KWI s-a autodemis din postul de premier al Guvernului Meu!

Tocmai când mă pregăteam să scriu că, de data asta, să nu îi fie de deochi pseudo-președintelui, Klaus Iohannis nu a mai încălcat restricțiile impuse pentru perioada care urmează votului de ieri, iată că domnia sa a și susținunt un tele-recital fix pe tema scorului electoral și a implicațiilor acestuia. Vreau să spun că dacă domnul chiriaș din Dealul Cotroceni s-a abținut să facă o declarație publică până după ce Biroul Electoral Central a comunicat, luni, la orele 16,30, scorurile electorale înregistrate după numărarea a 84,91% din voturile exprimate, până la urmă nu a mai avut răbdare să mai aștepte noul comunicat al BCE de la ora 19,30 și a ieșit pe sticlă la orele 18 fix ca să își verse năduful. Și, bineînțeles, ca să ne spună ce are de gând să facă în condițiile în care este în afara oricărei îndoieli că PSD se situează pe locul I la alegerile parlamentare și că nu mai există nicio șansă ca lucrurile să se schimbe.

Nu am de gând să îi plictisesc pe cititori repetând ceea ce a tele-sporovăit KWI, fiindcă eventualii curioși pot găsi discursul, concluzii pe care acesta le-a tras din analiza scorului electoral de ieri. Rețin, totuși, teza că PSD-ul trebuie să rămână departe de pârghiile guvernării, așa încât noul guvern să fie format tot de către PNL și eventualii săi aliați. Curios, deși plutea în aer zvonul că, azi dimineață, în discuția avută în tainițele Cotroceniului, Ludovic Orban și-a depus deja mandatul, tătucul neamului nu a făcut nicio referire la această chestiune. Lăsându-i lui Ludovic Orban plăcerea să ne dea personal această veste. Ceea ce respectivul a și făcut, tot într-o declarație televizată, dar fără ziariști în încăperea în care își recita textul demisiei.

Din nou nu am de gând să fac aici un rezumat al declarației (de-acum) ex-premierului Ludovic Orban, fiindcă, de fapt, astăzi, exact Klaus Werner Iohannis este cel care și-a depus demisia din funcția de premier al guWERNului meu! Spun și scriu aceasta frază având în vedere că, de fapt, Ludovic Orban nu a fost premier decât cu numele, atâta vreme cât el și echipa sa de marionete nu au făcut decât să traducă în viață ordinele premierului de facto, Klaus Werner Iohannis. Supușenie fără margini de pe urma căreia însuși KWI a recunoscut, acum, că i-a dezamăgit pe români. Declarație care nu este decât o vorbă goală despre o crudă realitate de pe urma căreia marele perdant nu este decât PNL, acest simulacru politicianist care nu mai are absolut nimic în comun cu gloriosul partid al Brătienilor.

Normal și firesc, multă lume se întreabă cine va fi viitorul ocupant al biroului premierului din palatul de la Piața Victoriei. De parcă asta chiar ar conta cu adevărat! Și asta pentru că nu ne putem aștepta ca, peste noapte, KWI să fi tras lecția cuvenită din împrejurarea că i-a dezamăgit pe români și să fi renunțat la comportamentul său ,,habotnic și ilegal’’, după cum l-a taxat Cozmin Gușă. Nici vorbă de așa ceva! În realitate, KWI nu a făcut decât să aplice, și în cazul premierului, un principiu-cheie al economiei de piață, potrivit căruia nu există decât valoare de întrebuințare și valoare de schimb. Transferând, după cum foarte exact a remarcat Ion Cristoiu, răspunderea ce îi revine, lui- și numai lui!- pentru politicile haotice ale guWERNului și care au generat crescânda nemulțumire a românilor, din contul propriu în cel al figurantului de premier cu nume de scenă și de tele-recitaluri: Ludovic Orban.

Așa că, să nu ne așteptăm la cine știe ce revelație, adică la o proeminentă personalitate care ar putea să fie desemnată de către sezonierul din Dealul Cotroceni ca premier, fiindcă nu va fi vorba decât despre nominalizarea unei persoane care să îi preia nazurile și bâzdâcurile fostului primar de la Sibiu și să le pună în practică fără să crâcnească. Urmând ca, în condițiile în care acest alt guWERN al meu se va confrunta cu protestele străzii, el va trebui să lase locul unui nou surogat de șef al executivului și altei formațiuni de diletanți întru ale guvernării. Și, tot așa, mai departe, mai departe și mai departe…

Ceea ce nu face decât să ne ducă cu gândul la clasica replică „alte măști aceeași piesă”’. Sau, mai aproape de uzanțele politicianismului carpato-pontico-dâmbovițean: „Curat constituțional! Muzica! Muzica!”