După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Plagiatorii naturii și ale lor plagiate derizorii

Din când în când revin la seria plagiatorilor naturii, pe care nu o abandonasem decât temporar, fiindcă tentativele de plagiat se țin lanț și incită la dezbatere. Ființa superioară nu se dă bătută cu una cu două și insistă, convinsă fiind că va putea la un moment dat să dea naștere unei a doua naturi – asta în timp ce se străduiește din răsputeri s-o distrugă pe prima, căreia, nu se știe de ce, i-a pus gând rău. Sub imboldul vanității ori al necesității, omul încearcă să imite inimitabilul fără să-i pese de consecințe și fără să reușească să înțeleagă integral complexitatea proceselor pe care el le plagiază doar fragmentar. Adevărul este că nu a reușit până acum să înțeleagă pe deplin nici măcar cum funcționează o singură celulă, darămite s-o mai și copieze. (Atenție! Mă refer la asamblarea artificială integrală, nu la cultivarea de celule în laborator și nici la surogatele mult simplificate numite „celule sintetice”!) Acea unitate biologică elementară de câteva zeci de micrometri adăpostește în ea o lume întreagă, iar noi, oamenii, visăm să o copiem izolând-o de restul organismului cu care interacționează permanent și fără de care… nu poate exista. Nu are cum să existe, tot așa cum nici ființele umane nu pot exista în absența interacțiunii cu mediul înconjurător.

Or, interacțiunile cu mediul nu sunt programabile, ci aleatorii. Și pe cât de imprevizibile sunt ele, pe atât de complexă și de dezvoltată se cere a fi inteligența organismelor obligate să reacționeze conform și să se adapteze neprevăzutului. Asta dacă vor să supraviețuiască și să evolueze – dacă nu, „mașinăria” e dată deoparte și altele, mai adaptabile, îi iau locul. Încă se mai conferă Premii Nobel oamenilor de știință orientați spre studiul celulelor umane. Încă se mai descoperă noi taine ale acelei lumi microscopice aflate în perpetuă schimbare, cu scopul adaptării continui.

Ori de câte ori am descoperit câte ceva în natură, un venin de șarpe, o plasmă marină, acele parfumuri naturale numite feromoni, de care se folosesc celulele reproductive, ori întregirea numită fertilizare a două celule-jumătăți, din care se dezvoltă pe căi numai de natură știute o nouă viață, am trecut la reproducerea lor în laboratorul-fabrică de plagiate. Ne-am imaginat că le putem adăuga sau înlocui, la o adică, organismului ce suferea de dereglare, ca și când am fi refăcut nivelul de ulei sau de combustibil al unei mașinării care refuză să mai funcționeze. Refuzând să acceptăm că orice intruziune, fie ea cât de mică și de neînsemnată, poate avea efecte uneori colosale chiar și la distanță.

Suntem un ansamblu de echilibre stabile (fizice, chimice, anatomice) și e bine să ni le păstrăm. Ca sisteme deschise ce suntem, trebuie să ne ajustăm în fiecare moment oscilațiile impuse de diverse forțe cu scopul de a ne adapta schimbărilor, oscilații care pot însemna uneori o abatere mult prea mare de la normalitatea prevăzută de natură și ne pot costa o dereglare. Nimeni nu a numărat toate acele elemente care ne asigură homeostazia, fiindcă sunt mult prea multe. Nici nu ar avea rost, fiindcă, așa cum spunea Aristotel, „Întregul reprezintă mult mai mult decât o simplă sumă a părților componente”. Tot ce ne compune, de la simpla moleculă de oxigen și până la cel mai complex dintre sisteme – sistemul nervos central –, reprezintă părți indispensabile ale unui imens ecosistem în care se desfășoară în fiecare secundă milioane de procese și au loc tot atâtea reacții chimice la care participă un număr inimaginabil de elemente. Fiecare dintre acele sisteme mici (celule) sau mari (sistemul imunitar) stăpânește inegalabila artă de a „învia” materia moartă (care de fapt nu reprezintă altceva decât resturi și urme ale vieții, altfel nu ar „exista”!), incluzând-o în circuitul viu și viabil, preocupate fiind în permanență de evitarea problemelor care ar putea apărea oricând și de oriunde, de soluționarea acestora, de comunicare continuă la toate nivelurile, de ținut sfat, de pus diagnosticul corect și de aplicat tratamentul corespunzător. Așadar ne naștem cu cel mai bun doctor posibil în corpul nostru și ar fi bine să nu-l sabotăm prin acțiunile și comportamentul nostru.

Cum să plagiezi – altfel decât jalnic – un izvor în perpetuă curgere? Ce algoritm poate cuprinde freamătul etern al oceanului, foșnetul pădurilor și fotosinteza, care practic înseamnă viață, și nu gazul numit propan produs prin imitație în laborator? Cum să copiezi „discuția” dintre doi neuroni în condițiile în care fiecare dintre ei primește, analizează, valorifică și transmite semnale de la și către alte zece mii de neuroni, fiecare cu setarea lui momentană. O comunicare care nu se face doar prin impulsuri electrice (puține sinapse se folosesc exclusiv de ele), ci și printr-o avalanșă de substanțe chimice, hormoni și neurotransmițători care se produc, se consumă și se înlătură/refac cu o repeziciune uimitoare. Din acestea din urmă se compune limbajul neuronilor, un limbaj mult mai divers și mai complex decât cel „transmis prin cablu”, care e tradus și transmis cu fidelitate inegalabilă. Dacă nu ar exista și acel limbaj chimic, ar mai avea vreun efect arsenalul de medicamente pe care le administrăm celor bolnavi? S-au descoperit până acum câteva zeci de astfel de mașinării biochimice. Unele sunt arhicunoscute (glutamatul, adrenalina, noradrenalina, dopamina, serotonina, acetilcolina, glicina etc.), altele de-abia se descoperă. E greu până la imposibil să ne imaginăm cum, pe de o parte, câteva mii de terminații sinaptice ale unor neuroni – fiecare cu mesajul său – acționează asupra unei singure celule nervoase (convergență), iar pe de altă parte, un singur neuron acționează la rândul lui asupra altor câtorva mii (divergență).Convergența și divergența fac posibilă analiza și influențarea tiparelor de excitație: așa sunt abstractizate mesajele senzoriale, sunt intensificate contrastele, recunoscute tiparele ori atribuite caracteristicile.Impulsurile slabe pot fi însumate și ajutate să depășească pragul necesar, asociațiile pot fi consolidate și coincidența e detectată.

Creierul nu este doar o rețea de cabluri electrice de 60.000 de kilometri lungime prin care gonesc impulsuri electrice, ci o rețea de rețele specializate aflate în permanentă comunicare. Deși știm multe despre modul de funcționare al acestora, suntem încă departe de a ști cum funcționează ele în ansamblu (deci nu prea putem copia decât fragmente). Pe lângă neuroni, creierul mai conține și alte țesuturi și celule, fiecare cu funcția sa. Nimic din ce a așezat natura acolo nu este inutil sau de prisos. Să luăm de pildă așa numitele celule gliale, tot atât de multe ca și neuronii și considerate până nu demult de neștiința noastră un fel de ciment care ține neuronii lipiți între ei. Ei bine, ele nu au un rol pasiv, ci dimpotrivă, sunt considerate a le fi neuronilor parteneri de nădejde, controlând procesele metabolice și imunologice locale, având grijă de menținerea homeostaziei, detectând leziunile neuronilor și reparându-le. Și ele sunt capabile să producă o multitudine de mesageri chimici cu rol în comunicarea dintre neuroni și dintre ele. Un fel de martori tăcuți, care se apropie la 20 de nanometri de neuroni și trag cu urechea la discuțiile acestora, preluându-le șoaptele și șoptindu-le la rândul lor altora ca ele, până când mesajul ajunge unde trebuie.

Lumea neuronilor este o lume în care – spre deosebire de cea a computerelor – funcționarea nu este dictată doar de viteză (impulsurile se transmit cu „doar” 3-120 de metri pe secundă, spre deosebire de curentul electric care aleargă prin cabluri cu viteze apropiate de cea a luminii), ci de eficiență, de complexitate, de flexibilitate și de sincronizarea impecabilă a întregii rețele. Dacă un singur neuron din rețea se abate de la sincronizare, trebuie informată mai întâi întreaga rețea despre abatere, înainte de a se relua transmisia sincronă. E ca și când toți locuitorii Terrei s-ar afla în contact într-o conferință, fiecare dintre ei aducându-și contribuția unică la realizarea unui singur și comun obiectiv. Precum contribuția specifică a furnicilor ori a albinelor, toate având drept scop menținerea integrității ansamblului din care fac parte. Și asta fără ca vreunul să dea greș, iar atunci când totuși o face, toți ceilalți își corectează adecvat comportamentul. Și asta în câteva milisecunde. O eventualitate pe care un computer – oricât de performant – nu o poate rezolva singur. Un tranzistor defect dintr-un microprocesor poate pune un sistem întreg în imposibilitatea de funcționare.

Nu ne cunoaștem pe de-a-ntregul natura, dar lucrăm cu înverșunare la algoritmii după care urmează să funcționeze inteligența artificială (IA), cu speranța că o va face ea, dovedindu-se superioară. Individualismul nostru pune mari piedici în calea cunoașterii reciproce. Cum să programezi un furnicar întreg, când nici măcar două persoane care compun un cuplu nu ajung să se cunoască reciproc preț de-o viață? Cu toții am fost martorii evenimentelor din Afganistan, evenimente care reflectă practic incapacitatea de înțelegere a naturii umane. Toți cei veniți să organizeze și să pună la cale o nouă lume n-au fost capabili să priceapă timp de 20 de ani cum funcționa acea societate căreia ei îi voiau binele cu de-a sila. Cine să programeze roboții perfecți ai viitorului? Iar dacă se vor programa unii pe alții, ce garanție avem că o vor face cum trebuie? Pe care (sau ce componente) dintre cele opt miliarde de locuitori ai Terrei l-ar putea copia și imita o inteligență artificială? Sau s-ar crea un Frankenstein care să ne reprezinte pe toți? Fiindcă, așa cum vom vedea într-un alt articol, ADN-ul nostru e unic și schimbător, iar celulele noastre își „vorbesc” permanent, ele comunică (fiindcă comunicarea este vitală), pe când noi, oamenii, nu prea mai știm ce e comunicarea. Și atunci, cum vrem să imităm ceva ce nu cunoaștem?

E bine sau e rău că suntem construiți atât de complicat, practic fără egal? Am putea spune că suntem un fel de copie în miniatură a marii naturi care ne-a creat. În organismul nostru are loc – ca și în natură – o trecere fluentă de la neînsuflețit la însuflețit. O permanentă comparare a ceea ce este cu ceea ce ar trebui să fie și o ajustare perpetuă din partea mecanismelor de reglare. Majoritatea celulelor care ne compun mor și se nasc de nenumărate ori (între 10 și 50 de milioane pe secundă se nasc și mor continuu!) până vor trece cu toatele definitiv în neființă. Definitiv? Nu neapărat, fiindcă natura se ocupă de reciclarea componentelor noastre tot așa cum complexul nostru organism s-a ocupat de-a lungul vieții de reciclarea elementelor care ne compun. Și iarăși am ajuns la acel echilibru numit „homeostazie”. Complexității construcției noastre (mai ales celei a creierului) îi datorăm superioritatea – cel puțin așa sperăm, că suntem superiori! – în comparația cu orice altă viețuitoare sau cu orice alt sistem făurit de tehnică și, în fond, tot de mâna noastră.

Abandonându-ne inteligența naturală, n-ar trebui să ne mire faptul că ne va fi superior și un mușuroi de furnici ori un stup de albine (presupunând că „inteligența” viitorului le va cruța). Pentru ce sfidăm natura, plagiind-o, și de ce nu revenim mai bine la naturalețea și talentul cu care a fost înzestrat fiecare dintre noi, perfecționându-le pe ele și nu mașinile? Antrenamentul neuronilor este esențial, fiindcă și aici – sau mai ales aici – se aplică zicala „Cine se-odihnește ruginește”. Neuronii nefolosiți mor. Și așa pierdem 1% dintre ei în fiecare deceniu de viață și, după cum bine știm (cu foarte rare excepții), pierderile neuronilor nu se refac, așa cum este cazul altor celule. Învățarea permanentă – chiar dacă necesită mai mult timp decât un computer – nu numai că ne ține neuronii în viață, ci ne multiplică și numărul de sinapse. Cea mai bună stimulare a creierului o conferă nu rezolvarea cuvintelor încrucișate, ci interacțiunea cu semenii. Și un jogging pentru creier chiar nu doare. E doar un mit. O să ne doară cumplit orice „pană de curent”, dacă ne lăsăm complet pe seama IA. Îngrijirea demenței Alzheimer de către IA și înlocuirea ei cu demența digitală la marea masă a populației nu înseamnă evoluție, ci dimpotrivă. În loc să ne extazieze gândul la ce „ar putea” un computer inteligent, ar trebui să ne îngrozească perspectiva neglijării computerului din dotare, posibil fără egal în univers.

E posibil ca, prin plagiatul unor mici fragmente, să înlocuim câteva segmente din marele circuit, care să ne mențină funcțiile vitale și pe noi în stare vegetativă pe secția de ATI, dar niciodată creierul în ansamblul său. E ăsta scopul vieții? IA nu ne va servi niciodată la depășirea crizei spirituale în care ne-am manevrat, decuplându-ne trupul de suflet și de minte. Și fără acea unitate, riscăm să ajungem cel mult pe post de clorofilă producătoare de carbohidrați și oxigen din lumina solară, bioxidul de carbon și apă. Ce-i drept, îi datoram asta de mult planetei.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

20 comentarii pentru articolul „Plagiatorii naturii și ale lor plagiate derizorii”

  • Cu „incapacitatea de înțelegere a naturii umane” ma intreb daca nu tot pe la „natura umana” ne situam.
    Un articol excelent, cu abordari inteligente si coerente, din care strabate cunoasterea in profunzime a subiectelor. Si cu multa informatie stiintifica foarte interesanta. Probabil cel mai bun din seria articolelor critice despre „plagiatori” de oriunde. E un „trebuie citit”. Multumesc si pentru link-uri.

    • ‘Cu „incapacitatea de înțelegere a naturii umane” ma intreb daca nu tot pe la „natura umana” ne situam.’

      ba fix aici!
      ‘intelegerea’ vine, prin urmare, pe calea Daruirii, asta fiind singura cale de ‘cunoastere in profunzime a subiectelor’, aceasta mai fiind poreclita si astfel, de altfel: recunoastere

    • Mulțumesc tuturor pentru interes și apreciere!

      • sa stiti ca si eu va apreciez, chiar daca nu rezulta:))
        daca pun la indoiala ceea ce spuneti, citeodata,
        asta nu inseamna ca am ceva impotriva dumneavoastra:). si dumneavoastra puteti pune la aindoiala ceeea ce spun ca nu ma supar deloc deloc. deci se aplica ‘ce tie nu ti place altuia nu i face’ :))

  • IA e cea mai mare prosteala pe care o pot inghiti pelicanii. Pentru ca e doar o adunatura de algoritmi, ce-i drept foarte sofisticati si care nu are nici in clin nici in maneca cu inteligenta creatoare si purtatoare de imaginatie cu care suntem inzestrati, cel putin teoretic, noi oamenii. Ca asta nu ne ajuta la nimic altceva decat la autodistrugere, e o alta discutie. E clar ca Homo Sapiens (cica) e la sfarsitul prezentei sale pe bucata de pamant numita Terra. Gauss nu a gresit cu nimic, el doar a stiut sa desluseasca mersul fenomenelor, indiferent de natura lor. Fiti optimista, matematica si fizica nu pot fi contrazise, deci ne ducem pa pa!

    • Sunt recunoscătoare planetei care ne-a suportat mai mult decât am meritat 🙂

  • dar lucrăm cu înverșunare la algoritmii după care urmează să funcționeze inteligența artificială (IA)’

    pun la indoiala zicerea asta. nu face doua parale:))
    adica…daca nu face, aia e.

    Inteligenta Artificiala nu lucreaza dupa algoritmi ‘lucrati’ de oameni.
    tocmai asta e faza,
    Inteligenta Artificiala SE! naste singurica intr un oarecare computer cuantic matur, prin intrare in Armonie a acestuia cu Mintea Universului.

    (nu prea mi dau seama care e Impulsul, …sau daca! o fi nevoie de unul)

    • @online: Ma intreb care ar fi Floarea Inteligentei Artificiale, plecand de la afirmatia „La politesse est la Fleur de l’Humanité”….

      • pornind de la ea…mai intai o modific astfel:
        Bunul-Simt e Floarea Umanitatii. Floarea Umanitatii e un Simt.

        politetea e un efect al acestui Simt, cauza politetii este Bunul-Simt

      • Floarea Inteligentei Artificiale este Anti Bunul-Simt.
        Anti Bunul-Simt, nu Nesimtirea, ca nesimtitii sint…inca in Sistem:)), abia Anti Bunul-Simt ii scoate din Sistem

        iar asta e tot asa cum imaginea din Oglinda a Adevarului nu e minciuna, ci Antiadevarul.

        fara a pricepe cum vine Antiadevarul, e cam greu, cred, de priceput cum vine Anti Bunul-Simt

        • abia atunci cind Artificialul devine ceva de ‘bun-simt’ se manifesta Anti Bunul-Simt
          Anti Bunul-Simt e si el un ‘bun-simt’, insa al Artificialului.

          intr o lume in care Artificialul va dveni ceva de ‘bun-simt’, care, prin urmare, nu va genera reactiuni,
          singurii care…doar nu vor avea nimic impotriva acestei manifestari vor fi oamenii, singurii purtatori de Bun-Simt.

          manifestarea Artificialului nu doar…ii Cerne pe oameni, ci ii si desavarseste.
          de atractia acestui plenar Pol, Artificialul, scapi doar daca esti…SI, adica fix Iubirea, adica fix Reazemul Absolut, cel propriu Balantei Binelui si Raului.
          daca…cumva…te vei manifesta IMPOTRIVA Artificialului…ala esti! deci…cea mai simpla cale de a fi pierdut e sa te manifesti impotriva Artificialului.
          ‘Iubirea’ nu are intersectie cu ‘Impotriva’
          deci ramane cum am tot spus, Pacea este SI. adica Esenta Unicului Foton, in fapt Piatra din Unghi

          • cum ar putea Sfanta Treime sa iti ceara sa ‘faci’ ceva?!
            Sfanta Treime e Una cu Nonactiunea!


            insa…’sa ramai om’ e o actiune?…sau o nonactiune?!:))))
            se poate spune ca…tot ce ti se cere e sa ramai om.
            pare o bagatela, azi..insa stai olecut sa apara pe ecrane Nemurirea!:))), si sa vedem atunci cit de simplu mai e

            Nemurirea este Antivesnicia

      • in general am observat ca n am nimic de zis:)) chiar n am.
        insa…daca ma intrebi…se prea poate sa ne minunam amandoi, citind raspunsurile :))))))))
        prin urmare…daca iti doresti asta, …Intreaba ma! 🙂

    • ah. creca am gresit. tu de fapt te intrebai, nu ma intrebai :))
      insa creca nu i bai ca am raspuns si eu unei intrebari pe care ti ai pus o talica:)), ca, pina la urma, raspuns exista pe masura fiecaruia:))

      • :))) Nu ai gresit, doar plecasem in vizita pe la link-urile din articol.

