Motto: „Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.” (Marcu, capitolul 4, versetul 39)
Pandemia nu a lăsat în pace nici cuvintele. Iată spre exemplu, relaxare. Păi cu câtă voluptate ne gândeam noi la ea. Știam că înseamnă liniștire, după un efort intens, destindere într-un mediu cât mai plăcut. Acum, să te ferească Dumnezeu! Relaxare înseamnă o nebunie curată, plină de riscuri, ba te apucă corona unde nu te aștepți, ba te amendează reprezentanții forțelor de ordine.
Relaxare este domeniul unde România a mai prins un loc de codașă în clasamentul statelor europene ce se întrec în aplicarea măsurilor de revenire la normal.
Vântul relaxării bate prin toată Europa și chiar dincolo de ea, dar cu intensități diferite, de la zonă la zonă.
Pentru a fi sinceri, trebuie să scriem, cu mare tristețe, că relaxarea de la noi este extrem de anemică, o biată briză slabă. Adică, românii vor avea voie poate să deschidă fereastra, după cum s-a afirmat de mai multe ori pe cristoiublog.ro. În 11 mai dimineață, când scriu aceste rânduri, totul este abia la nivelul propunerilor, în țara noastră.
Asta în timp ce alte state, vântul relaxării are forța unui început de furtună, adică, sunt măsuri reale, aici intră Italia, deși a fost dur lovită de pandemie.
În alte state e furtună efectivă, cu deschiderea plajelor, ca în Spania și SUA.
Forța unui ciclon se resimte în alte țări. Spre exemplu, pe 2 mai a fost reluat primul campionat de fotbal în Insulele Feroe.
Uneori este vorba de un uragan: După şase săptămâni, saloanele de coafură, cosmetică, înfrumusețare și frizerie s-au deschis în Germania începând cu data de 4 mai, în condiții stricte de igienă.
Alteori este taifun: școlile, grădinițele şi creșele din Danemarca s-au deschis din 15 aprilie informează DPA.
Terminăm cu tornada austriacă. Aici, mii de magazine s-au deschis încă din data de 14 aprilie, iar Austria a devenit astfel prima țară europeană unde s-au înlăturat restricțiile impuse de pandemia de coronavirus.
Asta e la nivel internațional. Acum, trecem la Breaza
Virusul a ieșit practic din capul oamenilor. Copiii bat mingea pe unde apucă, la orice oră, asistați de părinți și bunici, printre blocuri, în apropierea parcurilor.
Deși pe teritoriul județului Prahova este obligatorie purtarea botniței, aici, cam jumătate din oameni mai poartă pe stradă cârpa pe buze.
În exclusivitate pentru cristoiublog.ro, am continuat să culegem opinii de la brezeni, privitoare la trăirea pandemiei.
Pe Bulevardul Eroilor stă familia profesorilor Ungureanu. Este vorba de doamna Elena Ungureanu, profesor de istorie la Liceul Aurel Vlaicu din Breaza și Ștefan Ungureanu, profesor de matematică la Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir”, tot din Breaza.
„Nu ne-am simțim izolați, am respectat deciziile autorităților. Am ieșit din casă numai pentru strictul necesar. În rest, am făcut curățenie de primăvara, am îngrijit pomii, după cum spune soțul meu Ștefan Ungureanu, care este de loc din Voinești de Dâmbovița. El a irigat curtea cu apa dintr-un puț de 10 m făcut de generalul Ion Manolescu”, spune doamna Ungureanu.
Acum, trebuie să precizez pentru ce am ales această casă. Pentru simplul motiv că este cea mai importantă din oraș, din punct de vedere istoric, cultural, sentimental, etc.
Imobilul unde au scris Mircea Eliade și Mihai Sebastian, este ridicat de figura emblematică a orașului, Generalul vizionar Ion Manolescu, 1869-1946.
Călătorind prin Europa, în cadrul operațiunilor militare din Primul Război Mondial, Ion Manolescu a preluat ideea Căminului Cultural și a răspândit-o în toată țara. O mare parte dintre satele României vor avea cămine culturale, numite în acele timpuri Case Naționale. Erau al treilea pilon al comunității, alături de școală și biserică. Manolescu a fost atât președinte al Cultului Eroilor (până în 1927 s-a numit „Mormintele Eroilor”), cât și al asociației Casele Naționale. Tot el face parte din comitetul de inițiativă pentru înființarea organizației și din primul comitet central al Asociației „Cercetașii României” (1914). Manolescu s-a ocupat de ridicarea culturală a urbei, dar și de introducerea luminii electrice, crearea unor instituții publice, școli, chiar și a unei fabrici de jucării.
Noi nu avem puterea de a opri vânturile și valurile, așa cum făcea Iisus Hristos. Totul este să încercăm, după puterile noastre, să nu ne lăsăm doborâți de ele.
Rezistența puternică a oamenilor în fața marilor provocări, cum a fost și această criza sanitară, ține de demnitatea umană, dar mai ales, de credința că urmând pe Fiul lui Dumnezeu vom ieși biruitori: „Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit”. (Romani, capitolul 8; versetul 37)
Mulțumim, Aristo!
salutari, cine este Moșul ca am uitat,,,
aristotel bunescu
Minunat, domnule Bunescu, chiar minunat! ???⚘