cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Gîndul de vineri, 13 aprilie 2018

Lefterpopescianismul în politica românească

Luînd ca exemplu pe nefericitul erou al schiţei Două loturi, Lefter Popescu, Marin Preda crede a descoperi la Caragiale o comedie a cuvîntului. Comportamentul aberant al funcţionarului din finalul schiţei şi-ar avea explicaţia, potrivit eseistului, într-o rătăcire din cauza cuvintelor:

„În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o ţicneală care zăcea în creierul individului, neştiută pînă atunci nici de el însuşi, compusă din expresii şi idei inautentice, dar care dau la iveală viaţa adevărată a conştiinţei lui falsificată de cuvinte”.

Cu intuiţia sa genială, autorul Vieţii ca o pradă sesizează însă, chiar dacă fără s-o ştie, un fenomen sufletesc de nebănuite proporţii: lefterpopescianismul.

Ce este lefterpopescianismul?
O luare razna (nu neapărat din cauza cuvintelor) în plină viaţă sau literatură a unui personaj, o fisură în structura personalităţii (autorului sau cetăţeanului) prin care răzbat (în afară sau în text) tot ce are el mai bine stăpînit în adîncuri. Să ne oprim asupra fondatorului lefterpopescianismului, adică asupra domnului Lefter Popescu din schiţa lui Caragiale. Aflînd că numerele cîştigătoare sînt inverse, eroul e lovit de această izbucnire:

„Cum aude cuvîntul vice-versa, d. Lefter se face vînăt ca ficatul şi se ridică izbucnind cu o volubilitate supremă:
– Vice-versa! Nu se poate, domnule! peste poate! Vice-versa! Asta-i şarlatanie, mă nţelegi! Vă ’nvăţ eu minte pe d-voastră să umblaţi d’acu ’ncolo cu infamii, şi să vă bateţi joc de oameni, fiindcă este o exploatare şi nu vă mai săturaţi ca vampirii, pierzînd toată sudoarea fiecare om onest, deoarece se ’ncrede orbeşte ’n mofturile d-voastră şi cu tripotajuri ovreieşti de bursă, care sîntem noi proşti şi nu ne ’nvăţăm odată minte ca să venim, mă nţelegi, şi să ne revoltăm… da! să ne revoltăm! Aşa să ştiţi: proşti! proşti! proşti!”

Lefterpopescianismul se află aici întreg, strîns de pe drumuri şi radiografiat. El ne apare astfel ca o bruscă abatere de la subiect cauzată de o criză. Discursul lui Lefter Popescu te face imediat să te întrebi: Ce legătură este între nepotrivirea celor două bilete şi lungul şir de acuzaţii aduse de personaj „tripotajurilor ovreieşti de bursă”, între violenta contrazicere a speranţelor lui Lefter Popescu şi ameninţarea la adresa instituţiei jocurilor de noroc? Răspunsul e categoric: nici una. Evidenţa spune că instituţia jocului de noroc n-are nici o vină, pentru că Lefter Popescu a spart farfuriile, le-a agresat pe chivuţe şi şi-a dat demisia. Contrazicînd-o, personajul se aruncă, definitiv şi iremediabil, în torentul unui discurs plin de acuzaţii şi ameninţări.

Luarea razna a personajului şi a scriitorului într-un gest sau într-un text fără nici o legătură cu subiectul – iată caracteristica fundamentală a lefterpopescianismului din viaţă şi din literatură. A doua ar fi aceasta: ţicneala umblă la metafizică. În groaznicu-i acces de nebunie, Lefter Popescu se lansează în încîlcite consideraţii de ordin general. El nu acuză pe cel din faţa lui, ci întregul sistem. Rătăcirea de la subiect se face în direcţia filosofică. Fiind vorba de un text ivit într-un moment de criză, se poate presupune că Lefter Popescu avea în lăuntrul său toate aceste propoziţii generale. Demn erou al lui Caragiale, el s-a format, fără să vrea, poate, la şcoala articolelor lui Rică Venturiano. Cînd îl apucă, tot ce a citit şi i-a plăcut pînă atunci, tot ce a stat pitit în adîncuri, ţîşneşte la suprafaţă. De altfel, izbucnirea din final nu e prima din cariera lui Lefter Popescu. În clipa cînd Turtureanu îl anunţă că n-are ce le face chivuţelor, el străbate o adevărată criză de generalităţi pe marginea corupţiei din Poliţie, pentru a ajunge în cele din urmă să se dea la secolul în care trăieşte:

„– Ruşine pentru acest început de secol! de trei ori ruşine!”.

Recunoaştem în această luare razna un fenomen ce se întîlneşte de decenii în publicistică, în literatură, în viaţă. Un fenomen care se va mai întîlni de acum încolo timp de decenii. Lefterpopescianismul e etern. Ca şi fondatorul lui, celebrul personaj: Lefter Popescu.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii la Gîndul de vineri, 13 aprilie 2018

  • Bombardament american iminent in Siria ordonat de Trump.
    Pretextul este din nou o mare minciună, ca și in cazul Irak.
    Cică Assad a dat cu arme chimice in ultimii rebeli teroriști care mai luptau in Siria. Ca și când nu-i putea termina cu arme clasice.
    Minciuna e grosolană, doar teroriștii aveau nevoie să se creadă că Assad dă cu arme chimice in ei.
    Bombardamentul lui Trump sprijină terorismul. După acest bombardament, războiul din Siria care părea aproape de final, va fi resuscitat și prelungit cu ani mulți.
    USA este mama terorismului mondial.

    • Rusii care-l sustin pe criminalul Assad la putere pentru ca asa le dicteaza interesele lor proprii, s-au opus ca ONU sa ancheteze presupusul atac chimic. Când nu ai nimic de ascuns, nu-ti folosesti dreptul de “veto” în situatii atât de grave.

  • Cățeii lui Trump din NATO sprijină bombardarea Siriei de către armata americană.
    Germania prin cancelarul Merckel refuză să se supună lui Trump și nu participă la război. Cere finalizarea anchetei asupra presupuselor atacuri chimice puse in seama lui le lui Assad.

  • Mi-a placut articolul, e adevarat. Constiintele falsificate de cuvinte of fi tefelistii ? Iar cei ce le-au prezentat aceste cuvinte or fi telectualii ?

  • Se vorbeste ca Dragnea va face o noua remaniere guvernamentala. Viorica Dancila va ramâne în functie. Pe Dragnea nu-l deranjeaza chiar deloc “lefterpopescianismul” doamnei în cauza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *