O Mary Stuart care luptă pentru drepturile femeilor de azi

Pentru că mă durea groaznic capul și de asta nu puteam dormi, am dat gata filmul Mary – Queen of Scots, luat cu mine la Edinburgh alături de alte filme inspirate din Istoria Scoției. Mary Stuart e în Scoția de azi un personaj de crîncenă exploatare turistică. La castelul Fakland, unde mare lucru n-ai ce vedea, înscris cum e alături de multele castele scoțiene și englezești, de parcă în această parte a lumii oamenii n-au cultivat cereale, ci castele, dormitorul reginelor e publicitat drept dormitorul lui Mary, regina Scoților.

Filmul a fost produs în 2018 și a avut o primire așa și așa. Din punct de vedere istoric filmul a fost criticat pentru inacuratețe. S-a afirmat și pe drept cuvînt că Mary și Elizabeth nu s-au întîlnit niciodată. Unii critici au denunțat ca făcînd concesii Instagramului multele scene de sex, incluisiv de sex oral. Potrivit Wikipedia, criticul A. O. Scott a scris în The New York Times pe 6 decembrie 2018 că „studenții de la Istoria Scoției ar putea fi surprinși să învețe că soarta națiunii lor a fost decisă de un act de cunnilingus”. Autorul face aluzie la scena de sex oral dintre Henry Darnley și Mary la prima lor întîlnire. Am ținut să văd filmul pentru personajul John Knox. Se știe că John Knox, un fel de Savanarola al Scoției, personaj istoric fascinant, a fost unul dintre marii adversari ai Reginei Mary. Atît pentru că era catolică, cît și pentru că era femeie. Michel Duchein în a sa Histoire de l’Ecosse (Biographies Historiques) (French Edition), Fayard. Kindle Edition, scoate în evidență un citat din pamfletele lui Knox împotriva lui Mary Styart:

„La sosirea ei soarele a stat ascuns timp de patru zile, iar cerul mai întunecat decît fusese văzut vreodată în amintirea Omului: presimțire a durerii, tristeții, întunericului și impietății pe care această femeie le-a adus cu ea”.

Eram convins că filmul se va ocupa pe larg de războiul dintre John Knox și Mary, între un moralist fără fisură și o femeie nițel dezmățată. O clipă am crezut că așa va fi. Chiar în primele secvențe ale filmului, cele consacrate întîlnirii lui Mary cu membrii Consiliului, se declanșează un conflict între John Knox și Mary, provocat de faptul că Knox a stat jos în timp ce vorbea cu Regina. Knox e aici surprins cu plete și șapcă, imagine deja tradițională în Istoria Scoției. După ce Knox părăsește încăperea, multe secvențe insistă pe destrăbălarea de la Curte, adusă de Mary din Franța. John Knox e surprins de acum încolo ținînd discursuri împotriva Catolicei, dar și a Dezmățatei. Din nefericire e doar atît. Filmul se vrea o producție a celebrei tendințe feministe isterice de azi. Mary a rămas în Istoria Europei drept o femeie la care pasiunile s-au dovedit infinit mai puternice decît rațiunea de stat, lucru care o deosebește radical de Regina Elisabeta. Potrivit comentatorilor, filmul se bazează pe cartea lui John Guy, Queen of Scots: The True Life of Mary Stuart, apărută în 2004. N-am citit cartea și nu știu ce noutăți aduce ea în viziunea despre Mary. Sigur e că filmul o prezintă pe Mary ca pe o victimă a bărbaților și nu a propriilor slăbiciuni. Căsătoria cu Bothwel e prezentată ca rezultatul unui șantaj și nu ca o căsătorie nepotrivită din cauza pasiunii lui Mary pentru ucigașul soțului. Danley e descris ca homosexual (de aici cunniligsul din primele secvențe ale filmului,) iar Elisabeta, ca o nefericită invidioasă pe verișoara ei, pentru că era frumoasă, liberă și pătimașă. Feminismul manifest al filmului apare și din strădaniiile lui Mary de a o cuceri pe Elisabeta prin insistența pe destinul lor comun, de femei care trebuie să se lupte cu bărbații.

Braveheart sacrifică adevărul istoric de dragul adevărului vieții.
Mary, Queen of Scots sacrifică adevărul istoric și adevărul vieții de dragul mesajului violent femininist.