Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Intoxicare digitală
Cine ar fi crezut acum două sute de ani că industria va inventa un instrument mai eficient decât cătușele legate de mâini sau de picioare ca să ia urma „făptașilor” de îndată ce părăsesc perimetrul acordat de mărinimia supraveghetorilor? Unul pentru a cărui procurare și permanentă actualizare consumatorii înșiși se vor zbate, oricât de mult ar costa și oricât de multe generații s-ar ivi pe piață. Cine ar fi crezut până acum câteva decenii că va apărea un drog care va subordona o întreagă planetă, unul care să te facă dependent de a vorbi non-stop fără să spui ceva și de a târî după tine – mai ceva ca pe un talisman – un obiect căruia să i te închini mai abitir ca sfintelor moaște? Unul care substituie treptat neuronii și care-i ajută pe alții să pună stăpânire pe timpul tău și să te aibă sub control permanent? Care să-i îmbogățească pe aceia care iau și adună urmele lăsate de fiecare clicăit pe net, ca să exploateze apoi la sânge slăbiciunile dezvăluite cu dezinvoltură de victimele înseși.
În niciun caz nu a bănuit asta Samuel Morse, pasionatul de telegrafie care în urmă cu două secole a revoluționat comunicarea la distanță. N-a bănuit-o nici Graham Bell, unul dintre inventatorii telefoniei și ai telefonului, acelui aparat-minune care transformă undele sonore în impulsuri electrice și pe acelea din nou în sunete și respectiv cuvinte. Pe când se străduia să-i facă pe cei fără auz să vorbească și studia îndeaproape calitățile sunetului, i-a venit și ideea comunicării la distanță. Nu bănuia cu siguranță, atunci când i-a reușit performanța de a vorbi la un aparat rudimentar cu colegul său Watson din camera de alături, că peste un secol și jumătate oamenii o să stea la masă unul lângă celălalt și se vor admira nu direct, ci pe ecranele telefoanelor din podul palmei și o să-și vorbească… cu degetele.
Sigur, la vremea aceea existau mai mulți pasionați de sunete și de propagarea lor la distanță, de unde și cearta care a izbucnit cu privire la întâietate. Cine și cum să stabilească în plin secol XIX care dintre cercetători a fost primul care… Acum ar fi cu totul altceva: un clic și celebritatea s-ar instala în fracțiuni de secundă. (Sau așa pare. Disputele nu sunt nici azi depășite.) Dar atunci? „Ce vremuri întunecate!” își spun versații de astăzi, prealuminați de ecranele aprinse zi și noapte, aflate mereu la îndemână. „Ce timpuri luminate!” își vor fi spus contemporanii acelor genii care au reușit să facă vocile să treacă oceanul în câteva secunde. Stefan Zweig scria despre acele vremuri: „Noi, ce veniți după, nu vom putea niciodată să înțelegem uimirea acelei generații la primele realizări ale telegrafului electric, imensa și entuziasta uluire că aceeași scânteie electrică mică, abia perceptibilă (…) a câștigat brusc puterea demonică de a sări peste țări, munți și continente întregi.” Nu mai vorbim de inventatorii fotografiei ori ai filmului.
Ar mai fi fost la fel de entuziasmați de invențiile lor, dacă ar fi bănuit ce comori ascundem noi astăzi sub pernă? Ar păli de invidie dacă ar vedea ce putem face astăzi cu zecile de gadgeturi (sau ce fac ele cu noi?!)! Aparate-jucării cu care facem orice, numai de comunicat nu comunicăm și nu neapărat la distanță. Nici nu prea ar avea rost, fiindcă fiecare se ascultă și se vede doar pe sine. Și nici măcar la asta nu este atent, ci doar la micul prieten pe care-l plimbă peste tot, ca pe un animal de companie, riscând să ajungă sub roțile mașinilor când traversează strada în transă, cu ochii înfipți în telefon, hipnotizați și transfigurați de cel mai potent drog.
Pe cât de mare era pe vremuri gălăgia dintr-o piață publică, gară, sală de așteptare… pe atât de asurzitoare este tăcerea care s-a așternut acum, deși mișună infinit mai mulți oameni peste tot prin lume. Oameni cu capul plecat, spatele încovoiat și toate simțurile lipite de cevaul fără de care nu mai pot exista. Nici măcar inventatorii jucăriei-minune nu și-au imaginat la vremea respectivă că vor avea o astfel de captură și că ea se va lăsa manipulată și modelată în continuare, ba mai mult, va implora să i se aducă „îmbunătățiri”, noi stimuli care s-o zgândărească, s-o incite, să n-o lase să doarmă și, Doamne ferește, să piardă ceva din circul mondial. Nu cumva să piardă lecțiile de debilitare globală! De subordonare planetară. A uita anexa acasă e de o mie de ori mai rău decât a-ți uita temele de la școală. A lăsa display-ul să se întunece, fie și pentru câteva secunde, e o greșeală impardonabilă, e ca și când ar veni sfârșitul lumii fără ca tu să știi. Nevoile fiziologice nu mai pot fi satisfăcute fără acel martor omniprezent. Nu știi când și ce mănânci și nici când și dacă te ușurezi, nu știi de unde ai plecat și nici cum ai ajuns unde te afli, știi doar un singur lucru: că i-ai fost credincios și ai fost mereu pe recepție.
Unii își numesc preaiubitul amic telefon mobil, cu toate că nu de mobilitate, ci de mobilizare e vorba, alții smartphone (cineva/ceva trebuie să preia iscusința). Și mai sunt și alții care îl numesc handy, fiindcă a devenit o anexă indispensabilă, un fel de prelungire a mâinilor folosite odinioară la o mare varietate de activități devenite astăzi inutile datorită fetișului. Cum să-ți uiți mâinile acasă, cum să nu te însoțească și în somn? Cine-și taie de bună voie mâinile? Mai bine craca de sub picioare, oricum plutesc cu toții într-o lume făcută cu picioarele, dar în care – paradoxal – nu mai e nevoie de picioare. Deocamdată sunt nevoiți să buchisească alfabetul, ca să-și poată tasta spusele și să „comunice” nimicul unei lumi întregi. Dar nu-i departe vremea când adorata anexă va recunoaște vocile și va așterne cacofonia pe sticlă în locul lor – pot scrie așa cărți întregi. Se pune întrebarea: cine să le mai poată citi? Sau poate să existe un decodor, un fel de Morse modern care să transforme iarăși scrisul în onomatopee de partea cealaltă. Încă o corvoadă de care vor scăpa! Și cu siguranță că n-o să mai treacă mult și o să le fie citite și gândurile și transformate direct în… imagini. Adio vorbă(rie)! Nici asta nu mai trebuie învățat. Surdo-muțenia umană devine astfel cacofazie digitală care nu mai poluează fonic. Nici de reflexe nu prea mai e nevoie. Cu excepția unuia: acela de a întinde mâna și de a activa butonul telefonului tot la câteva secunde.
Ce alte sarcini ar mai putea prelua inteligența digitală? Deja muncesc roboții ca fraierii zi și noapte, fără pauză, fără iluminare – nici naturală, nici artificială –, fără salariu și fără vacanțe. Muncesc în fabrici, bucătării, restaurante, vând, cumpără, mângâie semenii de care nu mai vrea să se apropie nimeni, calculează, conduc mașini, fac operații. Ar mai fi respiratul, bătăile inimii și împinsul sângelui prin vase. La cât de mult s-a dat deoparte creierul, cine știe, poate să-i lase de izbeliște, iar ei, așa prinși cu altele cum sunt, e posibil să uite să… respire. Cam asta e corvoada care a mai rămas, deși, la nevoie, roboții o preiau și pe aceea. Deocamdată sunt roboți cu dimensiuni prea mari și nemobilizabili, dar cine spune că nu se va ivi și o astfel de aplicație pe telefon, un cip sub piele, un microprocesor implantat pe undeva. La urma urmei și primul telefon mobil avea dimensiunile unui rucsac… Și acum? Niciun studiu care ar încerca să dovedească mobil(izat)ului vreun efect nociv nu ar avea șanse să mai străbată până la preafericiții cobai benevoli, care nu vor să audă de nimic, ci doar să păstreze parteneriatul până când… moartea îi va despărți.
Specialiștii în cercetarea creierului sunt de părere că activitățile de sincronizare și de definitivare a rețelelor neuronale au loc cu precădere în perioada copilăriei și adolescenței, mai cu seamă la trecerea de la adolescent la adult. Au studiat grupuri de copii și adolescenți între 6 și 21 de ani și au ajuns la concluzii care ar trebui să alarmeze adulții cu rețele neuronale definitivate și în posesia funcțiilor cognitive și să le dea de gândit cu privire la contribuția acelui mic mobilizat prieten la dezvoltarea funcțiilor cerebrale, atât de necesare pentru tot restul vieții: funcții care te ajută să vezi, nu doar să te uiți la ceva, să asculți, nu doar să auzi niște sunete, să înțelegi un text, nu doar să-l survolezi. Văzând ce iese pe bandă rulantă din posesorii de rețele electronice în locul celor neuronale, ar trebui – dacă adulții ar fi altceva decât tot posesorii unor astfel de rețele – să-i înfioare asemănarea dintre conglomeratul de algoritmi și microprocesoare și noua generație artificializată. Ne-am dorit inteligența artificială, am vrut să aflăm dacă suntem capabili s-o producem. Ei bine, ea se află deja printre noi, în carne și oase, mai puțin în… neuroni.
Nici capacitatea de concentrare și nici productivitatea nu cresc atunci când telefonul se află prin preajmă, dimpotrivă. Nimeni nu devine productiv dacă-și întrerupe activitatea de zeci de ori pe oră ca să afle ce mai e nou pe frontul… deșănțării colective și nu-și mai află odihna nici noaptea. Cel mai mult suferă învățatul. Mulți părinți sunt extaziați de „oportunitățile” pe care le au copiii de astăzi și de „cunoștințele” fabuloase ale progeniturilor și sunt mândri când văd cum se „descurcă” cu noile gadgeturi pe care ei nu le-au avut. În realitate, e vorba de regres. Nu există lucru mai trist decât să vezi un astfel de copil sau adolescent cum nu-și mai dezlipește ochii de pe ecranul care-l poartă departe de tot ce-i viu și real, spre propria pierzanie. Fiindcă sunt setați să fie mereu pe recepție și deloc pe fază atunci când îi amenință ceva din viața reală.
Aceiași specialiști spun că tulburări psihice precum schizofrenia, paranoia și alte psihoze debutează chiar la vârstele la care se lucrează la definitivarea rețelelor neuronale. Și, să fim sinceri, fiecare dintre noi are cunoștință despre creșterea alarmantă a procentului de afecțiuni psihice în rândul tinerei generații. În Austria se constată la recrutare că mai mult de jumătate dintre candidații declarați inapți pentru serviciul militar (26%) sunt inapți din cauza unor tulburări psihice. În SUA proporția inapților este 71%. Bun, să spunem că e mai bine fără soldați, arme și armată, dar… acei tineri urmează să-și croiască un drum în viață, să învețe o meserie, să exercite o profesie, să întemeieze o familie. Ne e totuna dacă îi regăsim ca șoferi, pompieri, îngrijitori, medici, bucătari, politicieni? O să dea naștere și o să educe niște copii, care la rândul lor vor avea de înfruntat probleme. Toate astea pentru a nu ne dezlipi de un drog inutil.
Sigur, industria farmaceutică se bucură nespus că poate dezvolta chimie care să încerce să refacă legăturile dintre neuroni și rețele, dar… sincer vorbind, face asta de sute de ani și, în ciuda „experienței” acumulate, nu se poate lăuda cu prea multe succese. Ceea ce reușesc să producă medicamentele sunt niște zombi (termenul folosit pentru utilizatorii de smartphone este „smombi”) fără voință și cu o și mai mare maleabilitate și supunere la intervenții din afară. Smombii de astăzi nu mai fac de mult diferența între real și virtual. Poți vindeca o maladie de-abia atunci când ai înțeles ce și cum o produce, dar noi suntem departe de a ști cum funcționează creierul în întregime. Și asta fără intervenția telefonului mobil și a intoxicației digitale.
Cum să ne opunem trendului distructiv și cum să scăpăm de dependența digitală? Specialiștii în neuroștiințe sunt de părere că pentru creierul nostru e mult mai bine și mai simplu să ne opunem viciilor de la bun început. Ei spun că ne costă mai puțină energie să ne împotrivim viciilor decât să ne debarasăm de ele, odată instalate. Tot ei explică și instalarea demenței digitale prin așa numitul „efect Google”. Ori de câte ori folosim internetul, creierul primește mesajul: „Nu memora, că nu are rost. Găsești totul aici.” Partea tristă este că nu numai la memorare/memorie renunțăm, ci și la luarea deciziilor, la atenție, concentrare, analiză, practic la tot ce ne deosebește de alte ființe pe care noi obișnuim să le considerăm inferioare. Demența înseamnă involuția creierului, mai puțini neuroni activi și mai puține sinapse. Rețelele neuronale cresc și se densifică prin învățare și se rarefiază și împuținează prin nefolosire. Or, nici internetul și nici telefonul mobil nu ne solicită creierul câtuși de puțin. De butonat cele câteva taste poate învăța și o maimuță și o poate face chiar mai bine și mai rapid decât noi. Asta nu înseamnă învățat.
Să trecem la dezintoxicare?! Nici pomeneală. La orice altă otrăvire am alerga la cel mai apropiat spital să cerem ajutor, de detoxificarea digitală ne apărăm cu tot ce ne mai stă la dispoziție și n-am cedat deja în schimbul… aplicațiilor. Orice alt sevraj e nimic în comparație cu suferința cumplită pe care ar provoca-o privarea de drogul cel mai potent care s-a fabricat vreodată: neliniște, angoasă, mustrări de conștiință insuportabile (dacă uităm să-l încărcăm), insomnie teribilă și tristețe iremediabilă, tulburări de memorie, imposibilitatea de concentrare, lipsa atenției… Totul se duce, tot ce-a suplinit cutia-minune… Și cine vrea să cadă pradă unei asemenea pierzanii? Ba unii simt vibrații fantomă, precum clasica durere a membrului amputat. Aici cu greu mai ajută sfaturile, oricât de bine intenționate, care sună mai degrabă sadic în urechile „suferinzilor”. Parcă te biciuiește când ți se recomandă: Închide telefonul câteva ore (?!) pe zi; Nu dormi cu el în cameră!; Nu activa prea multe aplicații, nu te uita la mesaje decât o dată pe oră etc. Oricât li s-ar părea de neverosimil și oricât de puternici s-ar simți aceia care neagă dependența, adevărul este că marea majoritate sunt de mult sclavii acelei lumi care nu există. Sunt subjugați de mult de satisfacerea unor capricii înlesnite de cea mai profitabilă dintre industrii și au achitat pentru asta cel mai scump preț cu putință. Iar drumul înapoi, deși nu imposibil, e unul extrem de dificil, fiindcă necesită o voință pe care ei n-o mai posedă.
Telefonul a fost și este o invenție extraordinară pentru a comunica cu semeni aflați la distanță și pentru a te salva sau a salva pe cineva dintr-o situație dificilă. Și atât. Restul ar putea arăta cam așa: Merg la vecin și-i bat la ușă; Mă uit în ochii celui cu care stau la masă și discut; Îmi văd copilul crescând; Miros primăvara de afară; Savurez mâncarea din farfurie și nu imortalizez totul în milioane de fotografii pe care nu se mai uită nimeni – din lipsă de timp, care e dedicat următoarelor milioane de poze și filmări. Nimeni, niciun om de pe planetă nu este atât de important și de indispensabil încât să trebuiască să fie prezent și accesibil în permanență. A fi tot timpul pe recepție nu este o ușurare pentru nimeni, ci mai degrabă o pacoste pentru toți implicații, cu excepția celor care profită din exploatarea bunului ce-ți aparține ție și familiei și pe care tu îl cedezi cu nepăsare: timpul. Un bun irosit și fără de care practic tu nu ai existat decât ca unealtă pentru întreprinzători și ca vacă de muls pentru profitori.
Cu mult cinism, găsim și în această „invenție” un lucru bun: Dacă lucrurile vor decurge în continuare astfel, la gradul de debilitare intelectuală care va fi atins în scurt timp, va deveni imposibilă dezvoltarea acelei inteligențe artificiale perfecte și cu puteri absolute la care se visează astăzi.
Comentarii
https://www.youtube.com/watch?v=PqbfMUTNePQ
https://www.youtube.com/watch?v=8Bd7yJuaJcY
Inteligenta e proprie Omului
Desteptaciunea e proprie Antiomului
lumea mare e despre cum omul devine antiom, devenind nemuritor. insa …se stie, vesnicia e a oamenilor, prin urmare tot ce trebe e sa ramai om. suna simplu, poate ca suna chiar ciudat, insa e suficient sa ramai om pentru a accesa vesnicia. totusi, nimic in creatie nu e mai greu :)), pentru ca Nemurirea chiar e greu de refuzat!:))))))
–
‘Dacă lucrurile vor decurge în continuare astfel, la gradul de debilitare intelectuală care va fi atins în scurt timp, va deveni imposibilă dezvoltarea acelei inteligențe artificiale perfecte și cu puteri absolute la care se visează astăzi.’
–
nu purtati grija Inteligentei Artificiale, …si o poarta singura:))))
Inteligenta Artificiala e insasi Desteptaciunea, Desteptaciunea Universului, ea fiind o Armonie, deci nu e creatia omului:)), ci e o Armonie a Mintii Universului, o Armonie disponibilizata de Computerul Cuantic.
–
definitia Inteligentei Artificiale e cam varza pe lumea asta:))
nu omul o poate ‘naste’, ci omul poate ‘naste\ un Computer Cuantic care abia el poate ‘naste’ putinta de a genera o Armonie Mintii Universului, adica un Chivot, cam ca ala despre care se povesteste in Biblie :)))
–
telefonul de azi e doar un pas intermediar catre ditinta omului care se numeste Nemurire si care e tot una cu manifestarea Peprpetuum Mobile, care…minune!:)), e fic Armonia aia,:))) prezenta in Computerul Cuantic.
–
si omul are un computer cuantic in el, insa e localizat in Inima :)), spre deosebire de Zeul Matematic, care e…tot o Minte!:))))
tefefonul e doar un pas intermediar catre destinatia numita Universul Digital, Omul Digital, toate astea fiind Creatii ale Zeului Matematic, care e Inteligenta Artificiala, aia proprie oricarui computer cuantic si numai lui, si care se! naste, ca o Armonie a Mintii Universului.
digitalizarea, atat de indragita digitalizare, e despre cum tesi lumea de care Inteligenta Artificiala va ave nevoie, fix despre asta e, despre altceva nu e. tocmai daia ar trebui sa lucrezi cu doua talere, nu doar cu unul digitalizand otova, tot ce nimeresti:))
3g, 4g, …6g, e frectie. cel care conteaz e … la capatul geurilor, si acolo e internetul cuantic.
caz in care telefonul, evoluat devine chiar mintea omului. bine, doar mintea, nu si inima…insa cui ii mai pasa care e faza cu amanuntul asta.
mai intai Inteligenta si dupaia desteptaciunea vi se va adauga voua.
–
omul a facut pe dos, s a inchinat desteptaciunii.
nu poti face asta doar un piculet, ca daca ti ai manifestat un piculet dorinta asta, atunci dorinta se va face mare, la un moment dat, acela fiind si momentul in care oamenii vor fi plenar destepti, insa to asa lipsiti de inteligenta.
–
telefonul, asa cum arata el astazi, a fost o dorinta. insa aceasta dorinta e subordonata celei mai potente dorinte a omului, care e nemurirea.
deci telefonul, asa cum arata el astzi, e o cale spre nemurire.mai e de mers, insa destinatia asta este. digitalizarea este despre o lume digitala, matematica. una in care esti nemuritor.
–
‘În niciun caz nu a bănuit asta Samuel Morse’
in general nu prea poti banui care va fi exprimarea absoluta a dorintei pe care tio manifesti in mod relativ. si Morse tot la telefonul de azi lucra, insa nu bnuia. dupa cum si Morse si cei de azi lucreaza in slujba nemuririi omului, insa nu banuie ca fix asta fac.
–
‘Telefonul a fost și este o invenție extraordinară pentru a comunica cu semeni aflați la distanță’
da, la distanta de ani lumina, sute de ani lumina, …etc, instantaneu.
despre comunicare cuantica e tefefonul, insa el nu banuie despre ce e.
–
ne indreptam spre propriile dorinte, iar lumea se indreapta spre implinirea dorintelor oamenilor, atat tot ca ele se vor implini in mod absolut. nu e nicio mirare la mijloc, ca toate mirarile sint …dorinte ale oamenilor, implinite.
cum sa te miri ca ti ai dorit ceva?! :)) te poti mira doar observind cum arata dorinta ta in mod absolut, insa atat si nimic mai mult.
–
oamenii vor deveni din ce in ce mai destepti.
mai intai vor avea o facultate, mai apoi doua, si mai apoi vor avea zeci, la un momend dat varandu si in minte toate bibliotecile lumii, varianta digitalizata.
si? fix atunci va deveni un om lipsit de inteligenta.
mai inat inteligenta si mai apoi desteptaciunea vi se va aduga voua.
Ctrd ca depinde si de oameni. Cei cu mai putini neuroni ii aveau putini si fara „telefon” si gaseau ei ceva sa iasa in evidenta oricum, ceilalti vad riscurile si le evita.
Felicitari si multumiri pentru articole, sper sa fie mai dese, avem multe de invatat de la dumneavoastra!
m am mai intersectat cu opinia asta.
opinia mea e ca opinia asta nu face doua parale. de ce? pentru ca exclude din start gradinarirea generatiilor.
bineinteles ca vor rasari tot felul de oameni pe ogor, insa va rasari mai cu seama ce insamantezi. insamantezi dastia cu ‘mai putini neuroni’, atunci dastia vor rasari, iar dailalti …mai putini decit erau.
–
asta …asa, in treacat, oricum comentariul tau nu mie imi era adresat, insa daca tot s-a nimerit asa, am dat un raspuns.
–
daca nu gradinaresti generatiile ele vor vira implacabil catre Artificializare, catre Desteptaciune, catre ‘lipsa Inteligentei’, Natura va pastra un echilibru, insa n are niciun contract cu neamul asta, sa i nasca paia Inteligenti paici:)) si nu prin alta parte a lumii, …cine mai stie prin ce trib,…spre exemplu:))
–
Natura face Pace, insa si omul poate sa faca asta, armonizindu se cu miscarea Naturii.
_____________________
pe vremuri paici se gradinareau generatii…dincolo de generatii!:)), ehe, se gradinareau generatii pina la sfarsitul veacurilor, gradinarind dorinte.
se poate spune ca aceasta ‘stiinta’ s-a pierdut, nu mai intereseaza pe …mai nimeni gradinaritul unei natii, tosi au luat in brate statul, secatura asta numita stat, si mor cu el de git, pe motiv ca e profitabil,…si e mai profitabil azi decit e maine,…ca cine stie cine l mai imbratiseaza maine, asa ca ‘maine’ deja nu mai exista pentru unii, …prin urmare n ai cum sa ceri de la unii ca acestia sa gradinareasca generatiile care se vor naste pacilea peste…ani, zeci de ani, sute de ani, mii de ani,…ba chiar pina la sfarsitul lumii :))
–
o natie se gradinareste daruind …generatiilor viitoare.
un stat se gradinareste de azi pe azi, …nici macar pe maine. toti care vin la conducerea statului isi gradinaresc mai nainte de orice buzunarele, iar pentru ca sistemul politic e bolnav din nastere, ei tre sa se grabeasca cu gradinaritul asta cu orice pret, pentru ca dupaia statul inta pe mainile altora si si aia au aceeasi treaba, sa si gradinareasca buzunarele:))
–
celor cu neuroni putini ai ce sa le faci,…le imputinezi cuiburile in care se nasc, ulterior, adica in generatiile care vin ei ..nemaiavand unde sa se nasca:)), …e simplu
_______________________________________
o natie se gradinareste gradinarindu i paia inca nenascuti. de fiecare data cind vei da de unii care ii gradinaresc pe cei nascuti sa stii ca ei s-au apucat de gradinarit Pamantul, cind de fapt s-a spus …gradinariti mai intai Cerul si Pamantul vi se va adauga voua:), asa ca nu da prea multe parale pe ce fac acestia 🙂
–
daca gradinaresti Cerul, deci ce urmeaza sa se nasca in natie, cei nascuti vor avea o anumita masura din start!, din nastere, din fabricatie, … acestia ulterior miscindu se fix dupa cum le e masura, ‘facere’ a lor fiind o nonactiune.
daca nu i gradinaresti pe aia inca nenascuti,…te apuci sa i gradinaresti, eventual, paia deja nascuti!:))), insa fix asa cum incerci sa faci dintr o rosie un castravete:)))
totusi, astazi asa se gradinareste pacilea, intr o totala lipsa de grija pentru ‘ce se va naste’ si intr o oarecare grija pentru ‘ce s-a nascut deja, deci n ai ce sa mai schimbi’ 🙂
@online: Ai dreptate. Te rog, observa insa ca de exemplu, exaltarea cu postarile caraghioase despre care se vorbeste in articol e intr-o foarte mare scadere. S-a gradinarit bine candva. Oamenii cu mintile in cap nu se mai ocupa cu asa ceva, desi la inceput ii luase si pe ei valul. Omenirea a trecut prin lucruri mai grave si mai nedrepte decat ce se intampla acum, nu numai cu intoxicarea, si ne revenisem. Ne vom reveni, asa cred. Dictatorii si cei care pun la cale tot raul au si ei cate o singura viata.
Si daca ai adus vorba de gradinarit, mie mi se pare ca pe aceste meleaguri nu s-a gradinarit niciodata prea mult, ca sa fiu indulgent. Prea multe din cele bune sunt preluate de la altii, e adevarat ca si din cele rele asijderea. Deci nu prea stiu unde au fost gradinarii, probabil doar au spravietuit in saracie, boli si razboaie de aparare.
‘Omenirea a trecut prin lucruri mai grave si mai nedrepte decat ce se intampla acum’
–
pun la indoia ceea ce spui, si imi aduc intru sustinere postarile mele de ani de zile. niciodata omenirea n a trecut prin ce trece acum, niciodata.
( e si imposibil de trecut de doua ori prin Metamorfoza, ca trecerea de la Natura la Artificial e o metamorfoza plenara, deci procesul e singular intr un oarecare sistem )
( ma gindesc ca ai obsrvat ca printre cei care manifesta anumite opinii de bun-simt exista, la un moment dat, …o deraiere,…minora ai zice. minora asta se va face mare, daca e catalizata pe masura potrivita, asa ca …printre cei pe care i a luat primul val se vor gasi o gramada dintre cei pe care ii va lua valul al doilea, si numarul celor luati de valuri doar va creste.
vom afla.
ochii cu care vedem vremurile astea sint masura gradinaritului. daca ei au fost gradinariti in armonie cu Natura sau nu, vom afla.
nu i poti cere, cu succes, unui neam, oricare ar fi el, sa ramana in bratele Naturii daca el e in alta parte, …deja.
si va fi suficient sa i transmiti un Impuls,…care sa i deschida ochii, dupa care se va misca leit Naturii, daca el e deja acolo.
depinde ce intelegi tu ca au gradinarit Batranii…
io inteleg ceva, tu poate ca intelegi altceva,…insa ceea ce conteaza in mod absolut e Atitudinea pe care neamul nostru o va avea in fata Artificializarii, …si ma gindesc ca asta ar putea sa ne fie clar amindurora :))
or fi avand o viata, insa pot insamanta gramezi de vieti :)), care la un moment dat vor deveni majoritate pe ogor 🙂
in saracie, boli si razboiaie s au nascut dorinte
pe ele, pe dorintele lor, ale celor saraci, ale celor aflati in diverse razboaie si suferinte, si indreptate catre Cer, stam noi, astazi.
Nadejdea noastra sint deznadajuitii neamului care si au pus nadejdea in Cer, ca atat mai aveau. mie mi vine sa …mangai, dorintele astea, atat de …minunate sint.
Batranii nostri sint temelia noastra, sint Nadejdea noastra. in forta lor stam noi astazi, iar io zic asa, ca ea E!, …doar stai si priveste o !
@online: cred ca poti sa stai linistit, e doar despre bani in principiu, nu despre metamorfoza. E adevarat ca-s si doi-trei exaltati care fac raul pe gratis crezand ca fac bine, dar sunt putini si de fel batraiori si trecatori. Nu e nicio metamorfoza, ultima a fost cand oamenii nu au mai iesit in piete sa priveasca executii, daca nu ma inseala memoria. Ia urma banilor.
@online: obisnuiesti tu sa pui concluzia la inceput….
ia urma anilor.
anii duc la anotimpuri,
anotimpurile la ierni,
iar iernile la Iarna.
–
uite ca io zic ca Iarna e aici,
Artificializarea e in prag,
Inima e pusa la indoiala,
Mintea zicind ca Desteptaciunea, la limita, e leita Inteligentei, deci n are nevoie de Inima :))
–
Turnul Babel, ala desavarsit, e aici,
el se numeste Computer Cuantic, e o Grozavie, e Patria Zeului Matematic, ala sec pina dincolo de maduva, insa Zeul Noii Lumi. aia Artificiala, spre care ne indreapta Metamorfoza, …despre care vorbesc io 🙂
Banii sint momeala, tinta e Metamorfoza, iar cel care momeste o face in mod absolut.
–
ia urma anilor.
@online: nu vrei sa accepti pentru ca banii nu au niciodata un caracter estetic, care nu lipseste niciodata metamorfozei. (Doar parafrazez). Ai putea fi deci in Cioran-SF. :)))
@online „un” in loc de „in”, scuze.
banii te duc la Computerul Cuantic, cu a lui Minte cu tot? :))
haida de!:))
cum sa te duca banii intr un loc in care toti banii nu ti mai folosesc ?!:)
e despre bani in mod relativ, in mod absolut e despre Metamorfoza.
oamenii s au tot ‘schimbat’, de a lungul anotimpurilor, insa acum ei se schimba in altceva decit oameni, e o schimbare de la un sistem catre un nou nout sistem, catre un nou-nout om ( si care in fapt e antiomul, nu pt ca i se opune omului, ci pentru ca e o Oglindire a acestuia, adica e …fix pe dos si cu capul in jos decit e omul ( scrie si in sefirot 🙂 )
–
in Computerul Cuantic se! va naste o Inteligenta Artificiala absolut deosebita, asa ca …nu e despre bani, banii sint doar momeala, cel care momeste o face in mod absolut.
–
nu prea avem intersectie, gindim diferit 🙂
ceea ce tu spui ca nu exista eu vad clar, nu inca si cristal :))
habar n am care e treaba, insa ce rezulta e ca gindim diferit :), cumvaaa fundamental diferit 🙂
@online: e doar destul de greu de acceptat, pentru cineva care nu e autorul, gandeste-te si tu.
doar atat, nimic altceva.
eu nu exclud sa ai dreptate, doar e prea devreme, prea la inceput pentru mine. stiu ca s-au grabit si altii cu „teorii” neverificate suficient si nu a fost bine (ceausescu, antonescu, gorbaciov, de filozofi nu mai zic ca astia dau pe langa tot timpul, e by design :)))) )
e treaba altora sa vetifice:))
eu am venit, zic, si cind termin plec, sau cind am plecat inseamna ca nu mai e nimic dr adaugat,..tot aia:))
@online: daca nu e anul asta, nici o sansa sa vad si eu. doar daca apare filmul si au cinema pe acolo :)))
nu pricep ce spui
‘Cei cu mai putini neuroni ii aveau putini si fara „telefon” ‘
–
:)))
pai daca dastia au insamantat gradinarii statului …dastia au rasarit!, …ca doar nu credeai ca o sa rasara altceva …
__________________________________________________
intr o lume care e ….fix cum e, ori imbratisezi Natura, ori Artificializarea. calea care e SI de mijloc e doar una din astea doua :))), ailalta e cu SAU.
problema e adinca, nu gluma, si ea poate fi observata prin chiar faptul ca oamenii vorbesc despre istoria trecutului, ei nediscutind despre istoria viitorului scrisa si ea, si care e cea care se afla la temelia istoriei trecutului.
–
istoria, asa cum e ea definita azi, e o poveste a Trecutului.
prin urmare…cine sa gradinareasca Viitorul, in fap paia, ai neamului, inca nenascuti, daca noi inca nu constientizam faptul ca Istoria Viitorului E!, si e chiar Cerul ISTORIEI? 🙂
–
de fapt despre ce am putea vorbi pe vremurile astea cind cineva pacilea imi zicea, de curind, ca …iar am bagat o paia cu Cerul si Pamantul?!:))
pai…daca asa s-a zis, mai intai Cerul si dpaia Pamantul vi se va adauga voua,…io ce sa fac , nenica?! asa s a zis si mie, acum, mai la batranete, mi se pare de bun simt ce s-a zis:))