Nepotismul a fost mult mai util decît intervenția lui Dumnezeu

Arghezi despre convertirile de peste noapte

De la un regim la altul, mai precis, de la regimul antonescian la regimul zis democratic de după 23 august 1944, publicistul Arghezi constată cu amărăciune că foștii s-au convertit peste noapte de la verde la roșu. Prilej de lăsa posterității un citat valabil în toate împrejurările în care un regim ia locul altuia:

„Slugile din instituțiile regimului de ieri, acelea care au fost agenții de toate treburile ai tuturor turpitudinilor, au rămas neclintiți, transformați, cu facilitatea specială a facultății de a fi lichea și lingău, în oameni noi. Lichelele trebuie și ele să mănînce, incontestabil: porcii nu pot să slăbească, pentru că s-a schimbat moșierul – dar li se dau porcilor îndeletniciri și hrană la o parte, pe undeva, pe lîngă grajduri și băligar.” (Tudor Arghezi, Spectacolul continuă neîntrerupt, în Bilete de papagal, 28 ianuarie 1945).

*

De la pupincurismul zelos la pupincurismul simplu.

Frunzărind Semnalul pentru a găsi textul despre primirea făcută de comuniști Patriarhului Nicodim, dau peste comentariul lui Ring, de pe pagina întîi, dedicată gestului comis de Regele Mihai de a merge la Ambasada sovietică de 7 noiembrie 1946. Rupsesem din alte ziare reportajul vizitei și chiar îl reprodusesem pe cristoiublog.ro, spre descumpănirea unora, dispuși să vadă imediat o conspirație tenebroasă împotriva Casei Regale. Comentariul se vrea expresia entuziastului față de Înaltul Gest în favoarea URSS prin comparație cu refuzul din 1941 de a merge la Ambasada Germaniei. Asta schimbă cu mult datele problemei și face mult mai vinovat decît credeam gestul Regelui Mihai. Socotesc că trebuie să revin asupra subiectului. Am nevoie de un nou reportaj despre vizită și-l găsesc tot în Semnalul, o capodoperă pentru vremurile de azi, deoarece Regele a stat toată noaptea la Ambasadă. Îi arăt lui Răzvan Theodorescu, coleg de sală la BAR cu mine, cele două texte. I se confirmă teza tranzacționismului românesc. Eu îi spun pupincurism zelos, intrat în zestrea noastră genetică de pe vremea turcilor. Prin ce se deosebește pupincurismul zelos de pupincurismul pur și simplu? Pupincurismul pur și simplu înseamnă obediența normală, fără excese, îndeplinirea conștiincioasă a poruncilor date de Jupîn, fără exagerări băloase. Pupincurismul zelos înseamnă slugărirea ostentativă, grețoasă pentru om civilizat, acceptată și dorită de Otomani, pentru care pupatul papucului trecea drept firesc. Pupincurismul zelos se dă peste cap să demonstreze Jupînului că-l pupă în fund și mai ales înfăptuiește și ceea ce el crede a fi gîndul dorința Jupînului, luînd-o înaintea acestuia cu ciomăgirea dușmanului.

*

Scandalul Crematoriului

Nae Ionescu, citit mai departe, îmi atrage atenția asupra pregătirii psihologice prin presă a venirii țărăniștilor la putere și dă seamă de evenimente despre care habar n-aveam, cum ar fi de exemplu scandalul uriaș stîrnit de punerea în funcțiune a Crematoriului, o premieră în viața României ortodoxe. Citez din Nae Ionescu:

„Zarvă mare în jurul primului cadavru ars în noul crematoriu din București. Proteste cu caracter aproape violent din partea tradiționaliștilor. Răspunsuri disprețuitoare dinspre ceilalți. Iar între timp cuptorul a început să funcționeze.

Desigur, se poate discuta. Și, din toate punctele de vedere, tradiționaliștii au dreptate. Se opune, mai întîi, arderii religia noastră, care – orice ar crede «științificii» noștri – e o realitate. Se opune tradiția noastră, care nu se poate lăsa încontinuu dizolvată de toate modele pozitivismului apusean, mișcare fără nici un fel de legătură organică cu formele noastre de cultură. Se mai opune un nelămurit sentiment de sfială în fața morții – cu atît mai mult cu cît cremațiunea este o brutală intervenție în cursul natural al unor lucruri și întîmplări pe cari noi nu le cunoaștem și asupra cărora nu se poate să nu se strecoare în sufletul fiecăruia o îndoială.” (Nae Ionescu, Modernizarea e în curs…, Cuvîntul, 8 februarie 1928).

*

Biserici redeschise în Rusia bolșevică. În memoriile veteranilor despre Odessa găsesc în mai multe locuri referiri la bisericile construite de ai noștri. Una, cea mai importantă, e plasată la Bujalîkul Mic, e opera Batalionului 3 Fortificații din Regimentul 28 fortificații. De fapt e vorba de renovarea Bisericii, transformată de bolșevici în 1924 în club pentru tineret, acum în ruine. Unde dracu e Bujalîkul ăsta? mă întreb, pregătindu-mă de un detectivism de lungă durată și de evidentă inutilitate. Prima hartă consultată mă scoate însă din încurcătură. Bujalîkul Mic, pe hartă, Malenkii Bujalîk, pentru a-l diferi de Bolșaia Bujalîk, e o localitate la est de Odessa, din primul semicerc de apărare sovietică. Tipic românesc se dovedește faptul că de un mare ajutor creștinilor le-a fost faptul că în batalion se afla, ca sublocotenent în rezervă un inspector general financiar în Ministerul Cultelor, ins care – zice memorialistul – „avea peste tot, în Capitală și în țară, rude și prieteni cu puternice legături” și, mult mai important, „era nepotul Preafericitului Patriarh al României, Nicodim, de atunci”. Nepotul se angajează solemn „să procure din țară, icoanele, odoarele bisericești pentru altar (și Sfînta Masă) și tot ce va trebui pentru înzestrarea Sfintei biserici.” Nepotismul a fost mult mai util decît intervenția lui Dumnezeu. Potrivit memorialistului, „s-a înapoiat în țară sublocotenentul Obreja, aducînd cu el obiecte scumpe necesare bisericii”, dar și – lucru impresionant – o Evanghelie „legată în piele și ferecată bogat în argint”. „Patriarhul a scris cu propria-i mînă și a semnat actul de danie.”

Sigur cititorii se întreabă ce a mai rămas din biserică după revenirea rușilor.
Eu însă mă întreb altceva:
Dacă batalionul nu avea în rîndurile sale pe nepotul Patriarhului, ar mai fi dispus Biserica din Bujalîkul Mic de odoarele bogate și scumpe, sau chiar de odoare pur și simplu?

*

Lunga viață a ziarelor dinainte de Război

Găsesc timp pentru a mă uita mai pe îndelete la cărțile cumpărate de la anticarul din Piața Amzei, cel de la Tîrg și nu cel obișnuit, din colțul dinspre stradă al Florăriei. E un volum format mare, nițel flenduros, pentru că a apărut în 1913, dedicat împliniri a 25 de ani de existență a ziarului Adevărul. Dacă mă gîndesc că Adevărul a apărut neîntrerupt (cu excepția anilor 1916-1919) pînă în ianuarie 1938, cînd l-a interzis Octavian Goga, pe motiv de presă jidovistă din Sărindar, mă întreb dacă vreodată Evenimentul zilei v-a sărbători 49 de ani de activitate neîntreruptă. Zic neîntreruptă, deoarece după Război, Adevărul reapare, la fel de interesat de drepturile omului, mai puțin independent, numărîndu-se printre puținele gazete în care mai puteai citi și despre Opoziție, intrînd în agonie după proclamarea Republicii și murind neștiut, ca toți cei în agonie de mult timp, în 31 martie 1951. Deocamdată, Evenimentul zilei va sărbători anul acesta (2017) 25 de ani de existență. E Adevărul din 1913! Volumul se înscrie în seria aparițiilor editoriale tipice marilor cotidiane dinainte de Al Doilea Război Mondial. Redacția sărbătorea o aniversare prin cărți dedicate activității de pînă atunci. Rețin că volumul are multe file netăiate și de la o ochire poza lui Alexandru Cuza-fiul, ilustrație la articolul Campaniile Adevărului Pentru Republica română.

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Nepotismul a fost mult mai util decît intervenția lui Dumnezeu”

  • Pai faptul ca s-a gasit omul (cu relatii) potrivit la locul potrivit nu este el insusi interventia lui Dumnezeu ?!

  • Claudiu Dunareanu, cand am vazut cate postari ai, am zis ca esti cretin. P-orma(!), cand am vazut prima melodie , cu Nana Mouskouri, am zis ca poate nu esti. P-orma, cand am vazut si restul melodiilor, am zis iar ca esti. P-orma, cand am vazut textul, relativ coerent (nu vorbesc de moralitate), am zis din nou ca nu esti..Dar, dandu-mi seama ca e copy-paste, e clar: ESTI!!! 🙂

  • Felicitari!

