Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

O regândire radicală a priorităților strategice

Forțele occidentale se grăbesc să părăsească Afganistanul în această lună. Franța a semnalat o reducere semnificativă a angajamentului său militar în Mali. În Irak, forțele britanice și alte forțe occidentale nu mai au niciun rol major de luptă.

La douăzeci de ani de la așa-numitul Război împotriva terorismului al președintelui George W. Bush, se apropie oare de sfârșit epoca marilor desfășurări militare „cu picioarele pe pământ” în zone de război îndepărtate? Nu încă, există în continuare un angajament substanțial de a lupta împotriva jihadiștilor în Sahel, dar există acum o regândire radicală a modului în care sunt conduse aceste misiuni. Desfășurările pe scară largă și pe termen lung au fost extrem de costisitoare, în sânge, în bani și în capital politic acasă. Prezența militară, condusă de SUA, în Afganistan a costat peste 1 miliard de dolari și mii de vieți din toate părțile, forțele afgane, civilii afgani, forțele occidentale, precum și dușmanii lor insurgenți. La apogeul lor, în 2010, numărul trupelor occidentale a depășit 100.000. Și totuși, acum, după 20 de ani de prezență în țară, cele câteva mii de forțe rămase pleacă chiar în momentul în care talibanii par să acapareze tot mai multe teritorii. Cu cât un angajament militar este mai lung și mai mare în lupta împotriva unei insurgențe, cu atât devine mai vulnerabil la o varietate de potențiale „călcâie ale lui Ahile”. Cel mai evident dintre acestea este rata victimelor, o tendință care poate deveni foarte nepopulară acasă.

Peste 58.000 de americani au murit în Războiul din Vietnam și aproape 15.000 de soldați sovietici în Afghanistan, factori care au grăbit sfârșitul acestor campanii. Franța a pierdut puțin peste 50 de soldați în Mali începând din anul 2013, iar misiunea sa de acolo și-a pierdut în mare parte sprijinul acasă. Apoi, există costul financiar, care aproape invariabil depășește așteptările. Atunci când Arabia Saudită și-a început intervenția în războiul civil din Yemen, în 2015, nu s-a așteptat niciodată să mai lupte acolo șase ani mai târziu. Estimările privind costul curent pentru trezoreria saudită până în prezent ajung până la 100 de miliarde de dolari. Preocupările legate de drepturile omului pot, de asemenea, să deraieze o campanie militară atunci când se așteaptă cel mai puțin. Atacurile aeriene americane care au lovit petreceri de nuntă afgane, atacurile aeriene saudite care au ucis civili în Yemen și încălcările drepturilor omului comise de aliații EAU în această țară au avut un cost de reputație pentru aceste țări. În cazul Emiratelor Arabe Unite, poveștile care au apărut despre prizonieri care au murit sufocați în timp ce erau închiși în containere de transport maritim au avut o influență majoră în determinarea acestora să se retragă din războiul din Yemen.

Totodată, există posibilitatea ca guvernul gazdă să ajungă să împartă puterea cu o entitate ostilă. În Mali, rapoartele potrivit cărora guvernul este angajat în discuții secrete cu jihadiștii au fost suficiente pentru a-l determina pe președintele Emmanuel Macron să amenințe cu retragerea totală a forțelor franceze. În Irak, spune colonelul în retragere al armatei britanice James Cunliffe, există încă o preocupare reală cu privire la influența iraniană, în special când vine vorba de milițiile șiite. În Afganistan, se așteaptă ca talibanii, care au fost alungați de la putere în 2001, să revină. Oficialii occidentali din domeniul securității spun că, dacă aceștia ajung să facă parte din guvern, atunci orice cooperare în domeniul serviciilor de informații va înceta.

Este clar că nu există răspunsuri ușoare la problema statelor eșuate și a dictatorilor periculoși. Să aruncăm o privire la câteva exemple recente:
Irak, 2003-prezent: O invazie militară masivă condusă de SUA, susținută de Marea Britanie, urmată de ani de ocupație și de o insurecție sângeroasă. În ciuda progreselor recente, întreaga experiență a fost atât de traumatizantă încât a fost suficientă pentru a-i descuraja pe politicieni de la orice intervenție militară pe scară largă în Orientul Mijlociu pentru o generație, poate chiar mai mult.

Libia, din 2011 până în prezent: O scurtă zonă de interdicție aeriană impusă de NATO, dar fără un număr semnificativ de militari occidentali la sol. A fost suficient pentru a permite rebelilor anti-Gaddafi să înlăture regimul acestuia în 2011. Dar țara a intrat apoi într-un război civil și o insurgență jihadistă. Recunoștința inițială a libienilor s-a transformat apoi în furie, pentru că au fost abandonați de Occident.

Siria, din 2011 până în prezent: O reticență extremă a puterilor occidentale de a se implica în războiul civil dintre președintele Bashar al-Assad și rebelii sirieni. Intervenția marilor puteri a fost lăsată în seama Rusiei, Iranului și Turciei. Au fost 10 ani de violențe care încă mai mocnesc.

Gruparea Stat Islamic, 2014-2019: Singura poveste clară de succes militar, cu o coaliție de 80 de națiuni care a învins și dezmembrat în cele din urmă califatul brutal și sadic care se autointitulează Statul Islamic. Dar a durat cinci ani și s-a bazat în mare măsură pe puterea aeriană distructivă și pe unele alianțe ciudate pe teren cu milițiile susținute de Iran în Irak. Statul Islamic își intensifică acum operațiunile în Africa

Mali, din 2013 până în prezent: Intervenția militară franceză inițială a salvat capitala Bamako de la o invadare aproape sigură de către jihadiștii afiliați la Al-Qaeda. Dar, după opt ani, în ciuda prezenței a mii de trupe multinaționale, insurgența continuă, iar președintele Franței și-a manifestat nemulțumirea față de conducătorii din Mali și intenția de a-și reduce angajamentul.

Este clar că nu există răspunsuri ușoare la problema statelor eșuate și a dictatorilor periculoși. Mai puțini oameni pe teren înseamnă, în mod inevitabil, o mai mare dependență de tehnologia digitală de ultimă oră, inclusiv de inteligența artificială. Tendințele care au apărut în urma conflictelor recente au determinat o regândire radicală a priorităților strategice.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „O regândire radicală a priorităților strategice”

  • prezenta Revolutie Mondiala,
    care e o exprimare singulara intr o dinamica a civilizatiilor care se manifesta pe o planeta oarecare :)),
    se ocupa cu definitiile expirate, aruncindu le la gunoi, insa si cu generarea unor definitii noi-noute.

    astfel, doctrine de tot felul…se arata impotente, alte doctrine, noi noute, manifestandu-se pe-ori unde pe planeta.

    definitia ‘razboiului’ a expirat, …mai e buna doar de aruncat la gunoi. prin urmare si armatele si-au pierdut definitia, alte definitii, cu armatele aferente, urmand a se manifesta.
    ….
    asta pe de-o parte,
    ca pe de alta parte…unele dinamici se desfasoara de la sine in sensul dorit, prin urmare exista momente in care armatele care se retrag Actioneaza!, …prin simpla lor lipsa de actiune:)), asa ca nu prea cred ca e vb despre ‘retrageri’ ci doar de optimizari ale dinamicilor aferente noii definitii a razboiului.

    la vremuri noi…ochelari noi. cei folositi pina acum sint expirati, deci taman buni de aruncat la cosul de gunoi. pentru a putea vedea mai clar vremurile tre sa folosesti ochelari de tip nou:)), la moda, or asta nu e chiar la indemana oricui, pentru ca…inertia se manifesta peste tot:)), prin urmare unii, din inertie nu de-alt ceva, vor continua sa se…simta bine privind prin ochelari invechiti 🙂

    macar pentru faptul ca atrageti atentia asupra nevoi de regandire radicala, din temelii, a prioritatilor strategice…si tot va dovediti un tip…la moda, in armonie cu vremurile:)

    cea care e regandita e chiar definitia razboiului, noua definitie suprapunindu-se mai degraba pe ‘pace’,…cu p mic, adica pe o exprimare capabila sa perpetueze o stare de echilibru instabil, adica pe manifestari care sint asimilate…bunului-simt propriu unui teritoriu si numai lui…intr o perioada de timp predicitibila.