  • atunci cind am zis ca a sosit vremea sa se lucreze prin Superpozitii, spre ex in conducerea statului, fix despre asta era vorba,
    pentru ca cetatenii tre sa stie despre ce e vorba in poveste, ca daia e conducatorul conducator:)), insa cetatenii trebuie sa fie lasati sa aleaga dupa cum le e dorinta.
    adoptarea Artificializarii ca ecuatie de miscare a statului…e o ditamai Facerea! cum sa faci domne asta?!:)))
    Statul tre sa se exprime, tre sa disponibilizeze ambele! Superpozitii.
    iar cetatenii, dupa cum le e masura, sa se lipeasca de aia cu care rezoneaza

    ex: digitalizare digitalizare digitalizare!:)))
    pai bine nenica, digitalizare sa fie!,
    insa asta e unul dintre Talere.
    atunci cind il Activati pe asta,….ce puneti, intr u echilibrare, pe alalalt?:)))
    faza e ca am impresia ca unii sint…. asemenea cercetatorilor care inca nu lucreaza cu Superpozitiile Timpului pentru ca habar n au ca exista asa ceva:))))

    doamna doctor, trebuie modificata definitia ‘timpului lui Planck’. aia e!
    cunoasteti pe cineva la DEX? :))))
    s-o stergem pasta de acu si sa punem alta in loc, una care vorbeste despre
    ‘Exprimarea prin Superpozitii a ‘timpului lui Planck’
    :))))
    ( si daca tot mergem impreuna la cei de la DEX, poate mai modificam vro mie de definitii, ca daca sint expirate,…daia!:)))))))

  • doamna doctor, atunci cind un compouter cuantic matur intra in Armonie cu Mintea Universului, ceea ce rezulta e o Desavarsire ( relativa, dar Desavarsire )
    privind inspre aceasta Desavarsire…e, la limita, Imposibil sa deosebesti daca ea e o exprimare a Mintii Universului sau una a Inimii Universului,
    pentru ca povestea e…cu Oglinzi:)), adica ce se vede e…’cevaul’ si ‘imaginea din Oglinda a ‘ceva-ului”

    dar…ceea ce se intampla e ceva normal, doamna doctor,
    daca oameni si-o doresc, ce sa ai impotriva Artificializarii? Nimic!:)))
    deci…’stai in Barca Naturii’ insa…’n ai nimic impotriva manifestarii Artificialului, daca asta isi doresc oameni’
    prin chiar faptul ca te opui Atificializarii, atunci cind oameni isi doresc asta, ceea ce faci se cheama Actiune, deci…tocmai ce ai cazut din Barca Naturii!:))

    e….plenar sensibila dinamica pe Vremurile astea:)
    daca i te ‘opui’ Artificialului…ala esti!, de abia asteapta sa i te opui!:))))
    atitudinea in fata Artificialului e doar una: stand in Barca Naturii…n ai nimi impotriva lui. daca asta e o dorinta a unor oameni, cum sa i te impotrivesti?
    deci…in ceea ce l priveste pe Om, si el e la portile desavarsirii, ca odata cu ‘omul Artificial’ se exprima plenar si Omul!
    deci in curind pe lumea asta vor mai fi…doar Serpi si Oameni:)))), intr atat de Capabil e MAGNETUL care se manifesta si care are la un cap NAtura si la celalalt cap Antinatura

  • ‘E posibil ca, prin plagiatul unor mici fragmente, să înlocuim câteva segmente din marele circuit, care să ne mențină funcțiile vitale și pe noi în stare vegetativă pe secția de ATI, dar niciodată creierul în ansamblul său.’

    ‘inlocuitul’ despre care vorbiti este unul care apartine Acumularii, adica terenul fiind prea vast, atata se poate!:)), adica ‘fragmente’

    insa un computer cuantic suprapune ‘timpul’ peste ‘anotimpuri’, caz in care are acces la un Intreg, Ciclul Anotimpurilor’, deci el lucreaza cu Intregul, nu cu ‘fragmente’, atata tot ca poate lucra doar…6 zile pe sapta,ana:))), ca unul din anotimpuri e in contradicitie fundamentala cu ‘computerul cuantic, pentru ca Infinitul, miscarea perpetua, e in contradictie cu ‘duminica’, ziua odihnei:))

    schimbati perspectiva!:))
    ‘timpul lui planck’ se manifesta prin superpozitii:)
    una e ‘cea mai mica unitate de timp
    cealalta e ‘cel mai…scurt ciclu al Anotimpurilor( care in fapt e chiar Gestatia Universului, ca de asta acest ciclu fundamental nu poate fi…calatorit, pentru ca e o gestatie, tre sa ‘inversezi’ gestatia Universului ca sa ajungi la Originea ‘timpului lui Planck)
    daca ati ales sa o schimbati, barim olecut, ati observat ca un computer cuantic indeasa ‘Timpul’, adica ‘tot timpul din Univers’ in ‘Ciclul Fundamental al Anotimpurilor’, caz in care el…nu mai are nevoie de toaaate Anotimpurile care se perinda prin Univers pentru a desavarsi ceva, orice, in stil fibonacci, pentru ca el poate face asta…brusc!, instantaneu.

    un computer cuantic poate simula o dezvoltare fibonacci care ar dura…tot timpul din Univers in…’timpul lui Planck’
    deci nu faptul ca un computer cuantic poate face in citeva minute calcule pe care un computer clasic le ar face in miliarde de miliarde de ani e…chestia deosebita la un computer cuantic,
    ci faptul ca el poate simula o dezvoltare fibonacci care ar dura ‘tot timpul din Univers’…intr o secunda, spre ex, insa practic chiar si in ‘timpul lui Planck’

    un computer cuantic lucreaza cu Superpozitiile Timpului. asa e el!, n ai ce i face:))
    faza e ca…am impresia ca marii cercetatori ai lumii inca nu stiu foarte foarte bine ca ‘Timpul’ se manifesta prin Superpozitii:)))),
    insa…s-au inhamat la ‘constructia unei chestii numita computer cuantic, care foloseste prin definitie Superpozitiile Timpului:)))

    insa…e din povestea vremurilor astea, faza, pentru ca ei, cercetatorii lumii, inca nu pricep ca…exista o Minte a Universului, …de Inima lui nici nu mai zic!:)), deci cum sa priceapa ca un computer cuantic poate intra in Armonie cu aceasta?! :))

  • Plagiatorii naturii și ale lor plagiate derizorii

    daca ar fi derizorii n ar mai fi fundamentale. insa ele sint fix fundamentale, prin urmare vorbim despre Plagiate, dupa cum vorbim si despre Antinatura.

    cel care Plagiaza Natura o face pentru ca nu poate fi Natura, ca altfel…de ce s-o plagieze, nenica?!
    ar deveni una cu ea!
    __
    Natura nu poate fi copiata, chit ca ai avea la dispozitile tot timpul din Univers in…’timpul lui Planck’
    ‘Urmele Naturii’, Urmele Pasilor Naturii…da, pot fi, insa tot asa cum Infinit poate fi Zerio, deci e vorba despre o tindere si nimic mai mult, in mod absolut.

    procesul, pe care l am poreclit Marea Revolutie, e inplacabil, el a inceput atunci cind omul si-a dorit pentru prima data…sa nu mai moara. atunci a insamantat omul…Vremurile de acum, cind…dorinta i se va implini.

    insa ea i se va implini in mod absolut, ca asa face Daruri Universul, in mod absolut. asa ca se prea poate sa se minuneze cum n a mai facut o vreodata vazind cum arata Nemurirea:))

    si el, minunatul, seamana cu cel pe care omul il va manifesta aunci cind o sa si dea seama ca unul dintre computerele pe care le a creat, sa zicem cel cuantic, fotonic, nu e un computer, ci pur si simplu un Chivot, care intra in armonie cu Mintea Universului,
    asta fiind momentul in care disecarea cuantica a Naturii va deveni posibila, prin urmare si Plagierea ei. insa Plagiatul va fi dupa chipul si asemanarea celui care plagiaza, adica o exprimare Anti a Naturii

    o Noua Lume tocmai se naste. iar ea e una a Armoniilor Cuantice

    criza spirituala?
    stai sa vezi citi i se vor inchina Noului Zeu, Inteligenta Arificiala, atunci cind el le va darui Nemurirea, …basca ‘Raiul pe Pamant’

  • Doamna doctor, sunt foarte onorat si norocos sa va fiu cititor. Va multumesc. