Lehamitea lui Isus

E o săptămână în care oamenii ar trebui să se căiască pentru ura pe care i-au arătat-o lui Dumnezeu de-a lungul vremurilor. E de mirare că Isus nu se mai întoarce? Doar aruncând o privire înspre Pământ și văzând pentru cine s-a sacrificat și ar fi de-ajuns să-l facă să se răzgândească. Iar dacă a apucat de s-a întors, adică s-a apropiat și mai mult de răul care încă zace în oameni, a cerut probabil să treacă direct la partea de Evaluare și Dare în Judecată. Numai corupția din sistemele lumești de justiție ar produce știri pentru cel puțin un an de zile!

Aș fi preferat să stau de vorbă cu Dumnezeu în loc să scriu la gazetă, dar diavolul a început carnavalul. Spunea Goethe că inteligenții, alchimiștii, masonii ar trebui să-și vadă de științe și de artă și să lase religia pe seama proștilor. Acolo s-a terminat Goethe, în împușcătura lui Werther, un sclifosit mai puțin laș, până la urmă, tânjind după el însuși, de ciudă că Dumnezeu era ocupat cu suflete cu mult mai frumoase. Concluzie la care a ajuns și T.S. Eliot, când l-a învinuit pe Hieronymo (n. Bosch) că iar l-a apucat reprezentarea Adevărului.

Polițiștii români au primit ordin, dis de dimineață, să încolăcească de ecranul televizorului ideea că România ar fi o țară a târfelor virgine. Și alte țări au trecut prin coșmarul știrilor din avertizările lui Goya. Bărbați de toate vârstele, unii tați sau bunici de fete, s-au folosit de astfel de fete, vulnerabile, tranzacționate chiar și propriile lor familii, lenevite în nărav, pentru plăcerile proprii sau livrate cazărmilor sau unor pedofili. Educația ar trebui să corecteze aplecarea fetițelor, mai ales a celor născute în medii sărace, lăsate ,de guverne, fără speranță, către cadouri dobândite prin propria umilință. De fapt, în România, femeile violate încă așteaptă să vadă puțină dreptate și decență din partea sistemului. Un sistem cu președinte și nevastă de președinte profesori. Educație sau vacanțe și avioane private? Președintele unei țări hăituite de proxeneți, furnizori de droguri și alți scelerați și care nu se apără poate fi numit el însuși proxenet-șef?

Între timp, tot felul de boșorogi cu universități trecute în CV au dat drumul grohotului cu glume, bancuri și limbaj care nici la toaletă nu le face cinste. Unii, spirituali, își căutau ecou chiar în fața icoanei Maicii Domnului. Ce mai vor femeile astea? Unde se tot cațără cu organizații de promovare a femeii? Ce putere tot vor? Se referă probabil la organizațiile care mai luptă, numai ele știu cum, să scoată astfel de fete din sclavia proxeneților și nevestele din pumnii bețivanilor și ai nemernicilor.

Am să răspund în numele lor. Dar, ca să nu fiu acuzată că până și elasticul de la chiloți mi-ar fi feminist, l-am întrebat pe Dumnezeu: Doamne, ce crezi că ar trebui să facă femeile? Ce anume să-ți ceară ca nu-l mai apuce pe multiplul de Adam pandaliile? Dumnezeu mi-a spus că s-ar putea ca Adam să nu fi înțeles noțiunea de dreptate. Ar fi oare bărbații gata să treacă prin două mii de ani de bătăi, umilințe, ținere departe de învățătură și educație? Le-ar conveni să fie însurați de mici cu babete nesățioase și bătuți până la aprecierea norocului care a dat peste ei? Le-ar plăcea bărbaților să fie mutilați pentru a nu mai simți plăcere sexuală și astfel să fie obligați să rămână loiali nevestii? Le-ar aduce satisfacție să fie păcăliți și vânduți apoi pentru a fi violați, de multe ori în cele mai groaznice condiții? Când bărbații de lume ai zilelor noastre au cumpărat astfel de servicii, nu s-au simțit și ei un pic proxeneți?

Ziarele britanice au scris ani de-a rândul despre proxeneții români, teroarea româncelor și a moldovencelor. Au scris despre clienți englezi cărora li s-a făcut până la urmă milă și au încercat să salveze astfel de fete. Nu vă e rușine? Polițiștii au luat ani de zile șpagă de la proxeneți și s-au bucurat de servicii gratuite. La rândul lor, au plătit comision sau au dăruit servicii și serviciilor secrete, politicienilor și cine știe căror alți iubitori de artă și științe, deși în ziua de azi și arta și știința s-au cam dezis de tâmpiți. Îmi aduc aminte de un scandal în care tot felul de milionari români dădeau comenzi de asistente și prezentatoare de la antene, contra plată de operații estetice. Nu cred să existe televiziuni mai mizerabile decât antenele, și dacă există, toate ar trebui închise. CNA însă caută trivialul în dicționare dar, din ordin politic, crede că are vreun drept asupra libertății Cuvântului. Milionarii din toate țările au tot căutat virgine, când i-o trăsni ultima rugăciune sper să-și aducă aminte, măcar de sfârșit, că au trăit dar nu au existat.

Sunt târfe mai virgine decât serviciile secrete? Târfe ale masoneriilor care și-au vândut țările pe porumbi mucegăiți, fără speranță de floricele. Vin vremuri în care se va certa serviciu secret cu serviciu secret, se vor certa găști în interiorul serviciilor secrete, șefi de servicii secrete vor fi trădați așa după cum și ei i-au trădat pe alții, politicienii vor fi înjosiți de adevărurile care nu vor mai putea fi ascunse. Certurile se vor extinde și la nivelul masoneriilor, ca o pandemie. Eu dacă aș fi fost om, măcar în Săptămâna Patimilor nu aș fi încercat să-i atrag atenția lui Dumnezeu. Cine v-a pus să-i aduceți aminte?

Și ca să mă ierte Dumnezeu că și eu l-am deranjat, fără să vreau, pentru niște mizerabili, o să citez din Tragicul sens al vieții, din gândurile lui Unamuno:

“Și e logic ca Schopenhauer, care a extras pesimismul din doctrina voluntară sau poate chiar doctrina din personificarea universală, să ajungă la concluzia, luându-le în considerație pe amândouă, că temelia moralei e compasiunea. Numai lipsa lui de bun simț social și istoric, inabilitatea lui de a înțelege că umanitatea e o persoană, chiar dacă una colectivă, pe scurt, egoismul lui l-a ținut departe de Dumnezeu, neîngăduindu-i să particularizeze sau să generalizeze voința totală, colectivă – voința Universului.

De partea cealaltă, e mult mai simplu să înțelegem aversiunea lui înnăscută față de doctrinele pur-empirice, evoluționiste sau de selecție naturală, ca acelea impuse de lucrările lui Lamarck sau Darwin, de care a avut cunoștință. Judecând teoria lui Darwin doar prin prisma unui citat mai consistent din The Times, a descris-o (n. filosoful), într-o scrisoare adresată lui Adam Louis von Doss (din 1 martie 1860), ca fiind de-a dreptul empirică (platter Empirismus/n. bazată pe observații, lipsită de suport teoretic). De fapt, nici măcar un adept al voinței lumii așa ca Schopenhauer (n. a scris Lumea ca voință și reprezentare) nu a realizat că o teorie atât de cuminte, precaut-empirică și rațională ca cea a lui Darwin a lăsat pe dinafară tocmai forța lăuntrică, factorul esențial al evoluției. Căci ce altceva este puterea aceea ascunsă, forța motrică care împinge organismele să lupte pentru perpetuare și supraviețuire? Selecția naturală, adaptarea, ereditatea sunt doar condiții de exterior. Această forță lăuntrică a fost numită voință luându-se în considerare că ar exista și în alte ființe; o simțim în noi ca pe o voință, ca pe un impuls de a fi, de a fi noi înșine dar și parte a întregului, fără însă a ne dezice de noi înșine. Această forță lăuntrică e dumnezeirea din noi, Dumnezeu Însuși coborât în noi, pentru a suferi odată cu noi. Iar compasiunea ne învață să intrăm în legătură cu această forță, cu această aspirație la conștiință din toate câte există.”

Bibliografie:

Unamuno, Miguel de, (2017), Tragic Sense of Life, UK, McAllister Editions, p. 118-9.