oameni.
După fixarea Monitorului ca sursă de documentare, prozatorul ia în calcul ziarele vremii, respinse însă de îndată, pentru motive socotite de el temeinice:

„(…) iar ziarele, unele sînt albe şi altele roşii (conservatoare sau liberale împărţite, aşadar, pe grupări politice – n.n.) unele înjură ce celelalte laudă şi vivecersa. Tot ce este bun, frumos, patriotic şi sublim pentru unele este rău, ruşinos şi infernal pentru celelalte. Spune-mi dacă atunci cînd le-ai citit pe toate mai ştii ce să crezi despre oamenii care i-ai văzut sau despre evenimentele la care ai asistat? După unele, omul sau faptul despre care vorbeşte este un om de geniu, un patriot model, un cetăţean mare, o virtute, faptele lui – sublime; după altele, nu e decît un prost, un trădător, un mizerabil“.

Presa vremii lui Ghica, nu alta decît cea a vremii lui Caragiale, mai are o justificare pentru această tendeţiozitate absolută în abordarea scenei româneşti, dictată de situarea pe baricade de partid.
Pînă la apariţia Universului, ziarele din România lui Carol I sînt toate proprietăţi ale unui politician, de regulă, publicist sau dedulcit la scris. Surprinderea faptelor nu intră în aria lor de preocupări. Altfel spus, din presa vremii lui Carol I nu vei afla ştiri despre ce s-a întîmplat, ci opinii despre întîmplări cunoscute doar de autor. Pentru că nu se investeşte în presă, un ziar e scris sau făcut doar de maximum doi oameni. Un eseu mai vechi de-al meu dezvăluie că Evenimentul din Iaşi, oficios liberal al dulcelui nostru tîrg, era scris şi redactat, pe rînd, de doi oameni. Caragiale a ironizat crunt partizanatul presei în Temă cu variaţiuni, proză în care nu întîmplător ştirea obiectivă – tema – e luată din Universul, recunoscut ca publicaţie credincioasă realităţii.

Era eficientă manipularea prin opinia tendenţioasă asupra faptului întîmplat?
Şi da şi nu.
Da, pentru că în absenţa unei cunoaşteri a faptului exact petrecut, sugerat doar de comentariu, cititorul n-avea cum să fie pus la curent cu adevărul realităţii.
Nu, deoarece în condiţiile unei prese exclusiv de opinie, ziarul era cumpărat şi consumat doar de cei care alcătuiau electoratul captiv al unui partid. Lectura ziarului din O noapte furtunoasă rămîne – aşa cum am mai scris – una dintre cele mai puternice lecţii de medialogie din Istoria gîndirii româneşti. Deşi articolul din Vocea patriotului naţional (aşa cum se vede imediat, de opinie şi nu de relatare cît de cît riguroasă a faptelor) e agramat şi semidoct, greu de desluşit pînă şi de inteligenţa spectatorilor de azi, cei doi – Jupîn Dumitrache şi Nae Ipingescu – adepţi ai PNL, îl citesc cu sfinţenie – pentru că-şi regăsesc în el opiniile „anti-ciocoieşti“.

Pe măsura înaintării în modernitate, o dată cu apariţia Universului, mai întîi şi a Curentului, mai apoi, locul presei de opinie îl ia presa de fapte sau, mai bine zis, presa de informaţii.
Fără a exclude comentariul, presa de informaţii dă o atenţie deosebită relatării cît de cît exacte a faptelor.
Interpretarea, în multe cazuri tendenţioasă, e rezervată editorialului, dar şi titlurilor, supratitlurilor şi subtitlurilor.
Manipularea e în acest caz mult mai primejdioasă.
Chiar dacă mai departe cititorul caută în ziarul preferat propria părere asupra vieţii politice, prin partea dedicată informaţiilor propriu-zise, el, dar şi cititorul neutru, devin victima manipulării prin înfăţişarea drept relatare obiectivă a unei relatări tendenţioase.

Locul ziarelor de odinioară l-au luat azi televiziunile de ştiri.
Prin însăşi esenţa lor, televiziunile de ştiri sînt constrînse să se ocupe şi de relatarea faptelor, nu numai a opiniilor despre fapte.
Principalul instrument de manipulare a telespectatorului se referă în acest caz la talk-show-urile din prim-time.
Emisiunile de ştiri, Breaking news-urile, transmisiile în direct, mai ales ale conferinţelor de presă împărtăşesc o oarecare grijă de a depăşi tendenţiozitatea în favoarea descrierii faptelor aşa cum s-au petrecut ele.

Ca şi în cazul presei tipărite de informaţii, manipularea e în acest caz mult mai subtilă şi mai perfidă decît în cel al televiziunii de opiii.
Sub acoperămîntul informaţiei exacte, telespectatorului i se prezintă o realitate deja interpretată prin titlurile de pe burtieră, prin persoanele invitate să comenteze evenimentul, prin frecvenţa informaţiei pe parcursul întregului program.

Site-urile dedicate media şi-au făcut un deliciu din panorama burtierelor diferite în Breaking-news-urile cultivate de televiziunile de ştiri, diferite după orientarea politică făţişă. Un cititor inteligent s-ar întreba, desigur, cum poate fi manipulat un telespectator care vede cu ochii lui transmisia în direct de o burtieră tendenţioasă?
Răspunsul trimite la împărţirea partizană a telespectatorilor interesaţi de politică.
Practic, televiziunile de ştiri sînt urmărite de un număr mic de telespectatori prin raportare la numărul celor care urmăresc filme de acţiune la televiziunile generaliste. Aceşti telespectatori sînt asemenea lui Jupîn Dumitrache şi Nae Ipingescu. Se uită la televiziunile de ştiri pentru a-şi descoperi propriile simpatii şi antipatii.
Manipulării prin burtiere i se adaugă manipularea prin talk-show-uri. Ţinînd locul ziarelor de opinie de pe vremea lui Ion Ghica, talk-show-urile sînt categoric tendenţioase: de la structura invitaţilor pînă la intervenţiile moderatorului.

Concluzie:
Au trecut 138 de ani de cînd Ion Ghica se văita că nu poate afla din lectura presei adevărul despre un fapt, despre un om.
Diferă în vreun fel presa din România lui 2018?! 

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Gîndul de luni, 30 aprilie 2018”

  • FINCĂ ești un prost agramat, nu te bag în seamă, doar în pizda mă-tii!

    • Atat te duce mintea ta care are doar o singura circumvolutiune. Apropos, de ce etnie esti; stii ca limba tziganeasca nu are gramatica, iar “finca” care se scrie fiindca, arata cine este lipsit de educatie elemantara. Please, priveste in oglinda si vezi daca albul ochilor tai de broscoi este dus spre galben. Asta nu inseamna ca ai boala cronica de la alcool, dar ca d.p.d.v. genetic faci parte dintre cei care au fost asimilati. Dupa cum scrii, garantat esti dintre conlocuitori, care: fura, violeaza, omoara, jignesc si fac sex si cu mama lor, ca deh, la cum te exprimi… Astazi la voi in RRomanica am vazut la tv o stire groaznica cu o fetita de cinci ani violata si omorata. Sper ca o sa te prinda politia.

  • “Au trecut 138 de ani de cînd Ion Ghica se văita că nu poate afla din lectura presei adevărul despre un fapt, despre un om.
    Diferă în vreun fel presa din România lui 2018?! ” Da, este total difert. Ex: cazul Rarinca, cazul Cozma, cazul Decebal Remes, s.a. Protocoalele de colaborare cu SRI, plimbarea biciclistului Iohanis, etc. sunt dovezi directe, chiar si pentru cei cu putina minte.

    • … si … ce-are sula cu prefectura ?!

      • Doamne, multi tolomaci are gradina ta romaneasca; numai palamida pentru porci. Nu stie unde-l mananca, dar are internet. mari panarame sunt rromanii. Cat despre “nick carnat”, tzigan si cutitar de Bucale, cioara idioata cu vocabular de bulibasa.

        • Mai, tolomacule !Întrebarea lui Cristoiu se referea la presa, iar tu vii sa dai exemple din justitie ! Uite sula si prefectura. Mare-i gradina !

          • Exemplele date de catre mine sunt preluate din presa romaneasca. Comparatia dintre ani este facuta de Dl Cristoiu vis a vis de impact si verticalitate profesionala. Cainele de paza al democratiei isi face datoria. Presa prezinta nenorocirile voastre asa cum sunt ele si critica anapoda, pe drept derapajele. Daca am fi fata in fata si am discuta cu probe, poate ai gandi altfel, dar stiu ca romanii nu au dretp la vize pentru SUA, iar in Romania nu voi mai veni.

  • Jurnalistii români partizani au facut si fac si astazi mult rau poporului român.
    Nu-i de vina omul de rând ca crede lucruri neadevarate spuse de cei care se dau mari formatori de opinie; de vina sunt jurnalistii din toate televiziunile care sunt vânduti unor interese meschine, contrare deontologiei de care îi doare fix în cot.

  • Nea maistre, articolul asta e o autocritica, da ? Caci esti prezent in toate talk-show-urile manipulatoare 😀

  • In schimb, se poate afla totul despre ‘un om’ din multitudinea cardurilor, începând de la cele ratb, cele bancare, cele de fidelitate, etc ! Ce-i mai grav este ca toate sunt un fel de ‘protocoale secrete’ încheiate intre emitenti si firmele de recuperatori de … credite !!! Eh, ce ziceţi de asta ?