Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Lacrimi albastre ca marea pe care nu a văzut-o niciodată. Poem pentru icoana care este mama

O privesc…O privesc cu durere de două luni…Nu aveam timp suficient înainte să o privesc. Prea acaparată eram cu toate ale vieţii care îmi umpleau zilnic carneţelul cu probleme de rezolvat. O privesc când doarme! O privesc când se uită la televizor, cu ochii ei albaştri ca marea liniştită pe care nu a văzut-o niciodată. Acum privirea ei este mereu înceţoşată de la lacrimile durerii de mamă. Se mai uită la televizor ca să-i mai treacă timpul. De 5 ani e ţintuită într-un pat, aşteptând ajutor de la cei din jur, când are vreo nevoie! Şi ajutorul ei permanent, sora mea, nu mai este. Nu este pretenţioasă, nu cere, nu vrea să fie cocoloşită. Aşa a fost toată viaţa.

Când îţi moare mama la 7 ani şi rămân trei surori mici cu un tată apăsat de durere, cine să-ţi mai alinte copilăria, cine să te cocoloşească?
Când treci prin război, foamete, suferinţe şi tot ce altora li se par poveşti SF, te mai poţi gândi la cocoloşire?
Când îţi moare primul soţ la 21 de ani şi eşti mireasă-văduvă care pune buchetul de flori albe pe sicriul celui pe care l-a iubit din tot sufletul, te mai poţi gândi la cocoloşire?!
Când începi o viaţă nouă cu multe, multe greutăţi şi neajunsuri , plecată după soţ într-o localitate mică, unde stăteai la coadă pentru o jumătate de pâine la cartelă ore întregi, te mai gândeşti la cocoloşire?
Când aduci pe lume un copil mult dorit şi ţi se spune că are şanse mici de supravieţuire (pentru că nişte cadre medicale nu au făcut ce trebuie), iar dacă scapă va rămâne cu sechele grave, te mai gândeşti la cocoloşire?
Când, 50 de ani, îngrijeşti cu drag puiul de om cu minte de copil fără să crâcneşti, fără să-ţi blestemi soarta, fără să te vaiţi, fără să-ţi pese ce spun unii şi alţii despre el, te mai gândeşti la cocoloşire?
Când copilul tău bolnav iese din casă pe picioarele lui, fără să te mai sărute (cum o făcea de obicei), pentru că îi era rău şi…primeşti un sicriu după 3 zile, pe care nici nu poţi să-l vezi, te mai gândeşti la cocoloşire?

O privesc! O privesc cu durere când doarme şi ştiu că nu mai am cum să-i mângâi rănile sufletului. Prea multe! Prea dureroase! Şi-a înecat toată viaţa amarul în muncă. Şi-a căutat tot timpul ceva de făcut. A muncit din greu. Iar seara îşi bucura sufletul lucrând cu acul. Broda minuni pe pânză! Îi plăcea să brodeze flori! A iubit florile şi culorile! Şi citea! Citea ce prindea: cărţi, reviste…Poate de aceea mintea ei este foarte bună şi acum. Are o memorie incredibilă!

De câte ori eram întrebată la şcoală ce este mama, spuneam cu jumătate de gură: ,,casnică”. Ce minte de copil! Nu aveam de unde să înţeleg atunci că acest cuvânt vine de la cuvântul ,,casă”, care înseamnă locul cel mai drag şi mai sfânt de pe pământ. Nu puteam atunci să apreciez cât de important este să-ţi deschidă cineva uşa când vii acasă de la şcoală.
O privesc şi mă gândesc câte MAME mai sunt ca ea! Mame cu sufletul ars, care-şi duc crucea în tăcere, neştiute. Mame cu sufletul ars! Acum…sufletul ei este scrum.

(Text de Florentina Dănilă)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog