Vedem peste tot știri despre cum Putin „pare să fie bolnav de cancer”, cum își mișcă mâna pe lângă corp (sau nu o mișcă), cum ține o pătură pe genunchi, cum pășește ciudat, cum clipește prea repede sau în ce loc se scarpină cel mai des. Toți, fericiți că președintele rus s-ar afla într-o situație gravă de sănătate, deși nimic din ce s-a speculat nu s-a demonstrat.
Pe de altă parte, la noi nu vorbește despre declinul sănătății mintale a președintelui Biden. În America, mulți vorbesc foarte serios și îngrijorați despre numeroase episoade ale președintelui în care dă semne de demență. De câteva ori a fost surprins dorind să dea mâna cu cineva care nu se afla acolo, răspunde incoerent la întrebări, nu știe ce face.
Nu mai spun că nimeni din această țară nu discută public despre laboratoarele din Ucraina, unde se fac experimente pe agenți patogeni periculoși, despre implicarea lui Hunter Biden în afacerile din Ucraina sau despre video-urile cu el când cântărește cocaina și se lăfăie în video-uri cu prostituate. Imaginati-vă dacă toate aceste lucruri s-ar fi petrecut cu Rusia, cu Putin sau fiicele lui Putin.
Nu am văzut, deși probabil că s-a difuzat, însă prea puțin, despre protestele din lume. Despre problemele fermierilor din Sri Lanka și Olanda. Jurnaliștii români par mai interesați de subiectul Buhnici și ce au spus alte așa-zisele vedete despre Buhnici, decât despre cum își pierd unii oameni munca de o viață.
Datoria presei este aceea de a prezenta adevărul, obiectiv. Așa ceva nu există la noi. Iar când spui unor trotinetiști corporatiști că presa este cumpărată, încep să râdă și să facă mișto de un lucru îngrijorător și foarte serios. Nu mai este vorba de a fi părtinitor, ci de propagandă, de alterarea adevărului, de difuzarea unor știri false sau incomplete.
Îi atrag atenția utilizatorului/utilizatoarei care-l atacă pe Filip în mod constant, că asta se numește hărțuire și apare pe undeva în codul penal. Când mă va exaspera suficient, deoarece chiar dacă ștergem comentariile și blocăm contul revine sub alt pseudonim, voi face plângere. Acesta este un avertisment.
Imi pare rau dar cu mine ce-ati avut? Eu n-am facut decat sa-i raspund sarcastic mustei sau bondarului. Cat despre dl Filip, cred ca nu mai e cazul sa il laud, modul in care isi documenteaza si argumenteaza textele este deja, zic eu, deosebit de apreciat pe acest blog. Singurul lucru unde nu suntem de acord este faptul ca domnia sa pare a fi un vesnic optimist spre deosebire de mine care sunt un vesnic pesimist in materie de reusita luptei impotriva ineptiilor cu care ne confruntam toti, de cativa ani deja, incoace.
Multumesc!
Comentariul dumneavoastra a fost sters impreuna cu comentariile troll-ului, fiindca nu era unul separat. Sunt sigur ca doamna Cora nu are nimic cu dumneavoastra. Stiu si eu din moderarea comentariilor, ca daca stergi comentariul principal, se vor sterge automat si raspunsurile la acel reply.
Multumesc pentru lamurire. In alta ordine de idei, se spune ca un pesimist e un optimist informat. Faptul ca nu ati ajuns inca pesimist e demn de toata lauda. Din pacate pentru mine, nu am aceeasi tarie de caracter si nu prea mai vad nici o iesire din belelele care ne mananca existenta de cativa ani, prea multi deja. Dar ma bucur sincer cand vad ca in cineva inca mai palpaie o geana de lumina in acest sens. Succes!
Daca mi-ati citi articolele de pe blogul personal, v-ati da seama ca va inteleg foarte bine. Aici incerc sa fac ceva, insa si eu sunt foarte pesimist si ingrijorat. Speranta nu prea mai am nici eu. De multe ori simt ca cedez, ca tot ceea ce fac, adica sa scriu, sa ma informez etc. este in zadar si ca nu vom putea schimba cursul.
Eu in schimb ma uit la canalul de Youtube al lui Russell Brand. Omul este echilibrat, si desi este foarte ingrijorat si el, inca mai are asa o atitudine pozitiva pe care mi-o transmite si mie. El practica Yoga si meditatie, eu in schimb bag 10 tigari ca sa fac fata stresului. Merita sa-l urmariti, daca nu o faceti deja! Multe informatii noi apar la el pe canal. Un influencer ALTFEL decat ceilalti. Unul care chiar face ceva constructiv.
@Filip Pruncu
O, il urmaresc des pe Russel Brand. Omul e o comoara. Este extrem de bine documentat si are si un umor (englezesc) de cea mai buna calitate. Viata sa e un adevarat film de aventuri, e un thriller. Eu, prin prisma propriei mele experiente, am avut de a face cu ceea ce se numeste politica corporatista. E un surub care se strange putin cate putin dar constant. Indiferent daca e bine sau nu. Asadar, cu toate avertizarile logice in urma tuturor experientelor negative pe care societatea le-a trait, the bad guys nu renunta. Si asta ma exaspereaza. De aici si sentimentul de pesimism si neputinta. Macar in ultimii ani ai lui Ceausescu, mai razbatea un cat de cat sentiment de speranta din politica de atunci a lui Gorbaciov si era clar ca se va rasfrange si asupra noastra. Dar azi e parca totul invers. In fine, vom trai si vom vedea. Poate cine stie…
@Filip
Imi place cum abordati problemele si incercarea de a sintetiza anumite aspecte. Desi sunt o persoana informata va asigur ca
voi citi tot ce publicati. Mult succes ! Nu fac comentarii despre tema in discutie.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
A aparut pe aici o „musca”: bazaie si ne arata drumul spre WC. Nu vorbeste in nume propriu (probabil ca la WC roiesc multe muste).
Fiind in „digital” nu avem cum sa folosim „hartie de muste” asa ca va trebui „sa dam cu flit” (in argou).
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ateptam probabil si „bondarii” ca sa bazaie mai tare. Si nu-i invita nimeni pe aici …inteleg ca este un blog de Opinie si nu de
Atac la persoana. Interesant este ca ” trebuie sa ne spuna Cineva ca sa citim” / cred ca „mustele” au nimerit intr-o zona aseptica.
Nici n-am mai bagat in seama musca, o las sa isi faca rolul.
Va multumesc pentru aprecieri. Sper sa revin curand cu analizele mai serioase, cu linkuri, surse, tot ce trebuie. Pana atunci, toate cele bune si aveti grija de dumneavoastra!
Exista libertatea de a citi sa nu ,ceea ce scriu unii sau nu,de a ne place sau nu,de a fi de acord sau nu,de a avea preferințe despre autori sau nu,atunci care este problema?,putem intra sau nu in acest blog,putem comenta sau nu ,dar nu trebuie sa denigram și sa jignim pe nimeni,dar asta depinde de educația fiecăruia ,dacă nu ,e nici Dumnezeu nu cere.
Este clar ca o persoana cu prea mult timp liber si prea putina educatie incearca sa ma denigreze. Dar, cum am spus acolo unde ma cita, sunt mandru de ceea ce sunt, stiu cine sunt si cum sunt, cei care ma cunosc stiu si ei cum sunt. Asa ca nu imi fac probleme.
Persoana nu vine sa citeasca articolele, vine doar sa atace. De ce? Nu stiu. Fel si fel de oameni. Nici nu-i mai bag in seama. Sunt lucruri in lumea asta mult mai importante decat ce religie are Pruncu, daca are Pruncu bac-ul, daca Pruncu ia cina in pat sau daca face dus cu apa rece sau calda. Pana una alta, lumea se destrama sub ochii nostri.
Toarna-l la securitate, fii om de bine! Bre, matale nu vrei si o autobiografie a autorului, eventual si o dare de seama asupra averii si afilierii politice, a modului in care omu’ combate oranduirea burghezo-mosiereasca care fura sangele poporului? Intreb pentru un prieten care tocmai s-a inscris in partid!
Plici!
Domnule Filip! Cat mi-as fi dorit sa fi prins si dumneavoastra anii de dinainte de 89. Dar asa, sa -i traiti constient si la greu. :))
Ati fi trait astazi acelasi deja vu pe care il simt in fiecare dimineata can ma trezesc si aud la tv cum limbile acestor minunati ai presei freaca zgomotos bucile cacanii ale maretilor nostri conducatori; mioritici, iropeni, nemernicani. Iau un ban cinstit zic eu, caci sa mesteci rahatul imputit al vestului este o munca destul de indigesta.
Domnule, traiesc un cosmar; chiar nu credeam ca o sa ma reintorc la o asemenea mizerie, cu mult mai eficienta decat a’ de dinainte.
– Esti cam tolomac, mi-a spus tata cu blandete, in anii ’90, cam cu sase luni inainte de a pleca peste „hotarul” acela.
Ii povesteam furtunos despre cum eu eram absolut sigur ca bestiile comuniste nu se vor intoarce. A ras scurt, icnit si zambind, si mi-a mangaiat incet capul de „flaier” naiv.
– Da, bine… ma enervai eu si ma plecai in camera mea.
Acum merg periodic la cimitirul din Drajna si in fata pozei sale de pe cruce il intreb: „De unde ai stiut bre, de unde ai stiut?”
Adica stiu eu de unde a stiut, dar ma fac ca nu am habar, doar ca sa mai povestesc cu el, pret de-o lumanare prapadita, cu flacara tremuratoare, in firida cu geam.
Si apoi plec…
Si eu sunt foarte curios cum m-as fi descurcat in acea perioada. La cum ma stiu, cred ca innebuneam! La fel cum, de altfel, simt ca innebunesc pe zi ce trece acum, dar trebuie sa-mi mentin echilibrul si ratiunea pentru a lupta impotriva acestei nebunii totale.
Eu nu rezist sa ma uit la TV. Cand apuc sa ma uit la TV, dupa 5 minute deja ma enervez prea tare. Informatiile mi le iau de pe site-uri, si le triez.
Sa speram ca asa cum au mai fost inlaturate puteri imperialiste si dictatoriale, se va inlatura si asta. Desi, atunci cand au fost inlaturate, oamenii mai si gandeau. In ziua de astazi vad din ce in ce mai rar oameni care gandesc. De obicei ii intreb “cand te-a ajutat ultima oara guvernul cu ceva, incat ai atata incredere in el?” si se balbaie. Este uimitor cum unii pot fi atat de usor manipulati. Iar cei care nu sunt manipulati, nu fac nimic.
La fel, cand ma gandesc la mama, care de asemenea a trecut peste hotarul acela, ma gandesc cum ar fi rezistat acestor vremuri. Era ca si mine, o fire rebela, careia nu prea puteai sa-i spui ce sa faca, si te punea la colt daca incercai sa ii calci demnitatea. Ma gandesc ca daca mai traia, eram colegi aici la cristoiublog. 🙂
Ei, cei care ne-au parasit, au norocul de a fi terminat cu prostiile astea lumesti. Noi mai avem de indurat.
@Filip,
Parerea mea este ca multora li s-a atrofiat simtul adevarului si al dreptatii fiindca o societate care promoveaza minciuna si ipocrizia distruge in timp vointa naturala a omului de a fi onest cu el insusi. In ziua de azi rar mai gasesti oameni dispusi sa suporte consecintele de a lupta impotriva minciunii. Cei mai multi aleg „avantajele” de moment ori se resemneaza cu minciuna fiindca „oricum nu se mai poate face nimic”… !
De-asta ai tu probleme cu unu’ ori altu’, ca inca te mai lupti pe baricade… 🙂
Pentru unii, a fi onesti cu ei insisi este ceva infricosator. Insa mai devreme sau mai tarziu, toate belelele ne vor lovi pe toti, si atunci se vor trezi si postacii, si pseudo-jurnalistii.