Paradoxul procurorilor care se anchetează unii pe alții

Cu vreo cincizeci de ani în urmă, la cursul de „Teoria sistemelor logice” al profesorului Gheorghe Enescu, am învățat, printre multe lucruri care s-au dovedit a-mi fi foarte folositoare, acest paradox al mulțimii care se conține pe sine. Paradox care sună așa: dacă într-o țară se va decide ca toți primarii să nu mai locuiască în localitățile în fruntea cărora au fost aleși, ci, cu toții, într-o anume localitate, atunci primarul acesteia unde va locui?

S-ar prea putea ca paradoxul să nu fie atât de bine cunoscut astăzi, și asta nu numai pentru că respectiva disciplina, Teoria sistemelor logice, nu este una de largă circulație, în primul rând în virtual media, ci mai degrabă pentru că, în haosul atât de bine dirijat în care a fost aruncată societatea românească,însăși știința logicii a ajuns să fie considerată o disciplină reacționară, profund dăunătoare formării și educării modelului unic al omului nou. Neapărat, unul doar cu tabletă și fără discernământ, adică fără criterii de evaluare și fără argumente. Nimic nou sub soare ce se întâmplă acum cu știința logicii, ctitorită de către Aristotel din Stagira, nu este decât ceva foarte asemănător celor ce se petreceau la vremea în care, potrivit funestului „Dicționar filozofic” (cu z nu cu s) al lui Boris Ponomariov, cibernetica era taxată ca fiind o „pseudo-știință reacționară care urmărește să aservească omul mașinii”. Pseudo –științe mai fiind socotite și genetica, psihanaliza sau sociologia, care nu corespundeau înaltelor exigențe ale concepției unice și atotbiruitoare despre lume și viață, marxism-leninism-stalinismului. Situație în care, mutatis mutandis, se află, aici și acum, logica, dar și etica, știința moralei. Devenite vetuste,deci necorespunzătoare cu spiritul vremii. Punct!

Că așa stau lucrurile, m-am convins cu câteva zeci de minute în urmă, atunci când pe fluxurile de informații a apărut vestea că Biroul Electoral al Municipiului București a decis, cu 11 voturi pentru și 4 voturi împotrivă, să respingă contestațiile PSD privind alegerea Clotildei Armand ca primar al sectorului I. Asta după ce, același BEM somase Biroul electoral al sectorului1 să finalizeze cercetările asupra situațiilor surprinse de camerele de luat vederi în secvențe ai căror protagoniști erau anumite persoane care scoteau sacii cu buletinele de vot din camera unde erau depozitate și, după o vreme, reveneau cu ei în încăpere. Incident de o uriașă gravitate, în urma căruia PSD a protestat pe cale juridică, rămânând să se decidă dacă se va relua numărarea voturilor sau chiar procesul de votare la sectorul 1. Ce-i drept, nici partizanii doamnei Clotilde nu au stat cu mâinile în sân și au cerut să se afle în regim de maximă urgență cine a dat pe mâna presei imaginile demascatoare.

Cât privește informația ceva mai veche și anume că Parchetul de pe lângă Tribunalul sectorului 1 și Poliția București au în lucru două dosare care privesc același subiect fierbinte, merci de informație! Fiindcă, la urma urmei, cine pe cine cercetează? Foarte simplu, procurorii de la sectorul1 îl cercetează în primul rând pe colegul lor, tot procuror, care a fost șeful Biroului Electoral al sectorului1. Paradox care se regăsește și în situația la care m-am referit anterior :procurorii care se anchetează unii pe alții!

Și uite așa, pas cu pas, vorba unui clasic în viață, ajungem tot la paradoxul mulțimii care se conține pe sine, dar într-o variantă revăzută și adăugită. Variantă a paradoxului- standard pentru care amara noastră înțelepciune specific națională are și o contra-replică și anume zicala: „corb la corb nu își scoate ochii”. În plus, și în caz că nu mă credeți, luați vă rog act de informația că, mai nou și mai nou, procurorii de la Parchetul anticorupție lucrează de zor la niște dosare care au ca obiect gestionarea banului public la Primăria Generală a Capitalei ca și la cele șase primării de sector. Care primării, șase plus Capitala șapte, au fost deținute până la alegeri de către reprezentanți ai PSD și printre care- absolut întâmplător, nu-i așa?- se află Gabriela Firea și Dan Tudorache. Ceea ce, vrem sau nu vrem, ne duce cu gândul la sistemul de reacție de tip: ați vrut contestații la votul de duminica trecută, luați de la băieți rezolvare! Desigur, mă aștept ca unii pretinși nealiniați politic să îmi atragă atenția că folosesc un raționament vicios, pe care buna știință a logicii aristotelice îl definește prin formula „post hoc, ergo propter hoc”. Pe românește zis: după aceasta, adică din cauza aceasta. Vicierea raționamentului constând în aceea că relația de succesiune între fapte este înlocuită prin relația de cauzalitate, adică prin raportul cauză- efect.

Nu zic ba, s-ar putea să fi greșit eu. Drept pentru care, în acest caz, mă rog la Dumnezeu să fie singura eroare logică pe care subsemnatul a săvârșit-o în raționamentele din textul de față. Deși, mare teamă îmi este că lucrurile nu stau deloc așa, ci, vorba eternului și fascinantului nostru „al matale, Caragiale”, ele stau exact „viceversa”!