Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Interviu cu scriitorul Petre Crăciun. Literatura pentru copii este tot literatură, dar mai bine scrisă. „Noi venim din copilărie ca dintr-o țară” (partea a doua)

În prima parte a interviului cu scriitorul Petre Crăciun am vorbit despre impresionanta sa colecție de stilouri. Acum, în a doua parte, vorbim despre cărți. Vineri, 2 aprilie, cu prilejul Zilei Internaționale a cărții pentru copii, Petre Crăciun lansează, la Biblioteca Academiei Române, volumul „100 de basme si povești. Odaia Fericirii”. Toate exemplarele primului tiraj (500 exemplare) sunt numerotate, au dedicația autorului și se menționează, scris de mână, numele destinatarului.

Și, acum, ce-a de-a doua mare pasiune a lui Petre Crăciun, colecționarul de frumos, să vorbim despre scriitor. Bun venit, așadar, cum scrie și pe pagina de deschidere a site-ului dumneavoastră, în lumea lui Petre Crăciun. Dar să-i dăm mai întâi cuvântul criticului Alex. Ștefănescu. Iată ce spune despre dumneavoastră:

„Pentru mine, Petre Crăciun este o revelație. În urmă cu un an nici nu știam că există. Între timp mi-am completat cultura și am aflat că el există. Când am fost în Danemarca, am vizitat un castel în care stăpânii de altădată păstrau permanent o cameră liberă pentru eventuala venire a lui Andersen care era imprevizibil. Eu nu am un castel, ci o casă la țară și voi păstra oricând o cameră pentru Petre Crăciun. El este un autor de povești, asta este un act de curaj intelectual, într-un moment în care toți scriu ca să-i intimideze pe semenii lor, Petre Crăciun scrie ca să-i farmece. Poveștile lui îl seduc nu numai pe un copil, ci și pe un matur pentru că sunt foarte inteligente și foarte bine scrise.

— De ce tocmai povești și basme pentru copii?
— Primele mele încercări literare au fost prin liceu, apoi la facultate cu niște poezii, dar nimic semnificativ, în sensul că nu îmi apăruse o carte. Am început să scriu serios atunci când am început să scriu literatură pentru copii încă din anii `90-`92, eram la Ploiești și lucram pe vremea aceea în învățământ, eram profesor de istorie, mie plăcându-mi foarte mult poveștile. Am început să mă documentez intens despre basme, mitologia românească, descântece, obiceiuri și multe altele. Nu poți să te apuci de basme românești dacă nu ai un bagaj solid de documentare și cunoștințe în acest domeniu.
De ce poveștile pentru copii? Pentru a scrie așa ceva îți trebuie o anumită structură sufletească, iar a mea este în țara aceea, așa cum spunea Exupery: „noi venim din copilărie ca dintr-o țară.” Eu aceasta structură mi-am păstrat-o indiferent de etapele prin care am trecut, mi-am păstrat o anumită puritate și un anumit mod de a privi lumea. Am scris romane, poezie, dar bucuria cea mai mare mi-au dat-o poveștile, să scriu povești.

— La prima vedere poate părea simplu. Dimpotrivă, este foarte greu să scrii literatură pentru copii, nu-i așa?
— Da, așa este. Se spune că literatura pentru copii este tot literatură, dar mai bine scrisă, în sensul că respectă toate celelalte rigori ale literaturii de calitate dar, în afară de asta, mai trebuie să fie și înțeleasă de către copii, ceea ce este foarte greu. Cei care au scris după 1990 literatură pentru copii,  au fost nevoiți să scrie pentru un public în continuă schimbare, copilul din 1990 nu mai este cel din 2000, sau invers, a evoluat ca structură de gândire și de percepere,  așa că a trebuit permanent să schimbe mesajul. Basmele mele au evoluat și ele de-a lungul timpului, în sensul că am abordat teme noi, am făcut o adevărată revoluție în poveștile pe care le-am scris. Citind cel mai recent volum al meu, „100 de basme și povești – Odaia fericirii”, veți vedea că am schimbat modul de exprimare de acum 20 de ani. Bineînțeles, nu am introdus navete cosmice, roboți sau alte grozăvii. Păstrez anumite haine arhetipale care sunt ale basmului și ale poveștii. Caut să fac lucrul acesta. Copiii au nevoie de inovare,  dar nu de rupturi dureroase. Cred că valorile literaturii pentru copii sunt inventivitatea, scriitura trebuie să fie inovatoare, sub aspectul subiectului pe care îl propune, trebuie să fie spectaculoasă și  foarte, foarte amuzantă ca să-l atragă pe copil și, în primul rând să nu facă rabat de la limbă. Până ajunge la cei mici,  literatura pentru copii trece prin filtrul adulților. De aceea vă spun, cărțile pentru copii le cumpără părinții sau profesorii, iar ei sunt foarte atenți. În ultimii ani există și o spaimă pe care și-au format-o și toți întreabă: Cumva,  în carte, e ceva înfricoșător? Ești constrâns să respecți anumite lucruri, să fii foarte atent la cum scrii și ce scrii.

— În lupta cu forțele răului, cum învinge cel bun în basmele dumneavoastră?
— La mine e o mare diferență. Te poți opri la un moment dat. Eu, când ajung în situația în care se luptă cineva și trebuie să dispară forța răului, spun că „l-a trimis acolo unde îi este locul”. Aduc finalul din condei, final care nu trebuie să te ducă cu gândul la imagini înfiorătoare. Nu apăs pedala violenței. Pentru mine legătura directă cu părinții, copii și educatorii a însemnat o adevărată școală. Nu există cursuri, seminarii unde să înveți să scrii literatură pentru copii (sunt unii scriitori care fac un soi de cursuri din care încearcă să mai câștige un ban, dar asta e altă poveste!)

Adevărata școală o reprezintă întâlnirile cu copiii și cu părinții, atunci vezi așteptările pe care le au. Un scriitor trebuie să învețe permanent, mai ales atunci când scrie pentru cei mici. Nu poți sta izolat într-un turn, iar de acolo să scrii numai cum vrei tu; atunci scrii doar pentru tine, atât.

Epilog

— Aveți copii?
— Da, am! Am un băiat, are cinci ani, face în noiembrie șase, cea mai frumoasă poveste a vieții mele. Este acum la Sinaia unde ninge ca-n basmele de altădată, se „bulgărește” toată ziua.

„(…) Facem bulgări albi, de gheață,
Mâna iute ne îngheață
Ne-am juca un an și-o vară
Unde-i bine ca afară?
Noaptea cade, frigul vine
Mama spune: – Hai cu mine
Timp de joacă mult mai este
Este timpul din poveste.”

(Iarnă de poveste, „Primul zbor. Poezii pentru copii”, Petre Crăciun, Editura Zorio)

Pe seară,  mamă-sa îi citește o poveste, iar el o asculă până la capăt, întreabă de ce și cum, apoi se moleșește, se zgribulește, se întinde și se cuibărește ca puiu` sub cloță. Adoarme în această dulce lume a basmelor, cu prinți și prințese, cu balauri și dinozauri, cu vrăjitoare cumsecade.

Autograful și dedicația mi le scrie, la cerere, cu un stilou Crescend Filler căruia i-a făcut reclamă chiar Mark Twain. Pe vremuri, spune Petre Crăciun,  scriitorii  făceau reclamă la stilouri, nu la vaccinuri.

 P.S. Vă invităm cititori ai www.cristoiublog.ro la o călătorie printre povești și stilouri de poveste cu Petre Crăciun, scriitorul, colecționarul și pasionatul scrisului de mână, dar nu cu orice. Cu stiloul, tocul sau stylus-ul de acum 2000 de ani! Minunat om!

Prima parte a interviului o puteți citi aici.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog