Tehnologia continuă să se apropie tot mai mult de corpurile noastre, de la smartphone-urile pe care le ținem în mână, la ceasurile inteligente de la încheietura mâinii și până la căștile din urechi, la care ascultăm muzică sau conversăm. Acum, tehnologia ne intră pe sub piele, la propriu. Cum? Prin intermediul unui microcip minuscul. Un implant de microcip uman este, de obicei, un dispozitiv cu circuit integrat de identificare sau un transponder RFID (Radio-Frequency IDentification) încapsulat în sticlă de silicat și implantat în corpul unei ființe umane. Acest tip de implant subdermic conține, de obicei, un număr unic de identificare care poate fi legat de informații conținute într-o bază de date externă, precum ar fi datele de identificare personală, datele de aplicare a legii, istoricul medical, medicamentele, alergiile și informațiile de contact.
În Suedia, mii de persoane au microcipuri inserate în mâini. Cipurile sunt concepute pentru a accelera rutina zilnică a utilizatorilor și pentru a le face viața mai comodă, accesul la casele, birourile și sălile de sport este simplu deoarece persoanele microcipate trebuie doar să treacă mâna prin cititoare digitale. De asemenea, cipurile pot fi folosite pentru a stoca date de contact în caz de urgență, profiluri de socializare sau bilete electronice pentru evenimente și călătorii cu trenul. Susținătorii micilor cipuri spun că acestea sunt sigure și, în mare măsură, protejate împotriva pirateriei informatice, însă oamenii de știință onești își exprimă îngrijorarea cu privire la confidențialitatea datelor personale de sănătate care ar putea fi stocate pe aceste dispozitive. De mărimea unui bob de orez, cipurile sunt inserate în mod obișnuit în piele, chiar deasupra degetului mare al fiecărui utilizator, cu ajutorul unei seringi asemănătoare celei utilizate pentru vaccinare. Implantarea de cipuri în oameni are implicații în materie de confidențialitate și securitate, care depășesc cu mult camerele de luat vederi din locurile publice, recunoașterea facială, urmărirea locațiilor noastre, a obiceiurilor noastre de conducere, a istoricului cheltuielilor noastre și chiar dincolo de proprietatea asupra datelor noastre, ceea ce reprezintă o mare provocare pentru acceptarea acestei tehnologii. Prof. Ahmed Banafa. IoT, Blockchain, AI ExpertCa, subliniază că microciparea, precum orice nouă tendință, trebuie să depășească trei provocări: Tehnologia, Afacerile și Societatea (reglementări și legi), ca să fie acceptată și să devină mainstream. Pentru a înțelege imaginea de ansamblu a acestei tehnologii, trebuie să știți că utilizarea cipurilor este o extensie a conceptului de Internet of Things (IoT), care este un univers de lucruri conectate care continuă să crească de la minut la minut, cu peste 30 de miliarde de dispozitive conectate la sfârșitul anului 2020 și teoretic 75 de miliarde de dispozitive până în anul 2025. În timp ce lumea începe să înțeleagă numeroasele beneficii ale internetului, dar învață și despre partea întunecată a lucrurilor inteligente, inclusiv a orașelor noastre conectate, ne confruntăm acum cu cipuri mici care „dau naștere” unor noi provocări majore în materie de confidențialitate. Prima provocare este Tehnologia, care avansează în fiecare zi, iar cipurile devin din ce în ce mai mici și mai inteligente, în lumea IoT cipurile fiind considerate drept primul element al unui sistem IoT tipic, care constă din: senzori, rețele, cloud și aplicații. În calitate de senzor, cipul „simte” mâna, inima, creierul și restul corpului tău, la propriu. Această nouă evoluție este menită să dea un sens cu totul diferit hacking-ului corpului sau biohacking-ului. În timp ce experții onești din domeniul cibernetic continuă să se preocupe de protejarea infrastructurilor critice și de atenuarea riscurilor de securitate care ar putea afecta economia sau provoca pierderi de vieți omenești, cipurile implantate afectează, de asemenea, sănătatea, dar adaugă noi dimensiuni la riscurile și amenințările de piratare a senzorilor, deoarece aceștia sunt considerați drept fiind veriga cea mai slabă a sistemelor IoT. A doua provocare este Business: există multe companii în acest domeniu și oportunitățile sunt uriașe, cu toate aspectele legate de înlocuirea ID-ului în magazine, birouri, aeroporturi, spitale, pentru a menționa doar câteva. De asemenea, cipurile vor furniza date fizice esențiale și procesarea ulterioară a acestor date în cloud pentru a oferi informații referitoare la afaceri, noi tratamente și servicii mai bune, factori care reprezintă o oportunitate uriașă pentru mulți „jucători” din toate tipurile de întreprinderi și industrii din sectorul public și privat. A treia provocare este Societatea: În timp ce indivizii încep să se confrunte cu implicațiile în materie de confidențialitate și securitate care vin cu tehnologii precum IoT, big data, încălcări ale securității datelor din sectorul public și privat, partajarea în rețelele sociale, GDPR, o nouă lege californiană privind confidențialitatea CCPA, împreună cu prevederile privind proprietatea asupra datelor și „dreptul de a fi uitat”, apare un set de tehnologii care vor deveni mult mai personale decât istoricul smartphone-ului sau al stocării în cloud, iar micul cip de sub piele se află în fruntea listei acestor tehnologii, prezentând noi riscuri și amenințări.
După părerea unora, această tehnologie (microciparea) este promițătoare și reprezintă un alt pas spre mai multă comoditate și simplificarea multor sarcini zilnice pentru miliarde de oameni din întreaga lume, dar fără măsuri solide de securitate, siguranță și confidențialitate aplicate la utilizarea acestui mic cip, ne vom confrunta cu un coșmar în materie de securitate cibernetică cu consecințe de mare amploare, pe lângă o dilemă etică în ceea ce privește populația care a refuzat să îl folosească, care va fi marginalizată în ceea ce privește locurile de muncă, spre exemplu. Eu, personal, refuz această tehnologie. Potrivit unui sondaj recent realizat în rândul angajaților din Statele Unite și Europa, două treimi dintre angajați consideră că în 2035, oamenii cu cipuri implantate în corp vor avea un avantaj nedrept pe piața muncii. O mare îngrijorare ridicată de mulți susținători ai vieții private este crearea unui stat de supraveghere care urmărește persoanele cu ajutorul acestei tehnologii. Prea mulți experți și oameni simpli privesc această tehnologie drept o altă încercare atât a guvernelor, cât și a întreprinderilor de a avea acces la încă „o bucată” de date despre noi și de a o adăuga la numeroasele canale folosite până acum în colectarea de informații. În prezent, 11 state din SUA au adoptat legi care interzic microcipurile umane obligatorii. De exemplu, secțiunea 52.7 din Codul civil al Californiei prevede că este ilegal pentru oricine, nu doar pentru angajatori, să „solicite, să constrângă sau să oblige orice altă persoană să se supună implantării subcutanate a unui dispozitiv de identificare”, iar secțiunea 146.25 din Statutul din Wisconsin prevede că”nicio persoană nu poate solicita unui individ să se supună implantării unui microcip”. Printre alte state care au adoptat o legislație similară se numără: Maryland (Md. Code Ann. § 20-1902), New Hampshire, Dakota de Nord (N.D. Cent. Code § 12.1-15-06), Oklahoma (Okla. Stat. tit. 63, § 1-1430) și Utah. Cu toate acestea, câteva state au adoptat o legislație care interzice doar angajatorilor să le ceară angajaților să fie microcipați. Missouri (Mo. Rev. Stat. § 285.035), Arkansas (Ark. Act 516), Indiana (HB 1143) și Montana (S.B. 286) protejează, de asemenea, antreprenorii independenți și interzic oricărei agenții de stat sau administrații locale să solicite microciparea persoanelor. Legislația din Nevada este printre cele mai restrictive în ceea ce privește această tehnologie, deși nu este o interdicție totală, așa cum a fost propusă anterior în 2017, NV AB226: „interzice unui funcționar sau unui angajat al acestui stat sau al oricărei subdiviziuni politice a acestuia sau oricărei alte persoane: (1) de a solicita unei alte persoane să se supună implantării unui microcip sau a unui alt marker de identificare permanentă de orice fel sau natură; (2) de a stabili un program care autorizează o persoană să aleagă în mod voluntar să se supună implantării unui astfel de microcip sau a unui astfel de marker de identificare permanentă; sau (3) de a participa la un program stabilit de o altă persoană, dacă programul autorizează o persoană să aleagă în mod voluntar să se supună implantării unui astfel de microcip sau a unui astfel de marker de identificare permanentă”. Statele cu legislație în curs de adoptare pe această temă sunt Rhode Island, Iowa, Tennessee și New Jersey.
Foto: Unui bărbat îi este implantat, voluntar, nu forțat, un microcip în Stockholm, Suedia. AFP
Buna ziua.
In ce ma priveste, este prima oara când citesc în presa româna o sinteza atât de clara asupra pericolelor reale prezentate de catre „microcipuri”.
Pericolele nu au nimic în comun cu toate fatasmagoriile vehiculate despre Bill Gates si dorinta sa de a „anihila” specia umana.
Nu fura nici „sufletul” cuiva, cel putin nu sufletul în sens metafizic (Aristotel) sau filozofic (Kant).
Insa „biohackingul” prezinta, asa cum reiese clar din articol, un pericol de „furt” al sufletului în sensul social/politic si, bine înteles, comercial/economic.
Asa cum arata de asemenea artilolul, exista cercetari aprofundate în domeniu, propuneri împotriva diseminarii debusolate a cipurilor si folosirea lor în scopuri mercantile sau politice.
Scandalul Oxford Analytica/Facebook, în contextul alegerilor prezidentiale din S.U.A. (dar si din alte tari), desi nu are nimic în comun cu microcipurile, este un exemplu de „mindhacking” , constituind, pe undeva, preistoria „biohackingului”.
Vezi si Yuval Noah HARARI în ansamblul operei sale, dar mai ales în „Homo Deus”.
Simtul realitatii pericolelor bine definite si identificate, dublat de vigilenta si actiune responsabila, sunt necesitati de mare actualitate.