  • Pt Claudiu Dunăreanu
    Man, nu cumva ai GREȘIT blogul ?
    Nu era mai bine dacă le dădeai doar like-uri, celor care au postat imaginile, pe YouTube, fără să le mai share-uiești ? Eu cred că da !
    Ocupi spațiul blogului, degeaba !

  • văzuși că primele doua paragrafe zic de Liiceanu Procurorii si Comisia Europeană, doi idoli jumate pupati la papuc de inchinatorii penelei si userei?

  • PUPICURISM in cazul Regelui? Argumente incalificabile, ca sa nu spun abjecte – si cine spune asta? un pro-basist notoriu 🙂 🙂
    1. In 41 chiar daca nu era anglofil (dar nu era cazul) era OBLIGAT sa nu mearga, pentru a pastra o alternativa politica. SI ANTONESCU era anglofil explicit (inclusiv vestimentar!!) si totusi l-a lins pe Hitler. Vremuri crancene.
    2. In 46 o tara ocupata de o armata din care sute de mii nu vazusera niciodata un oras – indoctrinati de ura, care stiau ca ocupatul facuse nenumarate crime cu cativa ani inainte in tara lor, unele desigur reale. CATE ZECI DE MII DE VIOLURI de pilda a salvat gestul Regelui?
    Cand aveam vreo 150.000 de prizonieri in siberia? CAND ARDEALUL ERA OCUPAT – si ni s-a retrocedat apoi IMPOTRIVA bunului simt (comisia de experti l-a avizat pe Stalin ca e de departe cea mai proasta solutie pentru URSS).
    Cand anglo-saxonii erau IMPOTRIVA retrocedarii !!!! Vishinski bate cu pumnul in masa la Bucuresti, adevarat; dar bate apoi si la Paris la tratat – cand maretii democrati incercau sa ne impuna macar niste negocieri cu Budapesta !!! – detalii ascunse cu grija de istoricii actuali 🙂
    DATORIA UNUI OM POLITIC – asa cum era Regele, E DE A NEGOCIA, MAI ALES CAND AI O TARA OCUPATA.
    3. tranzactionism ??
    Teoria de doi bani a lui Theodorescu – o bazeaza (explicit) pe IPOTEZA (NU TEORIA, CA N-A VERIFICAT-O – SI INTRE TIMP A FOST INFIRMATA) lui Weber, cu mentalitatile religioase, ca ortodoxia ar fi mai pretabila. O prostie.
    Cine din est a avut o rezistenta armata comparabila la comunism, de pilda ??

  • 4. La aceste semidoctisme in presa noastra se adauga periodic altele, enumer cateva:
    – 23 august, alta mostra de tranzactionism chipurile; cand noi am oferit, cu riscuri imense, nemtilor 3 ZILE armistitiu sa se retraga;
    – in 41 trebuia sa rezistam, plus comparatia idioata cu Finlanda 🙂 – care nici ea nu rezista decat pana in primavara, cand se topesc zapezile.
    – trebuia sa ne oprim pe Nistru;
    – variatii pe tema suntem un ‘popor vegetal’ – inventia neo-marxistei Blandiana, o ‘tranzactionista’ celebra, care scria ode partidului si in anii 80, apoi resapata in dizidenta.
    – ortodoxia – originea tuturor relelor, teza f draga atat agentilor soros cat si cultelor neo-protestante.

  • Ce părere aveți despre reclama celor de la Papaya Advertising, despre 30 de ani de la Revoluție, cu nenea Șora in “rolul” principal ?
    Oare, chiar el trebuia să fie ales să ne vorbească despre libertate, el care, în primii ani ai comunismului, a fost secretar in Ministerul de Externe, condus de Ana Pauker ? Ei bine, după ce multi au criticat reclama, șeful celor de la Papaya,Robert Tierle, a avut o postare pe Facebook in care dezavuează total acțiunile celor care l-au criticat pe “marele filozof”, sau au distrus un baner al reclamei respective !
    Laitmotivul era respectul față de vârstă și de părul alb al respectivului !!!
    În finalul postării șeful respectiv a adus vorba despre acțiunile lui Șora, din timpul protestelor din Piața Victoriei, elogiindule, dar, in schimb folosind un limbaj suburban la adresa celor din PSD !
    Cred că cel mai bine ar fi să citiți postarea respectivă !

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cătălin Ivan: „Aceste alegeri nu sunt alegeri libere”

Interviu cu Cătălin Ivan, candidat Partidul Alternativa Pentru Demnitate Națională, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 17 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi