Gîndul de vineri, 24 martie 2017

Pentru o zi, șatra românească s-a mutat, cu năravuri proaste cu tot, în incinta Parlamentului European

Pentru că peste zi am fost la Bibliotecă (studiez implicarea totală a BOR în Războiul Sfînt dintre 1941 – 1944), n-am avut cum să văd pînă seara secvenţele date de televiziunile de ştiri din dezbaterea organizată miercuri în Comisia de Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul european sub titlul Democraţie şi justiţie în România.

Despre acest moment s-a discutat în România ca despre unul de importanța Tratatului de pace de la Versailles.
În realitate, a fost un moment de rutină din activitatea Parlamentului european, o instituție mare consumatoare de parale de dragul vorbelor inutile.
Dezbaterea a fost decisă în Plenul Parlamentului European după ce un grup de europarlamentari români, conduşi de Monica Macovei – făuritoarea Programului Nici un român fără o zi de pușcărie! – au încercat fără succes să facă din OUG 13 un cap de ţară la nivelul Uniunii Europene. Parlamentul European a evitat să intre în străvechiul joc moldo-valah vizînd tranşarea unei chestiuni interne nu la Bucureşti, ci la Constantinopol, la Paris, la Berlin, la Moscova sau la Washington.

Măreața tradiție românească de pe vremea cînd boierii noștri se ploconeau la calul vizirului pentru ca acesta (calul, desigur) să balege în favoarea lor și nu a dușmanilor de la București sau de la Iași.
Ca urmare a acestei evitări, chestiunea românească a fost trimisă la Comisia de specialitate a Parlamentului European.
De regulă, o dezbatere într-o Comisie a Parlamentului European e infinit mai plicticoasă decît una dintr-o Comisie a Parlamentului de la Bucureşti.
În Parlamentul de la București pitorescul e nu numai posibil dar și dorit.Â
De aceea, ședințele unor comisii, mai ales cînd sunt transmise în direct, amintesc de ridicatul poalelor pe maidanul din fața frizeriei din suburbii.
În Parlamentul european, pitorescul nu e posibil.
Activitatea de aici e supusă unor proceduri drastice de inspirație occidentală, care exclud manifestările mahalagești. Imposibilitatea de a rîgîi, de a da pîrţuri, de agita pancarte, de a aplauda şi hăuli ca la meci sau ca la chelfănelile de pe maidan, de a vorbi pînă cazi lat împreună cu auditoriul, face ca dezbaterile din Comisii să atingă o monotonie exasperantă pentru un ins venit din Balcani, unde spațiul public e un fel de bucătărie de bloc, de unde se emit pe fereastră zbierete, mirosuri grele și sfîrîit de tigăi încinse.

Cu toate acestea, dezbaterea Democraţie şi justiţie în România a reuşit, miercuri, 22 martie 2017, performanţa de a fi, prin momentele de pitoresc de mahala, subiectul numărul unu al jurnalelor de ştiri şi al talkshow-urilor. Deşi transmise on-line, dezbaterile dintr-o Comisie a Parlamentului european dedicate raportului dintre Justiție și Democrație nu stîrnesc nici un interes. Cele dedicate României au fost la noi în ţară ridicătoare de ratinguri.

România a reuşit să exporte pînă şi în Parlamentul European mahalaua moldo-valahă.
Spun, pînă şi, deoarece, în mai toate ţările europene suntem celebri prin exportarea mahalalei noastre în Centrul urban al Europei.
De la manelele puse tare la difuzoarele sprijinite de geam pînă la alergarea nevestei, în capot, de soţul în chiloţi şi cu cuţitul în mînă.

Stîrnit de ştirile citite peste zi pe Internet, am deschis seara televizorul pentru a vedea secvenţele atît de mult discutate.
Tărăboiul pe care ai noştri au reuşit să-l creeze pînă şi-ntr-un spaţiu încheiat la toți nasturii, cum e cel al Parlamentulului european a fost interpretat de o parte a presei noastre în cheie dramatică:
Un nou exemplu de exemplu de politică antiromânească dusă la Bruxelles de Monica Macovei, de oamenii lui SorosCum ne pîrîm noi unii pe alții la Înalta PoartăSlăbim capacitatea de negociere a României în cazul Europei cu mai multe viteze, și alte asemenea grozăvii.

