Ludovic, eroul/ Se-apucă și muncește/ Spitale regionale/ Și noaptea construiește

Pe 1 iulie 2020, în grădina fără alune au făcut un picnic cei care astăzi conduc destinele României și anume, febra galbena în frunte cu guvernatorul numit de către Sultanul de la Berlin. S-au scris în ultimele ore mii de cuvinte despre acest eveniment. Unii au făcut bășcălie, alții au încercat să demonstreze că programul expus este unul realist. Eu urmărind idioțenia aia am avut prima data, fiind singur în cameră, un sentiment de rușine. Parcă asistam la cuvântările alea de la Congresele PCR. Da, dar este o mare diferență. Ăia și făceau ceva. Adică aveai totul produs în țară și dacă voiai mâine să faci un pod sau o grădiniță într-o lună era gata. În acea pajiște s-au spus aceleași lături ca și acum 10 sau 15 ani.

Vă amintiți Videanu cum era el cu pixul și ne arăta pe o scena 800 de km de autostradă sau Dragnea cu caiețelul lui? De data asta ăștia au întrecut orice limită a bunului simț. De fapt, acolo a fost o jignire a poporului român prin care noi am fost luați de proști. “Bă uite v-am scăpat de ciuma roșie și noi febra galbenă o să facem și o să dregem “. Cred că și alegătorii lor s-au simțit jenați de tembelismul ăsta televizat. Eu unul m-am simțit insultat când am auzit enormitățile alea ca și când le auzeam și pe a celor care au stăpânit țara timp de 30 de ani. Dar acum s-a depășit acea barieră morală.

În grădina respectivă era și Stolojan. Păi în calitate de ce? De om care a contribuit la fărâmarea economiei unei țări și pe care acum la bătrânețe vrea să o reclădească? Am văzut articolul doamnei Cora Muntean care explica clar toată nunta aia de acolo, deci nu mai ai practic ce să scrii pe tema asta. Toată țara a trebuit să se uite la sindrofia din grădină a febrei galbene. Să ne spună ca o să trăim bine și o să avem peste 10 ani autostrăzi. Păi nu vreau asta că am aproape 40 de ani și ne tot păcăliți ca și pe generațiile trecute. În martie de ce nu ați făcut o colonie de muncitori testați și sănătoși și să începeți lucrările unei căi ferate de mare viteză? Asta arată minciuna grosolană din 1 iulie. Prima reacție pe acest subiect deplorabil a fost să scriu o Odă. Mai mult nu am putut să scot din această palmă dată de liberali poporului român prin inepțiile afirmate de la tribună. In rest pregătiți-vă pentru înlocuirea porumbelului alb ca simbol al păcii cu o cioara ca să nu fie discriminare. Era un moment fantastic ca la sfârșitul acestei nunti politice in care s-a prezentat o viitoare mireasa perfecta dar pe care nu a văzut-o nimeni sa zboare spre cer la final un cârd de ciori.

„Johannis prea iubit părinte,
Îmi dăruiești o țară ca-n povești ,
De-acum noi mergem înainte
Pe culmile înaltului progres.
Ne-ai fost un sprijin
Și ne-ai dat lumină ,
Când bezna socialistă ne mânca
Și ai clădit din nou speranță
Pentru poporul care suferea.
De astăzi voi munci și eu
La făurirea țării noastre scumpe
Cu oameni noi, cu vise noi
Scăpați de talpa ciumei comuniste.
Și ți-ai ales apostoli mari
Scăldați în razele de soare
S-aducă miere și belșug
În casele cu dor și jale.
Noi ieri eram desculți și goi
Dar azi avem căciuli de oi
Și pâinea ne e azi destulă
Și-avem cu ce trăi pe luna.
Și mâine începe viitorul
Clădit de oameni bravi de stat
Pornind din nou economia
Ce cam demult a înghețat.
Vom face drumuri noi de fier
Cu trenuri care zguduie văzduhul
Și drumuri noi, autostrăzi
Cum nu a mai văzut pământul.
Ooo, tu ești comandant de oști
Un Făt-Frumos călare
Și pas cu pas ne duci încet
Spre marea bunăstare.

Ludovic eroul
Se-apuca și muncește
Spitale regionale
Și noaptea construiește.
Pe ulițe de sat, azi pline de noroaie
Vom construi de mâine
Asfalt și canalizare.
Fecioarele Raluca, Violeta și Monica
Vor reclădi azi țara
Lăsată de Viorica.
Vor face pensii mari
Și campusuri școlare
Și tot românul poate să spună ce îl doare.
Din Siret spre Bărăgan
Se va face un canal
Să crească porumbul mare
Grâul sa rada în soare.
Speranța răsare iar peste dealuri și coline
Struguri copți în sân de mame
Romania o duce bine.”