    • ‘razboiul’ se exprima prin superpozitii, acestea schimbandu-si, mai nou, brusc…, greutatea. forta bruta si-a pierdut din potential, neurostiintele au castigat.
      traiectoria catre o tinta predefinita, catre o stare de fapt predefinita, poate, astazi, sa fie definita si implementata…matematic.
      de-asta inteligenta artificiala va deveni o valenta fundamentala in manifestarea razboiului, asa cum e el proaspat definit.

  • Si sa nu uitam de Iranul Siit,faza e ca politica imbecila a lui Trump care a vrut sa le ia gatul la Iranieni(probabil si pentru cele 300 de miliarde de la Sauditi,asta ca si o parere personala),dupa ce administratia Obama era pe punctul de a se intelege cu ei(cu partea moderata de acolo mai cu seama) i a facut pe aia sa se radicalizeze ,si sa si aleaga o conducere ultraconservatoare si radicala,devenind inca o mare problema pe umerii noii administratii a lui Joe Biden care pe langa problema Rusa,si problema relatiei cu China,mai are acum inca o mare problema.Ce intelesesera Democratii si nu a inteles cretinul de Trump,este ca Iranul era bun sa tina in sah Islamul Sunnit,acum Iranul este imprevizibil si periculos,dar daca distrugi Iranul,Islamul Sunnit,fara adversar in regiunea Orientului Mijlociu va avea libertate de miscare si de expansiune si va deveni un pericol pentru Israel si Occident(va dori sa se extinda spre Nord si Vest).Iar islamul sunnit este deasemenea radical si cu potential de pericol ridicat,chiar mai mare decat regimul de la Teheran.

  • Razboaiele astea au vlaguit Occidentul de bani si l au last vulnerabil in fata ambitiilor crescande ale Rusiei si Chinei,precum si vulnerabil in fata haosului creat de aceste razboaie declansate de Occidentali(Islam radical,terorism,imigratie necontrolata).Lumea asta islamica radicala va da mari batai de cap Occidentului,mai mari chiar decat China si Rusia.Si sa nu uitam ca Islamul si India aduc deasemenea o megaproblema si anume megabomba demografica,in aceste parti ale lumii exista fenomenul inmultirii necontrolate a populatiei,in timp ce resursele pe glob sunt tot mai putine.Si atunci aceasta parte de lume va deveni tot mai suprapopulata,mai flamanda , mai agresiva si mai fanatica religios,si se va abate mai cu seama asupra Occidentului.Si acesta e un pericol pe care SUA(inca liderul Lumii) nu il vede,fiind prea ocupata sa si mentina coroana Planetei in fata challengerului China,se va trezi cu pericolul Indo-Islamic la usa.Dar asta dupa 2030 incolo.Si atunci sa te tii,ca,de fapt,cu baietii astia nu negociezi,nu ai fir rosu,cum ai cu Xi Jinping sau cu Vladimir Putin.Astia vor clerici radicali sunniti de tip Califatul Islamic ,Al Quaeda,lideri tribali islamici din nordul Africii sau ce stiu ce lider religios hindus ,sikh sau ce stiu cate religii sunt prin India.Si discuta cu astia cand vor fi 5 miliarde cu totul(hindusi + Islam),si fanatizati la greu de religie+foame+radicalism.Si atunci sa te tii,ca atunci vor trebui sa faca coalitie amerlocii nu doar cu rusii si Europa,ci chiar si cu chinejii ca sa suptavietuim.Si se va intampla pe parcursul urmatorilor 20 de ani.

    • Vor fi clerici….etc. 😳 😳 😳

      • Ca sa supravietuim 😳 😳 😳

        • Si atunci vom avea cu adevarat Al Treilea Razboi Mondial,ca deja nu mai este loc pe Planeta pentru toti.Asta i adevarul crud,din pacate. 🙁 🙁 🙁

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog