La noi, până și tragediile-s de râs. Isteric

Ședința de bilanț a Departamentului pentru Situații de Urgență, de azi, a fost moartea pasiunii. Lungă și plictisitoare, de îmi rezemam capul cu andrele să nu mi se prăbușească pe laptop, să stric bunătate de aparat. Între spectacolul pe care-l fac salvatorii în stradă, de trebuie și, mai ales, de nu trebuie, și atmosfera din sală a fost o diferență de la cer la pământ. Evident, nu mă așteptam să-l văd pe Raed Arafat prestând Jerusalema și trăgându-l pe Bode de pe scaun să-l trezească. Bietul Bode! Dacă el a adormit în mașină la peste 100 de kilometri pe oră, îmi dau seama cât de greu i-o fi fost azi să stea pe scaun, să-și țină capul sus și să asculte oratorii. Unul mai gângav decât altul. Noroc că între discursuri mai băgau filme cu misiunile salvatorilor. A, nu cu femeia de la Constanța care s-a prăbușit sub ochii lor, nici scena cu ei stând ca proștii pe malul lacului Siutghiol, unde s-au dus în misiune fără barcă și au murit patru oameni. Și nici cu o intervenție mai veche, când au stat la ușa unei persoane care apelase 112 cu ultimele puteri și ei nu au intrat în casă că muribunda nu le-a deschis și au zis să nu strice bunătate de ușă.

Despre salvatorii de la ISU se pot scrie, fără îndoială, multe povești de succes. Eu chiar cunosc oameni de acolo pentru care sloganul „cu viața mea apăr viața” este sfânt. Însă, treaba noastră este să vedem, mai ales, eșecul, bâlbele și situațiile în care ratează. Când ești în postura de pacient/victimă vezi lucrurile diferit: dacă te salvează sunt eroi, dacă nu, sunt ratați. Mă rog, a doua variantă nu prea ai cum să o vezi, dar rămân ceilalți.

Să luăm câteva situații și nu Colectiv, că este prea complex.
Raed Arafat (știu că iar se va supăra, dar nu am ce-i face) obișnuiește să anunțe, cu surle și trâmbițe, dotările pe care le face la ISU-rile de prin patrie. Vin convoaie de mașini, se lasă cu festivitate, cu onoruri, cu pup mâna, conașule. A luat nu știu câte autospeciale de cercetare CBRN destinate intervenției în cazul accidentelor nucleare, biologice, chimice și radiologice, de parcă duduie combinatele chimice în țara noastră și umblă teroriștii ca vodă prin lobodă prin orașe. Foarte bine că a luat, să fie primit! Dacă s-ar fi uitat la un serial american de duzină, Chicago Fire, de exemplu, era imposibil să nu prindă o scenă în care este folosită salteaua de salvare. Și scara de incendii, aia lungă, nu aia de urcat în podul casei, că doar incendiul nu se întinde doar până unde ajunge furtunul.

Evident, după un eveniment în care sunt prinși pe picior greșit, trec de partea cealaltă și exagerează. Mă mir că după tragedia din Apuseni nu ne-au cipat pe toți, să știe unde să ne găsească dacă mergem după ciuperci și ne pierdem. Așa că, după Constanța, unde au stat cu mâinile-n sân și s-au uitat la femeia aia cum cade, au prins elan. Ieri s-au dus la un incendiu, care a avut loc la parterul unui bloc, cu scară de-aia lungă, de mai mult i-a încurcat decât ajutat.

Să revenim, însă, la raportul lui Arafat pe anul 2020. Și mă voi referi doar la primul punct, că dacă ceva începe prost, nu are cum continua bine. A spus-o Murphy, și ăsta e pățit.
În ianuarie, anul trecut, când măcar serviciile secrete ar fi trebuit să știe de venirea coronavirusului (bine, sigur a venit mai repede, dar să păstrăm narațiunea oficială) ce credeți că face statul român? Pentru că ciuma roșie le-a lăsat depozitele goale (ăștia sigur știau din august de Covid și au zis să ardă tot și să sece fântânile în urma lor), autoritățile responsabile au avut o idee măreață: să cumpere ceva. Aici, din nou, serviciilor să le fie rușine la nas. În timp ce intelligence-urile, ale altora, firește, confiscau, pe piste, avioane cu materiale sanitare, ai noștri dormeau în papuci. Că numai așa a fost posibil ca fraierii ăștia să cumpere materiale sanitare pentru Ebola. „Au fost achiziționate materiale pentru Ebola, dar nu au fost folosite”, a spus Raed Arafat. Cam cât de tăntălău să fii să te apuci să cumperi ce găsești, ce aruncă alții din depozite să facă loc materialelor pentru actuala criză? Sau poate a fost o țeapă, ca multe altele încasate de statul român de la șmecherii planetei, și ăștia după ce au dat o căruță de bani, s-au trezit cu altceva și mai bine pozează în neștiutori decât în fraieri.

În rest, la bilanț, totul a fost bine și frumos, s-a și jelit puțin, că le-a fost tare greu salvatorilor, a ținut și Bode un discurs, la mine a picat conexiunea, dar nu cred că i-a urecheat. Păi de ce să-i urecheze? Pentru o saltea și o scară, că iau foc spitalele de la prize și de la aeroterme, că ei găsesc cadavre carbonizate după câteva ore? Important este că, precum Moise, ne-au dus și ne mai duc prin deșert. Și ne mai amăgesc din când în când: uitați, acolo e luminița, purtați mască, chiar dacă nu este conformă!