Nici volumul Un sfert de veac de urmărire. Documente din dosarele secrete ale Generalului N. Rădescu, editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, n-aduce un spor de informaţii despre fuga lui Nicolae Rădescu din România.
Notele autorităţilor pledează pentru o plecare ilegală, la 15 iunie 1946, cu un avion prevăzut să zboare pe ruta Cotroceni-Tecuci-Mediaş.
Spaţiul aerian românesc se găsea sub supravegherea strictă a ruşilor.
Cum de a putut s-o şteargă Nicolae Rădescu, aflat, după eliberarea din domiciliu forţat, sub controlul SSI, al Siguranţei şi, nu încape vorbă, al KGB?
Ne răspunde ceea ce s-a întîmplat cu Generalul după aterizarea pe aeroportul Famagusta, din Cipru.
Din 17 iunie 1946, Generalul e ţinut timp de nouă luni în lagărul de refugiaţi.
De acolo – zic istoricii – reuşeşte să evadeze mai ceva ca Monte Cristo.
În Cipru, generalul e ţinut în lagăr de englezi.
Întrezărim astfel o înţelegere între serviciile secrete britanice şi cele ruseşti de scoatere a lui N. Rădescu din ţară fără ştirea autorităţilor comuniste.
Pentru ruşi, un politician protejat de englezi constituia un amănunt sîcîitor.
Nu-l puteau aresta fără scandal, dar nici nu-l puteau ţine în România.
Aşa s-a ajuns – cred – la o înţelegere despre care ne-ar putea spune ceva doar răscolirea prin arhivele de la Moscova.
Lasă un răspuns