Pepsiglas la hectar

Așadar, doamna profesoară de română care dirijează educația pandemică crede că pentru reluarea școlii în „condiții sigure” avem nevoie de măști, viziere și „pepsiglas” (sic!). La care mai adaugă 250.000 de tablete „pentru copiii care provin din medii dezavantajate” și 74.000 de laptopuri. Cum ar veni, ca să ridici din genunchi educația cotonogită serios în ultimele două decenii de o duzină de miniștri și o armată de inspectori ingenioși începi cu niște milioane de măști și viziere, câteva sute de mii de hectare de pepsiglas și.. tehnologie la prețuri strategice. Cât de bine o să le fie copiilor în aceste condiții o să aflăm. (Nu vă temeți, fac alții cercetări, iar cine înțelege rezultatele poate să treacă peste argumentele „științifice” că în România copiii sunt alcătuiți diferit față de cei din străinătate.)

1. O pauză educațională de o jumătate de an lasă urmări cu potențial catastrofal pentru dezvoltarea copiilor și tinerilor, la toate nivelurile: fizic, intelectual, emoțional și comportamental (social). Cât de aberant a fost motivul pentru această întrerupere o să mai dezbatem multă vreme, chiar dacă tot mai multe date arată că efectele în statistica pandemiei sunt nule. O metaanaliză publicată de The Lancet arată că nu avem niciun motiv să credem că închiderea școlilor și măsurile de distanțare au avut vreun efect pozitiv.
2. Statistica pentru înspăimântați: de la începutul pandemiei, gripa și pneumonia au făcut mai multe victime decât Covidul în primele șase luni ale anului, iar la categoria 0-14 ani diferența este mult mai mare, chiar dacă e vorba de Statele Unite, unde mașinăria de umflare a statisticilor e condusă de la nivel înalt (vezi recomandările CDC pentru completarea certificatelor de deces). Pentru profesori nu există riscul de a se infecta de la copii sau, dacă nu îl putem exclude, cel puțin avem motive să credem că este extrem de mic. La fel și pentru părinți. Prin urmare, profesorii și părinții înspăimântați de reluarea școlii ar face bine să nu mai asculte comunicările „strategice” și să cerceteze mai bine dovezile invocate de cei vor să continue masacrul organizat la adresa copiilor și tinerilor.
3. Pentru profesori și părinți deopotrivă: cel mai probabil vă îngrijorează prietenia dintre copii și telefon sau tabletă. Ar fi bine să știți că printre neajunsurile și afecțiunile pe care le provoacă tehnica digitală copiilor (și nu numai) regăsim la nivel fizic creșterea în greutate, alterarea posturii, diabetul, hipertensiunea arterială și tulburările de somn, iar la nivel spiritual-sufletesc anxietatea, deficitul de atenție, depresia sau incapacitatea de a resimți empatie. (Manfred Spitzer, Die Smartphone-Epidemie, Klett-Cotta, 2018, p. 263) Lista este mult mai lungă. Concluzia cărții psihiatrului german M.S. (bazată pe studii și măsurători din ultimii 50 de ani) este că educația proastă și echipamentele digitale provoacă prostire (la propriu). Ce facem? Tot înainte?!
4. Tableta în sine nu face nimic pentru educație. Educatorii și conținutul fac asta. Există conținut care să sprijine lecțiile în medii electronice? Dar infrastructură de comunicare (conexiuni la internet)? Știm câți copii au continuat să studieze prin „școala online”? Cu ce s-au ales din lecțiile respective? Dar câți au uitat și bruma de cunoștințe pe care le aveau în primăvară? Asta se poate afla dintr-o cercetare care costă de câteva mii de ori mai puțin decât lotul de tablete.
5. Ce e e mai ușor? Să produci o sută de milioane de măști sau 250.000 de tablete (ori 74.000 de laptopuri)? E greu de crezut că o tabletă se naște mai repede decât patru sute de măști. Or, dacă o sută de milioane de măști par foarte greu de pipăit după o lună și jumătate, cum o să ajungă sculele inteligente în școli în mai puțin de o lună? Dar milioanele de măști și hectarele de „pepsiglas”?
6. Părinți, întrebați-vă copiii dacă le e dor de școală. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? S-ar putea să aflați lucruri foarte interesante, care pot constitui o bază reală de pornire pentru a-i salva măcar pe cei mici de Noua Normalitate. Măcar ei să scape.