Pe mine, ca să fiu sincer, nu m-a revoltat tărăboiul creat la Bruxelles de Gașca Monicăi Macovei.
Și asta din simplul motiv că oricum suntem atît de puțini importanți în Uniunea Europeană și în NATO, încît un nou scandal provocat de țiganii de români n-are nici o importanță pentru imaginea noastră în lume.
Pe mine, tărăboiul românesc de la Bruxelles m-a amuzat teribil, deoarece am recunoscut imediat, exportată într-o Comisie a Parlamentului European, una dintre notele de esență ale șatrei românești:
Datul cu tifla la proceduri.

Într-o călătorie în Sicilia, despre care am scris, așteptînd trenul în gara Taormina, m-au făcut să tresar zbieretele în limba română care umpleau întregul spațiu.
De regulă, în spațiile publice din Occident, de la tren pînă la magazine, se vorbește încet. Nu atît pentru că toți ceilalți au nevoie de liniște, ca să se audă unii pe alții, cît din nevoia de a păstra discreție în privința vieții tale personale.
Singurii cetățeni ai planetei care vorbesc tare, ba chiar zbiară în locuri publice sunt românașii noștri.
În gara Taormina, cea care zbiera la telefonul mobil era o țață din România. Printre numeroasele ce … mea, nefirești dacă ne gîndim că, femeie fiind, distinsa avea altceva ca organ, toți cei care avuseseră nenorocul, ca mine, să știe românește, au aflat în scurt timp că tipa și-a făcut un avort, că o curvă vrea să-i ia barbatul, că o verișoară șterpelește din magazine și că italienii sunt niște dobitoci.

De acest moment tipic românesc mi-am amintit văzînd secvența de la Bruxelles în care un domn bine făcut, cu cravată, trecea pe rînd pe la TeFeLiştii noştri şi le lua cartoanele prin care aceştia, sub regia Monica Macovei, voiau să scrie cuvîntul Rezist. Nu gestul grav cu care domnul le lua cartoanele, nu neghiobia de a le ridica m-a făcut să rîd, ci cuminţenia cu care TeFeLiştii noştri au acceptat să li se ia cartoanele.
În Parlamentul european sunt interzise manifestările de stradă.
Domnul grav nu făcea altceva decît să aplice Legea.
TeFeLiștilor li se spusese la intrarea în sală că la ședințele Comisiilor din Parlamentul european procedurile interzic manifestările de stradă, de la ridicatul de cartoane pînă la aplaudatul sau fluieratul de stadion.
Cu toate acestea, TeFeLiștii noștri, bravi români, pentru care procedurile sunt născocite ca să li se dea cu tifla, s-au apucat să facă gălăgie electorală în sala de ședințe.
Nu prea diferiți în stridența lor de șatră moldo-valahă de distinsa din gara Taormina, care zbiera acolo unde procedurile cer păstrarea liniștii cuviincioase.

TeFeLiştii s-au strîns şi se strîng în Piaţa Victoriei din București, încălcînd Legea, deoarece manifestările lor nu sunt autorizate. Şi nu sunt autorizate nu pentru că organizatorilor li s-ar fi refuzat autorizaţia, ci pentru că TeFeliştii nu binevoiesc s-o ceară.
Dacă jandarmii, în aplicarea Legii, le-ar cere prin megafoane să se împrăştie, vă imaginaţi ce scandal s-ar stîrni.
Cum adică TeFeLiştii nu sunt lăsaţi să manifesteze neautorizat în Piaţa Victoriei?
Secvenţele din Parlamentul european ne-au arătat nişte TeFeLişti care n-au zis nici miau la confiscarea cartoanelor, deşi ei făceau la Bruxelles ceea ce fac la Bucureşti:
Încălcau Legea.

Despre prezența lui Gabriel Liiceanu la Bruxelles n-are nici un rost să mai vorbesc.
Gabriel Liiceanu a ținut de la tribuna Comisiei un discurs împotriva lui Liviu Dragnea.
Nu împotriva lui Kant sau Aristotel, nici măcar împotriva lui Iulius Cesar sau Napoleon, ci împotriva lui Liviu Dragnea din Teleorman.
Gabriel Liiceanu se apropie de 75 de ani.
Sunt sigur că pentru 20 mai anul acesta i se pregătesc volume omagiale.
Acestea vor vorbi de o Operă.
Ce trist! Să ai în curînd 75 de ani, să ai o Operă, să te gîndești la cum vei rămîne în Istoria Culturii române și să te duci pînă la Bruxelles ca să-l înjuri, la Parlamentul european, pe Liviu Dragnea!

Ca și Liviu Avram, Gabriel Liiceanu, deși știa că în Parlamentul european procedurile interzic depășirea timpului acordat unei intervenții, s-a încăpățînat să treacă peste limitele permise.
S-a obișnuit cu asta, cu nerespectarea procedurilor, de la București.
Cum adică să nu vorbească distinsul filosof cît vrea, chiar și pînă la Judecata de Apoi, chiar dacă timpul pentru fiecare vorbitor e limitat?!
La Bruxelles chestia asta n-a mers.
Ca și Liviu Avram, Gabriel Liiceanu a fost amenințat cu tăierea microfonului.
Și, asemenea TeFeLiștilor cînd li s-au luat cartoanele, n-a zis nici miau.
Și-a luat hîrtiile și a plecat de la tribună.
Dezbaterea de la Bruxelles ne-a arătat încă o dată de ce nu suntem noi, românii, și nu vom fi în veci europeni.
Pentru că dăm cu tifla procedurilor.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

43 comentarii pentru articolul „Gîndul de vineri, 24 martie 2017”

  • Snobii, bogati, interbelici umblau cu furculisionul si lingurisionul in gura, actualii snobi, romani, umbla cu furculeisanul si lingureisanul in gura, prin Parlamentul Europea. Prosti si unii si altii.

  • Scriitorul Alexandru Petria, despre Liiceanu: Şi-a părasit nevasta însărcinată, în luna a noua

    Altă raţă, cu minte de porc sincer. 😀
    “Ce spunea Păunescu despre Liiceanu: Minte ca un porc, insinuează ca un turnător şi gândeşte ca o raţă”

  • Mister Dragnea, mister cu pricopsitul patrimoniu Humanitar- Humanitas. Merită elucidat PeSeDeşte. Nu de căutat bube penale prescrise, ci doar pentru repunere în situaţia anterioară. Unde proprietatea statutului nu mai e, ce e?
    O cauză frauduloasă. De verificat, deoarece bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile, iar proprietatea acestor bunuri nu poate fi dobândită de nimeni prin uzucapiune (posesia de bună-credinţă nu-i împroprietăreşte pe impostori şi pe profitorii lipsiţi de scrupule.

    • Mister uşor de elucidat,
      Ordinul 82/20 februarie 1990 de hoţie cu mâna Ministrului Culturii, Andrei Pleşu – desfinţare Editură Politică şi înfiinţare Editură Humanitas, cu transferul integral al patrimoniului – nu a fost publicat în Monitorul Oficial, obligaţie care derivă din caracterul patrimonial al transferului dictat de Robin Hood cu Dilema Veche. Căutaţi în arhiva culturii populare din pădurea Sherwood, de pe lângă Nottingam Forest 😀 , adică ascuns în bezna Mi(ni)sterului Culturii!.

      • Actul e lovit de trăsnetul nulităţii absolute în proxima instanţă, adică bun de sters în pădurea adormită. Robin Hood Pleşu l-a împroprietărit prin tâlhărie la drumul mare al confiscărilor revoluţionare pe preacinstitul filosof; săracul Liiceanu!
        Un proces de revenducare, iniţiat de Guvernul Romaniei – prin Ministerul Finanţelor Publice – îi oblică pe tâlhari să prezinte în instanţă actul de proprietate. A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea pentru Robin Hood de Humanitas!

        • Nu ştiu ce anume a primit pe inventar preacinstitul profitor al confiscărilor, dar văd că nu s-a sfiit deloc să se pricopsească şi cu o pomană lunară de vreo 6000 lei din 1990, de la bugetul de stat pentru merite deosebite în ceauşism.

  • Considerați articolul dumneavoastră comentariu sau un un comentariu ce se dorește a fi articol ?

  • Deși nu vorbiråți în articol despre domnul Gabriel Liiceanu totuși scriserăți , ca și cum ați fi depåșit timpul alocat discursului dupå cum le “reproșați” celor pe carr îi “criticați” în comentariu ?

  • Logica filosofică a idolatriei.

    Asta-i declaraţia explicită, adică ghicită din gândul păcătosului care adevăr grăieşte şi atunci când tace.
    “1. Noi – Liiceanu şi asociaţii- suntem Koveşi şi Lazăr.
    Nu DNA şi PG, că d-aia nu-i vrem înlocuiţi.
    2. Noi – Liiceanu şi asociaţii- suntem DNA şi PG, cât timp vor conduce Koveşi şi Lazăr, conform pct. 1. Cum am stabilit, DNA şi PG, fără Kovesi şi Lazăr, nu există.
    3. Nu ne interesează raportul Ministrului Justiţiei. Orice-ar spune, nu suntem de acord cu el.
    4. Dacă scrie frumos de Koveşi şi Lazăr suntem de acord cu Tudorel Toader, dar tot nu vom fi de acord cu Dragnea după ce a spus că aşteaptă raportul Ministrului Justiţiei. Cum de ce? Fiindcă Dragnea aşteaptă numai propunerile de revocare Kovesi şi Lazăr. Deci ne vom situa vehement împotriva lui Dragnea, chiar dacă Tudorel va scrie frumos de Koveşi şi Lazăr. Cum de ce? Numai noi stăpânim problematica evaluărilor, d-aia. Şi tot d-aia nu ne intereseaă ce va scrie în raport o nulitate profesională ca Tudorel Toader. Fără avizul poitiv de la Liiceanu şi asociaţii, raportul e nul de drept.
    5. Ne-am legat ombilical de Lazăr pentru că omul este de puţină vreme în vârful PG şi n-a avut timp să ne convingă că n-ar fi potrivit să rămână legat de buricul nostru. Unde Lazăr nu e, nimic nu e; aşa va rămâne legat ombelical indiferent ce va spune Tudorel Toader. Unde legătura ombilicală nu e, nimic nu e. Noi ăştia suntem, fără să fim legaţi de Koveşi şi Lazăr nici noi nu existăm. Cu de ce? De ombilic”.

    • Unde legătura de protocol SRI-PG nu e, ce mai e?
      Noi – Liiceanu şi asociaţii- suntem şi SRI.
      Cum de ce? De acelaşi ombilic.

    • Tot aşa, noi – Liiceanu şi asociaţii – de la ombilic adică, ne simţim legaţi – fără jenă, fără scrupule – de Pescariu şi Florică, de orice denunţător fabricat în maternitatea idolatrizaţilor noştri, Koveşi şi Lazăr, de orice dosar întors din instanţă, de oriunde ni se întorc probele măsluite de noi şi anulate de judecători, ocium şi oricând ni se trântesc înapoi achitările.
      Noi – Liiceanu şi asociaţi -suntem perfecţiunile Kovesi şi Lazăr, orice ar spune Tudorel.

  • Dacian Cioloș: “Decizia mea este să nu fac pasul spre Uniunea Salvați România”

    Mare om de stat în umbra politicii! Şi ce fler are la ales decizia cea mai tare la orientare… turistică!
    O pierdere nepreţuită, speranţă neşlefuită, pleaşcă nevalorificată, altă varză de Bruxelles!
    Tehnocracul cu gustul puterii politice spontan dezvoltat. 😀
    #rezistă! Nu te umili!

    • Nostrafâsul Lăzăroiu -jucătorul de unul nimerit din zece pronosticuri încercate – a “dezvăluit” cu părerea lui apartenenţa lui Ciolos la SIE şi a lui Mucuşor la SRI. Probabil tot de-aici s-ar justifica şi nepotrivirea de caracter. Doi trimişi speciali în câmpul lactic, cu miere şi cârnaţi pentru căţei. Şi palincă de câteva grade, de la maior în sus.

      • Începi cu linia gradată trasată şi ajungi raportor gradat de la Bruxelles.

  • Giordel Liiceanu a ciordit o declaraţie explicită şi a lăsat în loc o vrăjeală de magie neagră, plagiată din spirit de ghicitoare; a poreclit-o eroare nemincinoasă.
    Nişte idioţi recidivişti sunt mândri de filosofia erorii sincere a idolatrizatului, opera de trei parale pentru un cârd de ciori vopsite. Mânca-i-aţi, după pup-pupi!

  • Am întâlnit şi români fericiţi. Cei care confundă autosuficienţa mulţumită drepturilor şi libertăţilor omului postdecembrist cu dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi libertatea lui Bulă de a spune bancuri.

  • Cred ca distinsul cetatean ar fi trebuit sa-si inceapa discursul cu prezentarea privatizarii frauduloase a Editurii Politice.
    Pentru tara noastra, dna Macovei este un Ephialtes cu fusta, teleportata cu 2500 de ani. Ephialtes este tradatorul de la Termopile, unde o armata de 5000 soldati ( 300 spartani si 4700 atenieni, condusi de Leonidas ), a infruntat o imensa armata persana. Intrebat de regele persan de ce le arata trecatoarea prin care sa atace din spate armata greaca, acesta a raspuns : “eu imi urasc patria”.

  • Ipoteza nr. 1. În Romania postdecembristă, un partid nu poate să câştige alegerile fără bani furaţi şi apoi investiţi în întrecerea electorală sub deviza: “Cine fură mai mult căştigă.”
    Ipoteza nr. 2. Nici cu bani furaţi, partidul nu-i sigur de câştigarea alegerilor. Deviza mai corectă: “Cine fură mai mult, s-ar putea să câştige.”

    Concluzia A: Cine nu fură nu câştigă alegerile.
    Concluzia B. Concluzia precendentă este valabilă şi pentru SRI şi DNA.
    Concluzia mai corectă: Numai cine fură mai mult şi bine este partidul Uniunea Naţională SRI-DNA.

    • Concluzia concluziilor: Poporul român este singurul participant în alegeri care rămâne LA FEL DE CÂŞTIGAT – de fiecare dată – indiferent cine căştigă alegerile. 😀

    • Dreptul fundamental al omului de a alege degeaba, în şi pentru Romania, este un dat la fel ca un luat 😀 şi se află în stânsă legătură cu drepturile depline ale jucătorilor de tenis de câmp tactic de a ne permite să mai avem parte de dreptul la un proces inechitabil-fără apărare.

  • Nu am timp, poate când voi fi pensionară, sa caut in arhive.Sunt curioasă dacă in iarna anului 2011- 2012 scriați tot atât de revoltat despre protestele pesedistilor.Cele care au dărâmat guvernele Boc si Ungureanu. Când se plâng pesedistii in parlamentul european aveți aceeași duritate? Îmi amintesc ca nu. Cu cat va plătesc maestre? Ce mită primiti? Că impozabil am priceput ca nu ați lua nimic .

  • 1. Pentru câţi condamnaţi aţi accepta graţierea în schimbul intangibilităţii dreptului vostru de proprietate?
    2. Dar în schimbul dreptului la apărare într-un proces echitabil?
    3. Dar atunci când – în locul graţieri de la pct. 1 – ar fi suficient ca inculpatului să i se fi respectat în timp util dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil?

    Nu încercaţi să excludeţi orice legătură între dreptul vostru de proprietate şi celelalte drepturi sus aminitite! Libertatea conştiinţei vă poate ajuta să admiteţi echiliberul natural ascuns în “Never say never!”. 😀

    • în locul graţierii

    • Şi dacă la pct. 1 n-ar fi fost cazul de vreo acuzaţie întemeiată şi, implicit, nici să mai fie necesar un proces, fie el şi echitabil, vedeţi vreun pericol pentru drepturile voastre de proprietate… a termenilor, în general, sau de proprietate (i)mobiliară, în subsidiar?
      Dacă nu, sigur e nu. 😀

  • Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt cele mai apreciate lipsuri. 🙂
    Inventarul acestor lipsuri ţi-l pot face discernământul, conştiinţa sau propia piele.
    Ultima cale poate fi şi cea dintâi – never say never!- de la altul până la tine nu-i decât un pas, pus undeva deoparte pentru orice eventualitate. 🙂

  • Aveţi grijă pe cine imitaţi, să nu ajungeţi – ca Mucuşor Dan – cu degetul de la cur la nas!

    Mai bine acceptaţi spălarea creierului, decât să vă chinuiască apucăturile de cetăţeni indispensabili în centrul universului propriu.

    Şi indispensabilii se pătează, nu-i aşa?

  • Nomazii de profesie, trecători prin Academia de Ştiinţe ale Imposturii, se laudă şi se sprijină reciproc. Spiritul camaleonic agitat permanent le oferă continuitate în depistarea ţintelor. Se află tot timpul în treaba altora. 😀

  • Nomazilor cu şi fără epoleţi, cel puţin strănepoţii voştri tot vor afla trecutul vostru de căcaţi acoperiţi şi farisei autodidacţi la locul de muncă duplicitară.
    Eroii rablelor recondiţionate, ca piesele de schimb falsificate, duc ţara de râpă în folosul nomazilor de profesie.
    Impostura profesională desăvârşeşte damful lucrului bine amestecat.

  • Bulică nomadul s-a pregătit la şcoala de vidanjori, dar a ajuns mare jurnalist constituţionalist.
    – Bulică, ai reuşit în viaţă cu pregătirea ta degeaba. Care-i secretul?
    -Mi-am păstrat apucăturile învăţate la şcoală şi n-am făcut niciun secret din asta.

  • Mucoşii, nespălaţii şi somnambulii ne onorează cu opoziţia lor parlamentară.
    Muzicanţii de dau note la drept şi economie: “Nu ne mai trageţi pe drepturi căntătoare!”
    Filosofia protestelor nelegale – împotriva nelegalităţilor necondiţionate – formează ştiinţa sofismelor ordinii de drept, predată cu neruşinare de cetăţeanul reprezentativ ca varza de Bruxelles.
    La fotbal şi Constituţie avem acelaşi antrenor reprezentativ humanitar: Pediculus humanus cetăţeanus.
    Vrăjitoarea-ghicitoare Găbiţa de la Vâlcea ne trage în cărţi humanitas viitorul Parchetului General şi al DNA.
    Ordonanţa 13 a lui Liiceanu – Liviu Avram – nu se mai satură de dat sfaturi de drept cu aceeaşi finalitate ratată în producţie de serie, pe teme de constituţionalitate jurnalistică (s-a făcut de rahat cu descoperirea metodei inadmisibile de suspendare a OUG-urilor în instanţă, l-a dus de nas pe Augustin Lazăr la Curtea de apel cu OUG13, s-a dus de nas singur la CCR cu ticăloşia în braţe, a înghiţit oblidativitatea îmaginară a avizului CSM pentru OUG şi a mai vrut o dată, s-a dat cu prestaţia asta istorică de căcat constituţuional mare maestru de ceremonii la Bruxelles)

    Altă treabă nu aveţi, nomazilor de profesie!
    Competenţa patologică a autodidacţilor = să-ţi strigi habarnismul, până când cetăţeanului îi pică fisa valorică şi se satură de fariseism profesional.

  • Hai Romania, la Bruxelles, mânca-ţi-aş!
    Ţiganiada de drept comun.

    http://www.agorapress.ro/wp-content/uploads/2017/02/Tigani9-1000.jpg

  • Maestre, ne meritam soarta!
    Politicienii nostri sunt de rasul curcilor.
    Pentru o scurta perioada de timp, la inceputuri, am avut o impresie buna despre Macovei Monica. Ulterior…mi s-a facut rusine sa fiu reprezentat de astfel de personaje, in Parlamentul European!
    Cat despre Liiceanu, no comment! Probabil varsta isi spune cuvantul.

  • La noi se merge pe bani. Conducatori drepti care chiar erau interesati de bunastarea tarii si a poporului, au fost in vremea lui Tepes, Stefan cel Mare. Acum fac tot posibilul sa nu fie latrati si sa-si scoata cat mai multa parleala. Ce se intampla cu restul mai putin ii intereseaza.
    Profitand de functiile inalte, unii de pilele prin care urca pe scaunele de la conducere, daca noaptea viseaza o fanana in mijlocul Parlamentului, trebuie neaparat sa construiasca o fantana in mijlocul Parlamentului. Cu alte cuvinte, lucreaza si ei la norma, mai baga o reforma din burta, mai incearca niste reclama sa-i atraga pe cei lipsiti de duh si banii sa curga.

  • “Ţara se va închide” peste 2 ani, când va expira de drept mandatul frumoasei Bestii sau mai devreme.

    Ei bine, de aici, de la aceste propoziţii ale mele, mi-a rămas în minte c-aş prefera mai devreme. 🙂
    Peste doi ani, “valorile democrației sever amenințate” pentru Liiceanu se vor fi lecuit şi vom începe să câştigăm ceva din viaţa de după Kovesi.

    • Esti la fel de obositor ca Amon Cardin!
      Macar pe ala il pot bloca. Vai mama noastra!

  • Liiceanu a scos din cuvântare, premeditat – pe Contributors – partea introductivă cu mini-cv-ul auto-laudatio, fiindcă îi deconspiră minciuna c-ar fi mers la Bruxelles ca simplu cetăţean. Cetăţeanul se identifică cu întreaga societate civilă, o reprezintă.
    Hai sictir! Nu te-a ales nimeni.

    “Nu aș fi venit aici ca cetățean al unei țări de 10 ani membră a UE dacă nu mi-aș fi simțit valorile democrației sever amenințate” – a spus Gabriel Liiceanu în fața Comisiei LIBE din Parlamentul European.
    Îmi dați voie mai întâi să mă prezint, în 2-3 cuvinte.
    Am, ca și dvs, o profesiune dobândită, mai precis, sunt profesor de filosofie la Universitatea din București, sunt scriitor, conduc una dintre cele mai importante edituri de știinte umaniste din România. Mai am o meserie, meseria pe care am dobândit-o din 1990, de la căderea comunismului: meseria de cetățean.
    Voi vorbi aici în calitatea mea de practicant al profesiunii de cetățean; de altminteri, din 1990, primul an de la căderea comunismului, sunt membru fondator al Grupului pentru Dialog Social.
    Reprezint așadar, prin vorbirea mea, societatea civilă.”

  • Pe Contributors, Gabriel Liiceanu se screme din răsputeri să arate că poate să se scufunde mai tare în abjecţii convingăoare pentru autişti. Dîn postura unui pedagog de şcoală “specială şi alte dizabilităţi normale”, îi prosteşte cu neruşinare pe cititori, încercând să demonstreze că ce-a spus el c-ar fi declaraţia EXPLICITĂ a lui Dragnea, nu-i decât o aproximativă apreciere proprie; nu subînţeleasă de capul lui, ci aflată prin deducţie certă şi-un pic de magie neagră, în fine, i-a ghicit gândurile şi poftele lui Dragnea, d-aia l-a turnat la Buruxelles cu atâta precizie ce-a văzut dintr-o întâmplare, nenotată, la Realitatea RV; asta-i “declaraţia EXPLICITĂ” :
    “Iată declarația explicită a șefului PSD: „Trebuie să ne concentrăm pe demiterea procurorului șef al DNA, pe demiterea d-nei Kövesi.” ”
    Nu lipseşc nici filosofia ghilimelelor, scăpate dintr-o greşeală de pilotaj la Bruxelles, nici goliciunea conţinutului frazei (atribuită din greşeală lui Dragnea, dar trasă de toţi perii să semene cu ce-a ghicit Liiceanu c-ar fi gândit – FĂRĂ ECHIVOC – preledintele PSD).
    Cam ca la Radio Erevan: nu era maşina dăruită,ci
    bicicletă furată, dar care arăta – cu certitudine – aproape ca o maşină cu fundiţă de împachetat cadouri. 🙂

    • Similar, ghicitoarea Liiceanu ar spune despre Ion Cristoiu:
      “Domnul Cristoiu a îndemnat toate TFL-istele la suicid colectiv. Atentatul s-a văyut cu certitudine ilor de ghicit în gândul de marţi 14 martie 2017: Mişcarea TeFeL-istă –partidul prezidenţial din Stradă.
      Iată declaraţia explicită a şefului Cristoiublog : “Toate TeFeListele sunt nişte curve. Nu mai au niciun rost pe lumea asta: n-au nepoţi să-i şteargă la fund, sunt zbârcite şi nesatisfăcute din motive fiziologice. Mai au o sigura salvare şi le-o recomand cu căldură: să se spânzure în Piaţa Victoriei. Grăbiţi-vă, nu pierdeţi ocazia!”

      Fraza reprodusă exact:
      “Din câte citesc, la aceste mişcări atribuite tinerilor participă şi femei coapte, unele chiar coapte până la zbârcire. Ele sunt sufletul acestor mişcări. Unele sunt femei singure prin divorţ provocat din motive fiziologice. Altele sunt femei cărora ieşitul la demonstraţii anti-PSD le dau iluzia participării la ceva mult mai măreţ decât ştersul la fund al nepoţilor pe care nu-i au.”

    • Pe Contributors, a explicitat… 🙂 altă declaraţie de-a lui Dragnea la TVl :

      “Dragnea este întrebat ce crede despre „evaluarea” pe care ministrul Justiției, Tudorel Toader, o pune la cale în privința activității conducerii Parchetului General și al DNA. Și răspunde: „Aștept și eu ca și mulți români, punctul de vedere al ministrului Justiției. Dacă acel om a zis că face o evaluare (…), cred că va face o evaluare profesionistă și cred că ar trebuie să îl lăsăm să o facă.” Întrebat apoi dacă va susține o eventuală decizie a ministrului de a cere înlocuirea lui Augustin Lazăr și a Laurei Codruța Kövesi, Dragnea răspunde: „Despre ce decizie posibilă e vorba, doamnă? Să se desfacă România, sa intrăm într-un război, să închidem granițele, să facem vreo nenorocire? E vorba de două funcții. Cu aceste funcții sau fară aceste funcții, România nu crapă, nu se închide”.
      Ei bine, de aici, de la aceste propoziții, mi-a rămas în minte că Dragnea își dorește atât îndepărtarea celor doi, cât și dispariția funcțiilor lor.”

      Ei bine, de-aici eu nu ghicesc la fel ca Liiceanu. 🙂

      • Nu ghicesc unde-i declaraţia explicită, turnată la Bruxelles.
        Dragnea e liber să gândească şi să-şi dorească ce vrea, inclusiv că n-ar suferi prea tare dacă Bestia ar avea un accident mai reuşit într-un dosar sau într-o maşină.
        Ce facem? Îi atribuim atentatul şi “declaraţia explicită”: “O voi urmări pe Koveşi, până când o ciocnesc şi-o văd răsturnată”
        Aici l-am ghicit. 🙂

  • Foarte buna scrierea!