Vladimir Putin, în interviul acordat lui Tucker Carlson: ”Invadarea unei ţări NATO este un scenariu exclus”

Meseria de inamic public

La ce ne folosește mintea? I-a trebuit ceva timp omului să învețe la ce-i folosesc mâinile, picioarele, stomacul, arătătorul, dar nu mult. Cu mintea i-a fost mai greu. Cum să explici ceva ce nu stă la pipăit?

A trecut o vreme, a trecut un învățător, au trecut ceva oameni harnici și cu toții am crezut că am priceput. Cu toate acestea, dacă nu se găseau niște jaloane, niște puncte de referință, niște valori care să pună ordine în haos, mintea ar fi fost doar irosire, un ștergar de ’Poftă bună’ în bucătăria lumii, dar fără nicio oală de borș dată în fiert. De la parabola platoniciană a peșterii încoace multe umbre și-au găsit formule matematice și corolar. Cum vă explicați, însă, faptul că în trecutul recent părinții și profesorii au căzut de acord ca să nu se mai dea foarte multe teme acasă elevilor, ghiozdanul să nu mai fie așa de greu, elevul să se convertească în loc să gândească, Creangă, Eminescu, Shakespeare, Twain fiind confundați cu piatra abrazivă? Școala nu e un templu al lenei, școala e locul în care mintea învață meserie, învață să facă ceea ce trebuie să facă, prin exercițiu, prin muncă. De la transformarea școlii în azil de proști, aberațiile au început să prindă curaj, sfidând știința și bunul simț, căutând o cale de evacuare chiar prin sistemul legislativ. Bineînțeles că există și oameni care se opun, dar glasul le e oarecum firav, deși am crezut că cei care au știința de partea lor se simt puternici. Unii însă au început să facă compromisuri. De dragul banilor, de dragul copiilor, de dragul lenei. Au lăsat calculatorul să socotească și să facă verificări, au copiat comentariile literare ale altora, au preluat ideile biletelor de papagal.

Sunt pasionată de rebus, de anagrame și de toate cele ce au derivat din jocurile de cuvinte. De cele grele, însiropate în logică, ascunse vederii și primului impuls. Colecțiile de rebusuri românești au fost o adevărată școală pentru mine, mână în mână cu lecturile suplimentare. Prima revistă am descoperit-o în geanta mamei mele de-a doua, pe când căutam 3 lei de cumpărat prăjituri. Diriginta mea din ciclul gimnazial, doamna Mitre, nu a considerat că aș fi fost prea tânără ca să le deslușesc. Și uite-așa, de prin clasele a cincea și a șasea, am început să muncesc la descâlcirea noimelor din cuvinte, să mă iau la harță cu vocile de dincolo de discursul oficial. Le mulțumesc tuturor celor ce mi-au trimis cadou, în cele străinătăți, reviste de rebus. Doar că … rebusurile de astăzi sunt copii palide și de multe ori nefericite ale celor care m-au învățat carte. Și-au pierdut strălucirea, muncesc dicționarele ca să stoarcă cuvinte puțin uzitate, dar nerelevante și nu mai știu să se prindă în joacă cu cuvântul. Rebusurile au ajuns să arate ca școlile, apatice și interesate doar de modă și de mesajul de pe telefon. Când găsesc câte un careu de acum 20-30 de ani, republicat în semn de aducere aminte, mă simt de parcă aș fi asistat la nașterea, fără cezariană, a romanului polițist.

Din fericire, Dumnezeu a prevăzut că netoții se vor răzbuna pe școli și atunci le-a vorbit oamenilor prin fiecare cuvințel care își căuta propoziție. Mulți au crezut că Dumnezeu a tunat și a fulgerat cele zece porunci, după care a mai zăbovit un pic, cât să pună în Biblie ceva citate și parabole fotografice, după care s-a lăsat să observe în tăcere. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă. Dacă omul nu poate opri timpul, cum a crezut el că poate opri Cuvântul? Cei care au vrut să învețe, au putut învăța direct de la Dumnezeu. Și de la dracul, pentru că dracul a încercat, dintotdeauna, să se interpună între Creație și Dumnezeu, intrigile înmuind textul în mirajul mai ușor de obținut al plăcerilor. Mintea omului e un vehicul al extraordinarului, al miracolului Creației. Telefoanele, calculatoarele, roboții pot fi decuplate și decuplați de la electricitate, de la contactul cu bateriile, iar ce rămâne în urmă nu e decât materie moartă. Mintea omului însă călătorește, împletește, sapă, plânge și țipă de fericire, în timp ce fiecare gând plătește omagiu Cuvântului.

Să vorbim un pic și despre inamicii publici numărul 1, 2, 3… În 1882, norvegianul Henrik Ibsen publica piesa de teatru Inamicul public, un fel de dosar de corupție care astăzi ar zăcea îngropat sub picioarele încălțate de designeri ale tuturor guvernanților, foști și prezenți. Într-un orășel care și-a clădit prosperitatea pe succesul unei stațiuni balneoclimaterice, înzestrate de Natură cu o rețea de izvoare termale cu calități benefice asupra sănătății, și-a făcut apariția Adevărul. Biologul stațiunii a descoperit, în urma unor probe și analize de laborator, că rețeaua de apă care deservea stațiunea era infestată. Vinovate erau deversările de reziduuri de la diverse întreprinderi, rețeaua de canalizare, lipsa de responsabilitate. Intenționa să publice un articol în ziarul local, inițial fiind susținut de mogul și de ziariști. Fratele biologului era chiar primarul orașului. Socrul biologului era unul dintre grangurii care poluau, fiind patron de tăbăcărie. Mă gândesc cât de ușor s-au fofilat pesediștii, peneliștii, socrii, verișorii care au făcut bani pe averea țării și nu au fost trecuți nici măcar la poluanți. Domnul Ciolacu a sunat-o pe Diana Șoșoacă să-i spună că nu așa se face politica, strigând Adevărul în gura mare, ci după cum au procedat pesediștii: trimițând fata europarlamentar la Bruxelles și punând ginerele prim-ministru. Sau cum au făcut peneliștii: cumpărând toate clădirile și pământurile scumpe din oraș, pe mai nimic, redându-le apoi circuitului de afaceri sub blazon de familie, cu profit garantat. Chiar dacă crizele economice s-au încăpățânat să le sufle unora în ceafă, profitul și pensiile de aservire intereselor altora s-au completat de la bugetul de stat, de la cei mulți, căci aceia nu avut curiozitatea să numere.

Pentru că refacerea rețelei de canalizare, crearea și cumpărarea de filtre mai bune ar fi încetinit colectarea profitului, locuitorii orașului s-au opus facerii publice a Adevărului, fără să țină cont de efectele asupra lor și asupra turiștilor. De ce să fi spus adevărul despre vaccinuri? Au așteptat să fie dați în judecată pentru că au considerat că își pot permite avocați de top, iar compensațiile ar putea fi ținute la limita câtorva procente minore din profit. Atunci ar fi mai bine ca să plătească toți cei ce au făcut profit pe suferințele nevinovaților, pe timpul tuturor pandemiilor: bancare, economice, de gen și sluțire, de viruși și de mult prea coruptă cercetare.

Pentru că a pus sănătatea deasupra banilor, biologul a fost încoronat inamicul public numărul unu al micului orășel. Vandalii ridicați de la calculator de serviciile secrete i-au spart bietului om geamurile casei, fiică-sa, profesoară, a fost dată afară din învățământ pentru ideile anti-sistem, ziariștii și primarul l-au scos vinovat de depresia psihică în care a fost aruncat orașul. De circuitul apei în natură și de sănătatea aceluia, de care depindem cu toții, nu se sinchisesc nici astăzi. Dau vina pe avioane, pe petrol, pe bășina vacii și pe croncănitul râgâit al ciorii, numai pe lipsa de bun simț și de viziune nu. Morților care se holbează la viața de apoi li se pun bani pe ochi, unii își pun de vii bani pe ochi, ca să nu-i bată la cap conștiința.

La finalul piesei, Ibsen produce, însă, o adevărată mutare de șah: nu dă dreptate nici albului, nici negrului, forțând remiza, în speranța că binele va câștiga din învățăminte. Micul șiretlic mi-a adus aminte de râsul de ciob al lui Nietzsche, în Amurgul idolilor, când a afirmat că până și Kant a devenit un idiot. Kant, dar nu valorile lui morale. Fără valori la care să se facă referință, la care să se raporteze, oamenii rămân niște vorbe goale, un prezent care, chiar dacă ar primi un viitor, tot nu ar ști ce să facă cu el. Fără definițiile lui Kant, Nietzsche ar fi fost doar un alt dansator la bara filosofiei. Socrul-tăbăcar din piesa lui Ibsen a investit profitul din afacerea poluantă, moștenirea familiei biologului, viitorul financiar al copiilor săi în acțiuni ale societății balneoclimaterice, spa pe înțelesul mai tinerilor. A speculat, crezând că astfel biologul va renunța să mai facă public adevărul despre apa infestată. Câteva morți dubioase pe conștiință nu păreau să fie mare povară. Se putea da vina pe suferințe anterioare. Degeaba tț-tț-iți, progresul societății umane s-a bazat pe genul acela de întreprinderi. Uitați-vă în jur, suntem pregătiți să facem față Adevărului? Biologul pare blocat într-o coajă de nucă, între mânia cetățenilor care vor să-și păstreze confortul cu orice preț, lăcomia guvernanților, servitutea ziariștilor, propria familie și conștiință. De ce mi se pare grandios un final mai degrabă bezmetic, dezamăgitor? Pentru că răspunde, pe înțelesul tuturor, întrebării care pe unii i-a lăsat fără oase de ros: De ce s-a născut Isus Christos? Christos s-a născut din Dumnezeu și din femeie pentru că Dumnezeu a vrut să fie parte a drumului omului, a suferinței lui, a păcatelor lui, a bucuriei lui, a gândului lui ascuns. Cum ar fi putut altfel judeca drept, dacă nu ar fi trecut prin toate cele lumești, în limita corpului de carne, suflet și minte raționalizat la naștere? Christos a venit să ne învețe ce așteaptă de la noi Dumnezeu și să învețe ce înseamnă să fii om și nu Dumnezeu. Ce i-au făcut oamenii arată că atunci când Noe a plecat la ceruri pe corabie au rămas doar animalele.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Meseria de inamic public”

  • Chestia cu rebusul este patologica. Unii zic ca lipsa de divertisment ar fi cauza. Si Arghezi a suferit de aceasta boala.
    Luna aceasta se implinesc 110 ani de la aparitia primului careu cu cuvinte incrucisate intr-un ziar din NY.
    Nu mai exista definitii: spirituale, metaforice etc, gen ing. Colea Herescu. Exista si acum definitii reusite.
    Nu-mi irosesc timpul, dar am permanent o revista la mine; pe wc, la medic, in transport public etc….oriunde am de asteptat.
    Este o „boala” transformata in rutina….de 45 de ani. O boala cu consumabile scumpe.

  • De ce s-a născut Isus Christos?

    …pentru a Birui Lumea.
    daca Hristos n o Biruia, nici Fiul Omului n ar fi Birut o, devenind una cu Fiul lui Dumnezeu, …la a doua venire a lui Hristos, care se va petrece in Imparatia lui Dumnezeu, …care e in noi.

    • ‘a doua nastere a omului’ se suprapune peste ‘a doua venire a lui Hristos’ , atunci cind Isus Hristos devine Fiul Omului, moment in care Dumnezeu si Omul au ‘acelasi Fiu’, pe Isus Hristos

      • Tatal, Mintea
        Inima, Duhul Sfant
        Fiul, Isus Hristos, Fiul Mintii SI Inimii

        si omul are minte
        si omul are inima
        si omul are un ‘fiu’, care e fiul mintii si inimii omului

        Isus Hristos implineste Voia Tatalui, Voia ‘Mintii SI Inimii’
        ‘fiul omului’ implineste ‘voia omului’, voia mintii si inimii omului

        atunci cind omul implineste voia Tatalui, a ‘Mintii Si Inimii’, ‘fiul omului’ devine Fiul lui Dumnezeu, care ‘Implineste Voia Tatalui’

        atunci cin omul implineste aceeasi voie cu Fiul lui Dumnezeu, ‘fiul omului devine Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
        moment in care Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu este acelasi, Isus Hristos,
        mai simplu spus Omul si Dumnezeu au ‘acelasi Fiu’, pe Isus Hristos

        dar asta s a spus deja, cind vi s a vorbit despre Fiul Omului 🙂
        ( insa Isus Hristos e Capul Omului, pentru ca Omul implineste Voia lui Hristos, care e aceea de a implini Voia Tatalui :), sau mai altfel spus …prin Isus Hristos voia Omului e ‘Voia Tatalui’ )

        • se tot vorbeste despre ‘fiul omului’, insa …mai nimeni nu se nghesuie sa vorbeasca despre faptul ca omul are un fiu al lui, care ii implineste voia

          cum sa vorbesti despre ‘fiul omului’ fara sa pomenesti ca omul ‘are un fiu’ ?!

          • omul, care e ‘minte si inima’, are un fiu
            ‘Mintea SI Inima’ are un Fiu, astfel manifestindu se Sfanta Treime

            fiul omului implineste voia ‘mintii si inimii’ omului
            Fiul Mintii Si Inimii’ Implineste Voia Mintii ( care sade pe Tronul numit Inima )

            atunci cind ‘fiul omului’ e ‘Fiul’ ‘voia omului’ e ‘voia lui Dumnezeu, omul este Omul, iar Fiul Omului s Stapanul Omului ( pentru ca ‘Cel care Implineste voia Omului’ …defineste Voia Omului )

          • Hrist
            Antihrist

            exista un ‘Fiu’ si un ‘Antifiu’

            Fiul implineste Voia ‘Mintii SI Inimii’
            Antifiul implineste Voia Mintii

            cu omul tot asa,
            are un fiu si un antifiu,
            fiul implineste voia ‘mintii si inimii’ omului
            antifiul implineste ‘voia mintii’, doar a ei, numa si numa a ei

            prin urmare ‘desavarsirea omului’ se realizeaza ori prin suprapunerea Fiului peste fiu, ori prin suprapunerea Antifiului peste fiu,
            cazuri in care Omul intra in armonie cu ‘Mintea SI Inima’ respectiv cu ‘Mintea’
            Antiomul e omul care renunta la Armonia naturala cu ‘Mintea SI Inima’, alegand Armonia cu Mintea
            🙂 :)) la vremuri noi, intelesuri noi …

  • cea care desavarseste e a doua venire a lui Hristos, iar ea are loc in Imparatia care e in noi insine.
    si omul are un fiu, orice om are un fiu, care implineste voia omului, el fiind ‘fiul’ mintii omului si al inimii omului

    a doua venire a lui Hristos il suprapune pe Fiul lui Dumnezeu peste ‘fiul omului’, caz in care Dumnezeu si Omul au acelasi fiu, pe Hristos

    ‘omul desavarsit’, adica Omul, Implineste Voia Tatalui
    Hristos ‘Implineste Voia Tatalui’
    ‘Implineste Voia Tatalui e Si in Om SI in Sfanta Treime, adica Fiul, din Sfanta Treime e si ‘Fiul Omului’,
    de fapta asa i s a si spus Fiului lui Dumnezeu, ca e Fiul Omului, …nimic nou.

  • La ce ne folosește mintea?

    raspunsul se cauta in inima.

    daca vei cauta cu mintea raspunsul la intrebarea ‘la ce ne foloseste mintea’ vei da …si peste altceva, peste faptul ca ‘mintea e suficienta’ ( insa bineinteles ca vei gasi un raspuns la intrebare )

    cui ii mai pasa in ce antrenamente angrenezi mintea, daca n o faci stand pe terenul de antrenament potrivit, care e inima?!

    mintea te va duce, in final, la destinatia numita antiinima
    doar inima te va duce la destinatia numita ‘minte si inima’

    cunoasterea duce civilizatia catre antinatura
    recunoasterea duce civilizatia catre natura

    mai altfel spus deja exista o ‘creatie’ desavarsita,
    ea e Natura.
    daca vrei sa creezi si tu ceva, asa cum face omul cu civilizatia,
    atunci ori ajungi la aceeasi concluzie, adica ‘creatia’ ta va fi leita Naturii,
    ori ajungi la ceva fix pe dos decit Natura, adica la ‘imaginea din oglinda a desavarsirii’ deja manifestate si care se numeste Natura

    deci daca te apuci sa ‘creezi’, sa fii ‘creator’, atunci vei ajunge la una din cele doua destinatii posibile:
    ajungi la Natura
    ajungi la ‘imaginea din oglinda a Naturii’, adica la Antinatura, adica la Artificializare

    cu mintea ajungi la Antinatura,
    cu inima ajungi la Natura
    ( intotdeauna pe tronul numit Inima va sade Mintea, insa pe tronul numit Minte doar Mintea va fi gasita. Mintea e doar despre Minte, Inima e intotdeauna ‘despre Inima si despre Minte’ )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *