Patagonia. Cel mai amiabil proces de integrare între două popoare care nu se cunoșteau deloc

Se împlinesc 156 de ani de când primii coloniști galezi au ajuns pe țărmurile Golfului Nuevo, în sudul Peninsulei Valdés. Primarul orașului Gaiman, Darío Ernesto James Owen, descrie primirea de care au avut parte noii veniți din partea populațiilor indigene din Patagonia, așa cum i-a fost povestită și lui: „Bunica mea mi-a spus întotdeauna că, dacă nu i-ar fi învățat tehuelches cum să se integreze în mediul lor natural dur, inclusiv cum să vâneze și să folosească boleadoras (un tip de armă care se folosește prin aruncare), le-ar fi fost imposibil să supraviețuiască”.  Primii 153 de coloniști galezi care au ajuns în Argentina -28 de cupluri căsătorite, 33 de bărbați singuri sau văduvi, 12 femei adulte și 52 de copii- au debarcat în ceea ce este astăzi provincia Chubut, după 64 de zile de navigație la bordul vasului Mimosa, o goeletă cu trei catarge, care a plecat din portul Liverpool la data de 25 mai 1865. Debarcarea a marcat începutul unuia dintre cele mai amiabile procese de integrare înregistrate între două popoare care nu se cunoșteau deloc. În ciuda diferențelor enorme de cultură, limbă, origine și credință, galezii și tehuelcii au putut coexista fără vărsare de sânge sau supunere, dincolo de anumite incidente.

Primarul Owen, un descendent din a cincea generație a primilor coloniști galezi, explică: „Gaiman respiră cultura galeză, principala moștenire lăsată de coloniști, cred eu”. Gaiman nu a fost prima localitate fondată în Chubut, dar a fost prima municipalitate care a fost constituită după ce guvernatorul de atunci al teritoriului, Luis Jorge Fontana, i-a chemat pe cei 175 de alegători să decidă în mod democratic primul consiliu municipal, la 14 august 1885. Toponimul său înseamnă „punct de piatră” în limba tehuelche. Gaiman este considerat epicentrul tradiției galeze, așa cum o arată zidurile sale de cărămidă, capelele metodiste, festivalurile de muzică și poezie Eisteddfod, școlile bilingve (spaniolă și galeză) și faimoasele sale case de ceai. „Acum lucrăm cu mare entuziasm la restaurarea casei de piatră, care a fost prima clădire construită de coloniști”, a spus Diana Owen Williams, director cultural al Gaiman și descendent din a patra generație, ai cărei strămoși au sosit cu barca cu pânze Vesta. Așadar, dragi cititori, de ce au ales galezii Patagonia și mai exact valea inferioară a râului Chubut?

Majoritatea istoricilor care scriu despre acest fenomen amintesc că cererea industriei grele pentru fier și cărbune, abundente în Țara Galilor, a declanșat o adevărată invazie engleză în secolul al XIX-lea, amenințând cultura și, în mod fundamental, limba lor.  „S-a spus că galezii au căutat să obțină autonomie în sudul Argentinei, lucru care nu a fost niciodată luat în considerare, pentru simplul fapt că era împotriva legislației teritoriale argentiniene, dar au avut ideea extravagantă de a face din galeză limba principală în acea nouă provincie argentiniană”, a scris istoricul F. E. Roberts.

Primarul Gaiman merge mai departe de atât. „În Gaiman sunt mai mulți vorbitori de galeză decât în Țara Galilor însăși, unde aceasta s-a pierdut treptat și toată lumea vorbește engleza”, subliniază Owen. Dacă visul coloniștilor a fost să își păstreze limba vie, cred că au câștigat parțial această bătălie culturală. Ceea ce, la prima vedere, pare o exagerare s-ar putea să fie un lucru adevărat, ținând cont de faptul că atunci când premierul galez Cawyn Jones a vizitat Chubut, în anul 2015, el s-a putut exprima doar în engleză, spre surprinderea gazdelor sale. La prima grădiniță ,,Ysgol Gymaraeg”, Gaiman predă în spaniolă și galeză, în timp ce la școala secundară ,,Instituto Camwy” se predă galeza alături de engleză și franceză. O altă tradiție tipică a comunității este ceaiul galez local, însoțit de produse de patiserie, printre care prăjitura neagră, preparată doar în Patagonia, despre care se spune că are la bază rețete făcute de primii coloniști cu ingrediente din zonă și din puținul pe care l-au adus cu ei. Festivalul Landing, care sărbătorește debarcarea, are loc în fiecare an la data de 28 iulie, ceaiul fiind servit în capelele galeze locale, care profită de ocazie pentru a strânge fonduri pentru propria întreținere. „Nu va fi posibil anul acesta, așa cum nu a fost nici anul trecut, dar într-o zi totul se va termina și ne vom întâlni din nou”, a anunțat cooperativa locală Bryn Cryn, care speră să poată oferi cel puțin servicii de livrare a mâncării la domiciliu.

Toată lumea își amintește, de asemenea, de sosirea prințesei de Wales, Lady Di, care, în 1995, a vizitat casa de ceai Gaiman ,,Ty Te Caerdydd”. Din păcate, casa de ceai, a trebuit să se închidă anul trecut din cauza pandemiei de coronavirus. Discursul ei de acolo a fost huiduit de un susținător local al Plaid Cymru (partid politic din Țara Galilor care militează pentru independența acestei provincii).

Foto: TÉLAM