O lecție de fentat criza cu bani publici (III)

Provocat de domnul Ion Cristoiu, deși nu stabilisem că vom aborda “perioada Sibiu”, am vorbit despre evenimente trăite și observate în perioada în care eram unul dintre cei doi gazetari care îndrăzneam să ne facem datoria în orașul asediat de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), în orașul trădat de PSD, PNL, ulterior de PD-L, iar acum PNL. Repet, eram doi. Pentru că luptătorul Marius Albin Marinescu a plecat în eternitate, în Decembrie 2020. Doar doi!

Iritat de o serie de comentarii și mesaje primite după dialogul public avut cu domnul Ion Cristoiu, apoi cu domnul Marius Tucă, în care mi se imputa că am venit să fac pe curajoasul abia acum și tocmai din China, am decis să fac apel la arhivele încă publice. O fac din două motive: pentru a arăta că nu am tăcut toți, dar mai ales pentru a arăta că exact ca și în anii din urmă, la fel ca și în perioada de dinainte de 1990, majoritatea era … complice, lașă, oportunistă!

Iată de ce, dacă în urmă cu peste 25 de ani, la Sibiu, eram doar doi, și am rămas doar doi până când Albin a plecat în altă lume, constat că de o vreme s-au înmulțit curajoșii locali și naționali. Este drept, la București au fost voci care au înțeles valoarea și nivelul uman al celui votat de două ori președinte, însă, inclusiv la București, interesele străine, complicitățile și trădările, au primat.

Da, este târziu. Da, este un dezastru. Da, este o permanentă bătaie de joc și sfidare la adresa României și a românilor. Dar … nu trebuie să uităm! Acesta este motivul pentru care astăzi, voi deschide seria de articole: CE PUȚINI AM FOST, CE MULȚI AM RĂMAS! Să nu mai uităm, pentru a nu repeta, la nesfârșit, pentru a nu prelungi blestemul crimelor pentru care suntem vinovați prin tăcere, indiferență sau complicitate.

Este un proiect în care voi arăta cum România a devenit un Sibiu ceva mai mare. Ce a făcut la Sibiu, Iohannis face la nivel de țară. Își bate joc, sfidează, umilește, calcă în picioare. Absolut tot!

Bătaia de joc este posibilă mai ales pentru că presa este complice! Pentru că presa minte, evită, distorsionează realitatea, exact cum se întâmpla înainte de 1990. Puținele voci care vorbesc sunt izolate, lipsite de resurse, nu în puține cazuri hărțuite, agresate, intimidate … democratic!

Cum este posibilă această prăbușire spre o nouă dictatură în România și la nivelul Uniunii Europene? Simplu: prin tăcere, complicitate și trădarea intereselor naționale.

Cine trădează România?

PSD și PNL, în principal. Apoi, trebuie să privim spre tot ceea ce înseamnă uniforma statului: servicii și armată. Cei în uniformă au jurat credință ROMÂNIEI, nu unui tembel sau străinilor.
Apoi, cei care trădează România sunt cei din mass media, care au transformat presa într-un instrument supus și la ordin politic, chestiune incompatibilă în sistemele așa-numite democratice.

Seria de articole va avea la bază texte publicate în Jurnalul Național, în perioada în care eram în România, în perioada în care Marius Tucă (director), Valentin Zaschievici (redactor șef-adjunct) – un om rar și neprețuit, la fel cum făcea și Victor Ciutacu (redactor șef), ținea spatele corespondenților din teritoriu. De asemenea, textele au la bază arhiva personală a publicației Dacii Liberi, pe care am deținut-o la Sibiu, și volumul “Iluzia Democrației”, apărut în 2010 la Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, cu puține zile înainte de a pleca din România.

De ce fac acest demers? Repet: pentru că românii au memorie scurtă. Iar pe cât de scurtă este memoria, pe atât de lată, lungă și fără margini este impostura și lașitatea.

– Episodul III –
O lecție de fentat criza cu bani publici
Absolut niciodată acestui individ vopsit, promovat și protejat, din prostia PSD și PNL sau ca urmare a șantajului orchestrat extern și intern, nu a demonstrate o clipă de empatie cu sibienii în particular, cu românii în general. Construcția lui, aidoma consoartei, este una paralelă cu realitatea și umanitatea. Dacă starea asta de spirit este compatibilă cu profesia de dascăl, decide fiecare. Cert este că singura pasiune reală a lui Iohannis, cu rădăcini explicate de unul singur în maculatura autobiografică “Pas cu pas”, a fost satisfacerea obsesiilor pentru avere și putere.

Am spus și am mai scris că în jurul acestui om și anturajul lui s-a murit de inimă rea sau în condiții suspecte, mai ales după ce a fost ales președinte. Toți cei care l-au susținut, ajutat, au devenit slugi lipsite de minima onoare, fie au fost eliminați din viața publică, politică.

Astăzi, însă, voi prezenta modul în care Iohannis și-a loializat angajații din Primăria Sibiu, folosind bani publici, așa cum a făcut vreme de trei mandate, pentru a-și asigura liniștea și protecția. Metoda este folosită și astăzi, explicația fiind ușor de înțeles în secretizarea cheltuielilor Administrației Prezidențiale.

(Dan Tomozei)

Continuarea articolului AICI