La despărţirea de Dinu Marin, un om de ştiinţă şi de conştiinţă

Doamna cu Coasa şi-a luat din nou tributul! De data asta l-a ales pe  Dinu Marin, distins economist, profesor universitar, personalitate reprezentativă a breslei jurnaliştilor. Odată cu plecarea la cele veşnice a lui Dinu Marin, familia noastră, a celor care am fost şi am rămas membrii ai şcolii de presă ,,Scânteia tineretulu-Tineretul liber”, suferă o dureroasă pierdere a unui confrate şi prieten a cărui memorie avem datoria să nu o lăsăm să cadă sub lespedea dictonului ,,numesc jurnalism tot ceea ce mă va interesa, mâine, mai puţin decât azi””.

L-am cunoscut pe Dinu Marin cu aproape cinci decenii în urmă şi m-am bucurat atunci când el s-a alăturat echipei redacţionale a cotidianului tineretului, cu atât mai mult cu cât venirea lui s-a petrecut într-o perioadă deloc fastă pentru lumea presei noastre, ca şi pentru viaţa spirituală a ţării. Au fost,aceştia, anii care au urmat edictării funestelor Teze din iulie 1971 când relativa,dar reala, deschidere politică şi ideologică din cea de a doua jumătate a anilor 60 ai veacului trecut a fost curmată în mod ireversibil. Perioadă în care fiecare dintre cei care am dorit şi am încercat să ne respectăm meseria am căutat şi cred că am şi reuşit să găsim anumite căi pentru a transmite cititorului-în cazul nostru tânărului cititor- mesaje care ieşeau din tiparele noului dogmatism oficializat. Şi trebuie să spun, asumându-mi criticile pe care mi le vor adresa unii sau alţii dintre miliţienii spirituali ai zilei, că dacă ziarul ,,Scânteia tineretului” a reuşit, fie şi într-o oarecare măsură, să păstreze acea –repet şi întăresc :relativă dar reală deschidere – aceasta s-a datorat faptului că în echipa sa de conducere s-au aflat oameni care manifestau acea atât de necesară deschidere spirituală şi determinare pentru ca să reuşească. Alături de Nicolae Dan Fruntelată, de Emil Marinache, de Dumitru (Cornel) Constatin,de Lucian Avramescu, de Ioan Strugariu şi de Ion Cristoiu, Dinu Marin a fost, cu certitudine, unul dintre aceşti factori catalizatori ai echipei redacţionale!

Aşa l-am cunoscut şi aşa l-am reîntâlnit după evenimentele din decembrie 1989, adică la fel de determinat să descopere şi să susţină valoarea autentică şi durabilă în ştiinţele economice, domeniu de vitală importanţă pentru soarta societăţii româneşti. Astfel, omul de presă Dinu Marin şi-a legat numele şi fapta de jurnalul ,,Economistul” şi de editura Economică, cu aceeaşi pasiune cu care se-a consacrat profesiunii cu care s-a identificat încă după absolvirea facultăţii. Aceea de formator al noilor generaţii de economişti studenţi ai Academiei de Studii Economice din Bucureşti, carieră didactică şi ştiinţifică pe care a parcurs-o cu realizări temeinice. În egală măsură,Dinu Marin este autorul unor valoroase lucrări care rămân titluri de referinţă în bibliografia ştiinţelor economice şi,deopotrivă, a celor consacrate sinuoasei deveniri a economiei şi societăţii româneşti în anii care au urmat după căderea regimului politic al partidului-stat. ,,Globalizarea şi aproximările ei” sau ,,Criza reformei. Eu sunt român?” fiind doar două titluri din densa şi consistenta bibliografie a lucrărilor sale.

Aşa l-am cunoscut  şi aşa îl voi păstra, în suflet şi în gând, pe Dinu Marin, ca pe un adevărat om de ştiinţă şi de conştiinţă, de al cărui cuvânt înţelept şi constructiv avem şi vom avea nevoie.