Noi facem parte din Europa, dar fapte cruciale pentru istoria continentului n-am produs

Marele avantaj al unei călătorii în străinătate constă în ceea ce eu am numit, inspirat din opera lui Camil Petrescu, interesul dat de iubire. Camil scria că la un moment dat, cînd ai început un amor, toate amănuntele legate de persoana iubită, de la locul în care s-a născut, pînă la meseria de bază, pînă atunci complet străine, devin ținta unei preocupări cu valoare de patimă.

La fel se întîmplă și cu voiajul în străinătate.
Să luăm, de pildă, noua mea călătorie, concentrată pe Aachen. Aix-la-Chapelle a fost capitala Imperiului lui Charlemagne. Peste numele Charlemagne mai dădusem și înainte. Nu însă pînă acolo încît să fie țintă a preocupării. Acum, după ce m-am întors, prima mea grijă a fost de a căuta prin bibliotecă volume despre Carol cel Mare. Istoriile și dicționarele de Istorie universală nu sînt suficiente pentru iscodirea unuia ca mine, care știu deja în linii mari cine a fost Carol cel Mare. Pe rafturile cu cărți umblu după o istorie a Europei. Culmea! Cînd n-aveam nevoie de istoria Europei dădeam tot timpul peste ea, constrîngîndu-mă să-i găsesc un loc. Acum, cînd am nevoie de Istoria Europei, o caut zadarnic pe rafturile de Istorie, prilej de a mă întrista din nou, de harababura care domnește în biblioteca mea. Nici Dicționarele biografice nu-mi pun la dispoziție date despre Charlemagne mai multe decît am aflat în călătorie. Dau însă peste o carte începută mai demult, dacă ar fi să iau în serios semnul rămas la Căderea Constantinopolului: „Notre Histoire. Les cent dates qui ont fait la nation européene”. A apărut în 2014 la editura JCLattés sub semnătura lui Philippe Juvin.

Din cuprinsul cărții înțeleg că autorul își propune să prezinte, în o sută de date „portretul uimitor de intim al trecutului nostru”, adică trecutul europenilor ce pot fi considerați ca aparținînd unei singure națiuni. O sută de date e o lucrare tipică genului franțuzesc de face Istoria friendly. Materia deja cunoscută e restructurată în vederea publicării sub un nou semn:
Cel a unității europene.

Asemănător, am întîlnit cărți despre Obiecte care au făcut Istorie, Necunoscuții Istoriei, Eșecuri din Istorie etc.
Supusă normelor de fier ale unor astfel de lucrări, cartea consacră fiecărei date doar două pagini format mai mare decît A4. Sub titlul care transcrie data și evenimentul, sînt tipărite cîteva rînduri de sinteză. Fiecare grupaj beneficiază de fotografii atrăgătoare.

Despre ce-și propune cartea ne putem face o idee din ultimele rînduri ale textului scris pentru a justifica data de 1270 Înainte de Hristos. Călătoria lui Ulisse:

„Ulysse e liber și curios: el descoperă lumi noi în care se aplică reguli diferite. Omul european își va face a sa această curiozitate: ea îl va duce la depășirea propriilor frontiere intelectuale, culturale, religioase și politice. E chiar călătoria sub toate formele sale, fie reală sau intelectuală, motivată de război, comerț, religie, științe sau arte, care va face posibilă înflorirea intelectuală a continentului nostru.
Din acest punct de vedere, Ulysse e primul European din Istorie.”

Sau, ca să dăm un alt exemplu, una dintre cele o sută de date e 1965, Yesterday, Les Beatles. Textul debutează astfel:

„În 1965, cîntecul Yesterday scufundă țările occidentale.”

Finalul explică opțiunea pentru lansarea Yesterday ca dată de referință în Istoria comună a Europei:

„De mai multe ori în Istoria sa, Europa s-a unit în jurul culturii și a luminat lumea grație culturii. Beatles se înscriu în această lungă tradiție. Apariția lor în anii 60 e cu atît mai prețioasă cu cît la vremea respectivă Europa încă se mai luptă să existe în chip independent în plan politic față de cele Două Superputeri. Din acest punct de vedere Beatles ajută tinerii europeni ai momentului să-și inventeze o nouă identitate”.

Prezentarea autorului de către editură e un prilej de uimire pentru cititor:

„Istoric în suflet, Philippe Juvin e profesor de medicină, șef de serviciu la Urgențe la spitatul George Pomipdou. E primar al localității Garenne-Colombes și deputat european. Pe parcursul mai multor misiuni civile și militare (Liban, Ukraina, Afganistan), el a studiat influența franceză și europeană în lume.”

S-o recunoaștem!
O asemenea personalitate din punctul de vedere al preocupărilor se întîlnește destul de rar. E ditamai medicul la Urgențele de la ditamai spitalul, dar e și primar, deputat european, profesor, membru al diferitelor misiuni peste hotare. În suflet, e istoric și semnează o carte despre Istoria comună a țărilor europene. Cele o sută de date debutează cu 1270 înainte de Hristos, Călătoria lui Ulisse și se termină cu 1989. Căderea Zidului Berlinului. Printre anexe se găsește și una dedicată Mulțumirilor. Printre mulțumiri se numără și cele dedicate „deputaților europeni care m-au ajutat în înțelegerea istoriilor lor naționale”. Potrivit textului, unul dintre acești deputați e Theodor Dumitru Stolojan. Ce i-o fi zis Stolojan despre Istoria noastră unui tip altfel simpatic, dar fără nici o legătură cu Istoria? Roumanie apare citată în carte de 14 ori. Verific fiecare dată pentru a vedea ce scrie despre noi inspiratul de către Theodor Stolojan. Chiar din start remarc un adevăr crud pentru noi:
Roumanie nu face nici o dată dintre cele o sută selectate de autor ca întruchipînd tezaurul pentru unitatea Europei. Firește, noi facem parte din Europa, dar fapte cruciale pentru istoria continentului n-am produs. Cel puțin potrivit cărții scrise de cel care a primit consultații de la Teodor Stolojan.

Roumanie apare în imensa majoritate a cazurilor în grupuri de țări enumerate ca stînd sub semnul unui eveniment la nivel de Europă. O dată dintre cele o sută e 1870. Tratatul de la San Stefano. România apare aici printre statele care și-au cîștigat Independența prin Tratat. Dintre datele la care apare numele România mi-au atras atenția două:
Axa Roma-Berlin 1939-1945. Cei care au spus nu.

La data 1936, România apare într-un grup de state care se înscriu în Axă:

„În 1940, în timp ce Războiul e declarat și Hitler repurtează victorie după victorie, Japonia, Republica Slovacă, Ungaria amiralului Horthy și regatul României se alătură Axei a cărei dominație pare irezistibilă”.

Sigur că România s-a alăturat Axei în noiembrie 1940. Motivul l-a constituit teama de URSS și nu nevoia de a se înscrie într-o Alianță care domina lumea.
Cei care au spus sînt astfel definiți:

„Peste tot în prăbușirea generală a oricărei morale, bărbați și femei, celebri sau anonimi, au salvat o anume idee de Europă”.

Alături de De Gaulle, Wallenberg, Churchill, apare și Traian Popovici, România:

„Avocat român și primar al provinciei Cernăuți”, «Drept printre popoare». Primar al Cernăuților, a salvat aproape 20 000 de evrei pretextînd că erau necesari bunului mers al serviciilor publice.”

Pe copertă, cartea reproduce tabloul Încoronării lui Napoleon ca împărat.
Lucru normal.
Că doar n-avea să pună pe copertă bătălia de la Waterloo!

*

Scriam pe 26 martie 2014: Bătălia fustelor din jurul Masculului Traian Băsescu

Exploatînd specificul Facebook, Dan Tapalagă a mustrat Evenimentul zilei, pentru că ar ţine şedinţe în direct la TV cu acţionarii. Acţionarii ar fi Elena Udrea şi Dan Andronic. De fapt, Dan Tapalagă viza intervenţia telefonică a Elenei Udrea la emisiunea realizată de ziar pe B1 Tv, în fiecare dimineaţă, intervenţie pentru comentarea unui eveniment petrecut chiar în dimineaţa zilei de luni, 24 martie 2014.

Habar n-am dacă Elena Udrea e acţionar la Evenimentul zilei, mamă sau ibovnică a cuiva din redacţia ziarului sau cumnata uneia din camerele video care înregistrează emisiunea. Despre Dan Andronic ştiu – am fost anunţat chiar de Dan Andronic – că e acţionar la Evenimentul zilei. Textul lui Dan Tapalagă îl aşează pe Dan Andronic într-o lumină injustă, ca să nu-i zicem altfel. S-ar putea înţelege că Dan Andronic e un patron analfabet, luptînd cu agramatismele prin yahturi, un rîtan cum sînt atîţia în România presei prostituate, un bogătaș care, profitînd că le dă o pîine ziariştilor, se convoacă singur la talk-show-uri.

Dan Andronic participă la emisiunile ziarului în ipostaza de gazetar. Pentru că Dan Andronic e un excelent gazetar, unul dintre absolvenţii străluciţi ai Şcolii Ev.z. de pe vremea lui Cristoiu. În ipostaza de gazetar are iniţiative ca director editorial, scrie la gazete şi participă la talk-showuri, uneori chiar alături de Dan Tapalagă.

Răutatea lui Dan Tapalagă – pentru că răutate este – ne atrage atenţia asupra unui război iminent, cu efecte grave în planul bătăliei cu PSD, Partidul-Stat.
Răbufnirea lui Dan Tapalagă îşi are izvorul în antipatia faţă de Elena Udrea. Nu e singurul jurnalist din rîndurile celor acuzaţi de gaşca lui Dan Voiculescu de-a fi băsişti. Numărînd şi cîteva femei urîte, întruchipări ale urîţeniei cu plete, Gruparea anti-Elena Udrea e în acelaşi timp şi Gruparea Pro-Monica Macovei. De ce e acuzată Elena Udrea? De a fi geniul rău al lui Traian Băsescu, Diavoliţa care l-a despărţit pe Traian Băsescu de Monica Macovei, dar şi de alte personalităţi precum Alina Mungiu.

În realitate, războiul grupării pro-Macovei trădează o afacere strict omenească. Masculul Traian Băsescu e disputat de mai multe fuste.
Din nenorocire pentru şansele lor, unele Fuste pot fi numite aşa doar dacă proprietarele lor sînt puse la raze Roetgen, singurul mijloc în cazul lor de a stabili dacă sînt sau nu femei.

Alt titlu din 26 martie 2014:

• Iată Textul despre Raed Arafat pentru care Famiglia Ponta m-a amendat cu 15 milioane lei vechi