Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
La Casa Rusă. Cum mi-a apărut Putin de după un roll-up
Toți rușii pleacă în Ucraina, potrivit retoricii din România, numai eu m-am dus la ruși. Nu singură, ci cu încă vreo câțiva curioși, unii poate și spioni. Nu cred, dar naiba știe ce se ascundea în doamna îmblănită care, cu puțin timp înainte de ora 11, intra ca o nevastă de general în curtea care adăpostește Casa Rusă de pe Lascăr Catargiu. Și care, bănuiesc, e teritoriul Rusiei. De-aia zic că am fost la ruși. Tributară obsesiei mele cu punctualitatea, am ajuns mai repede și am zis să nu intru, că mă pun rușii să fac mezanplasul sau să aranjez cărțile. Căci despre cărți este vorba. Casa Rusă a organizat lansarea de carte a istoricului rus Tatiana Maliutina, „Aventura lui Ion Antonescu: românii în războiul împotriva URSS 1941-1944”, în prezența autoarei. Stabilisem cu Ionuț Cojocaru, era să zic coleg, dar el e ditamai istoricul, să ne întâlnim afară. În fine, suntem colegi la cristoiublog. Șeful, domnul Cristoiu, a declinat invitația, că i-a dat, era să zic Dumnezeu, dar nu cred, omicron. Oricum, are oroare de evenimente unde se poartă mască, deci nu mergea, iar eu mergeam și de mergea el. Să fim acolo toți agenții de influență ruși de la site.
Am bătut trotuarul, m-am mai uitat la pozele de pe gard, pe care nu le ratez niciodată (că au invadatorii ăștia o cultură de te dau pe spate. Nefericită exprimare, dar nu mă refer la acea perioadă în care rușii le dădeau pe românce la propriu pe spate). Nici nu am început bine, că am băgat o paranteză.
După ce a intrat doamna îmblănită și elegantă, am zis că poate o pun pe ea să facă mezanplasul și eu casc ochii. Mai fac o paranteză, jur că ultima. Până când am fost la Moscova, aveam o grămadă de idei preconcepute despre ruși. De fapt, nu o grămadă, ci fix două: bețivi și neciopliți. Doamne mai elegante și domni mai manierați nu cred că am văzut undeva.
Intru și mă întâmpină o tânără care așeza saleuri și sucuri pe o masă într-o încăpere. Nu m-a întrebat cine sunt și ce-i cu mine pe acolo, ci m-a poftit în sală. Ori au la poartă aparat de-ăla care te citește și le arată și analizele medicale, ori și-au zis că nu-i nimeni așa nebun să intre la Casa Rusă fără treabă.
Până să intru, am zis să fac o poză, să o pun pe Facebook, să se afle de la mine pe unde umblu. Și să afle și ambasada partenerului strategic, că ei nu mă invită niciodată. Bine, nici alții, că eu toată ziua m-aș perinda pe la ambasade. De ce? Pentru că eu cred că nu mai apuc să pun piciorul afară din țară și așa aș avea ocazia să merg prin toate țările, deoarece ambasada e teritoriul lor. Chiar! Mi-a venit o idee. Voi face asta și voi scrie câte un reportaj din fiecare ambasadă. Dacă mă invită. Că doar nu mă pot duce să le bat la poartă. Sau să le rup poarta, cum am făcut, cu ani în urmă, la Consulatul Republicii Madagascar, unde am nimerit din greșeală. Întâmplare despre care voi povesti cu altă ocazie.
Așadar, o rog pe tânăra gazdă să îmi facă o poză lângă roll-up. După ce îmi face vreo două, vine la mine și-mi zice: „Stați puțin”. Și trage roll -up-ul într-o parte și se ivește Vladimir Putin. „Dacă vreți așa”. „Vai de mine, cum să nu”, zic eu și fac poză.
Ajunge și Ionuț, ajung și alți participanți și mergem la o doamnă care stătea la masa oficială în spatele unui carton pe care scria Tatiana Maliutina. Ne-am prezentat, iar eu am început să-i povestesc verzi și uscate. Doamna știa perfect românește și Ionuț numai că nu mă călca pe picior. Tot ea a avut inițiativa și a zis că să mergem să ne prezinte autoarei. Care stătea pe un scaun printre invitați. Ionuț mi-a zis că doamna a spus din start că e translatoare. Bine, la capitolul gafe sunt regină. Noroc că asta nu a fost nicio crimă de lezmajestate. Din fericire, chiar de-alea de să pornesc un război, nu fac.
Acestea fiind zise și asta atmosfera, a început evenimentul. A cuvântat mult și despre situația la zi, aia cu Ucraina, ambasadorul Kuzmin. Despre carte nu a prea zis, cred că nu a citit-o.
În schimb, a vorbit pe larg despre carte și război, Serghei Filonenko, doctor în științe istorice, rector al unei universități din Rusia. Și a vorbit și autoarea,Tatiana Maliutina.
Au fost expuneri tare interesante, ar fi păcat să le stric eu povestind, dar puteți urmări întregul eveniment aici:
Publicată de Casa Rusă din București – Русский дом в Румынии pe Marţi, 1 februarie 2022
Comentarii
7 comentarii pentru articolul „La Casa Rusă. Cum mi-a apărut Putin de după un roll-up”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Chiar credeți că ambasadorul rus n-am citit cartea? Dimpotrivă, altfel el și șefii lui moscoviți nu ar fi promovat traducerea și promovarea lucrării la București. Mă tem că dvs. n-ați citit-o sau, daca da, că nu stăpâniți domeniul și, drept urmare, nu ați scris nimic despre faptul că lucrarea este total antiromânească, începând cu titlul și terminând cu interpretarea in stil sovietic din conținut. In plus, traducerea este defectuoasă, plina de formule neadecvate, calchieri din lb rusă, forțate, inabile, chiar hilare. Singurul plus este citarea unor documente din arhive din F. Rusa la care istoricii români nu au acces. Cum sunt acestea interpretate (=părtinitor!) e o alta poveste. Critica noastră de specialitate, sper, își va spune cuvântul, sine ira et studio.
Nu, nu am citit-o. Am impresia că veninul vă împiedică să faceți diferența între un reportaj și critică de carte.
Nu, stimata CM, de doua ori nu: nu am „venin” („frumoasa” – sa nu zic nepoliticoasă – formula a dvs. de a răspunde unui comentariu ce nu s-au dorit, Doamne ferește!, ofensator); apoi, va rog sa credeți că știu să fac diferența între cele două categorii ale scrisului amintite. Nu știu, însă, cât de bine stăpâniți dvs. specia reportajului (erați, în schimb, în calitate de corespondent local, de la Tg. Mureș, un bun reporter, pe vremea când eu conduceam Secția Corespondenți de la „Bulina roșie” și va editam textele cu știri din partea locului; pun pariu că ați uitat!). Critica de carte – istorică, în speță – e limpede că nu face parte din arsenalul dvs. Nici nu trebuie, nici nu era de așteptat. Lasati-l pe I. Cojocaru, colegul de blog, sa se pronunțe despre cartea în chestiune. Sau pe I. C., care știe istorie. Reportajului dvs., eu i-am găsit – atât m-a dus capul! – o hibă majoră: mult prea condescendent cu o lucrare propagandistică – repet: antiromânească – de sorginte sovietică. Atât și nimic mai mult. Va doresc zile senine!
Cora,
Mi-a facut o mare placere sa-ti citesc „jurnalul de calatorie”. Ideea cu „inconjurul lumii” prin vizite la ambasade e geniala. Poate char ar merita explorata. Cat despre stitul in care ne „plimbi” si pe noi prin lumea ta, ce sa mai zic?… Sa ne tot plimbi!… 🙂
Cred ca lumea a obosit de-atata panica si „breaking-news”-uri tampite. E timpul sa mai citim si ceva inteligent. Ferice de cine a descoperit site-ul asta sa-si mai dezmorteasca gusturile atrofiate de-atatia virusi Pro(dusi) in studiourile TV si SF de pretutindeni!… 🙂
Mulțumesc.
Doamna Cora Muntean, daca v-ar citi si conducatorii lumii, s-ar mai imbuna si s-ar potoli inclusiv cu razboaiele.
Mulțumesc. Măgulitor ce spuneți. 🙂