Ce caută trupele britanice în Marea Neagră? Nu au auzit ce le-a spus Putin americanilor? Distrugătoarele americane să stea departe de Crimeea, „pentru binele lor”. Biden pare să fi ținut cont, deocamdată, de avertismentul președintelui rus. În schimb, de ce se aruncă britanicii în gura lupului? Cumva au acceptat, de dragul prietenilor americani, să scoată castanele din foc pentru superpower cu mâna lor? Nu au învățat nimic din participarea lor în războiul din Iugoslavia, Irak și Afganistan?
În urmă cu câteva ore, publicația The Sunday Times, citând surse oficiale din marina britanică (Royal Navy), a scris că nave britanice de război vor fi trimise în Marea Neagră, în luna mai. Un distrugător tip 45 și o fregată anti- submarin tip 23.
Dacă tinerii masculi englezi au citit vreo carte, aceea e ‘Nineteen Eighty- Four’ (1984), romanul lui George Orwell. Au ratat ‘Ferma Animalelor’, care nu le mai stimulează imaginația, dar toți devin ‘high’, excitați, gata să se lanseze în descifrarea scenariului orwellian din ‘1984’, un substitut secularizat al Apocalipsei. Articolul semnat de Simon Tisdall și publicat în 11 aprilie 2021 în The Guardian, „China vs Russia vs America: is 2021 the year Orwell’s 1984 comes true?” adâncește puțul orwellian, creând premisele ca fiecare cetățean să scoată apă cu găleata propriilor predicții imaginare sau informate, în încercarea de a descifra misterele lui 1984, mai aproape de ei și de noi toți, ca niciodată. Articolul lansează câteva ipoteze la granița dintre realitate și imaginar. Una, despre conflictul a trei superpowers, cu următoarele posibile alinieri: America și Great Britain; Rusia și Europa; China. Dar ar mai putea fi un scenariu, se spune în articol, prin care America ar putea fi adusă în situația de a face pact cu Rusia, s-o bată pe China. Articolul mai dezvăluie ‘triggerul’ de suprafață și motivul mai ascuns, ce au contribuit la ‘escaladarea’ conflictului dintre Ucraina și Rusia: aducerea de noi trupe rusești la granița Ucrainei de nord-est și în Crimeea, ca răspuns la violările de încetare a focului, și reafirmarea dorinței, din partea Ucrainei, de a intra în NATO și în Uniunea Europeană. Articolul face un paralelism între comasarea trupelor rusești la granița cu Ucraina și ‘exercițiile’ Chinei peste spațiul aerian al Taiwanului, dând cititorilor de înțeles că Rusia și China sunt pe o mână, dar că Europa poartă o responsabilitate, întrucât a împins Rusia, cu consecvență, în brațele Chinei.
Ce nu mai spune articolul, dar nici alte articole din presa românească, de pildă, e că Rusia e poate iritată profund și îngrijorată de tatonările, posibil discuțiile, mai transparente ori mai secrete, pe scaune (plușate, de lemn etc.) sau canapele, purtate între Erdogan și reprezentanți de la Bruxelles. Care e tema discuțiilor și motivația ultimă? O intrare în NATO și în Uniunea Europeană? Între prospectul intrării Ucrainei și Turciei în UE și cel al Republicii Moldova, ultimul e floare la ureche pentru Rusia.
By the way, înainte de a zbura la Ankara pentru dialoguri, europenii își fac temele? Ce a învățat Occidentul din războaiele purtate de statele Europei de est, sud și centrale cu Imperiul Otoman? Pe vremuri au știut să dialogheze, să negocieze și să înțeleagă nevoile, ambițiile si slăbiciunile Imperiului otoman? Cât de buni comunicatori au fost? Cam slabi, mi se pare. La fel ca și acum. O Europă delicat – feminist – progresistă, la fileu cu alpha male. Știe să joace? Și ce rol ar putea juca Rusia dacă Turcia devine importantă în joc?
În paralel se desfasoara povestea cu expulzarile reciproce de diplomati între Cehia, Polonia, SUA si Rusia. Nu suna bine deloc…
Necazul este ca niciunii nu au învatat nimic din razboaiele trecute.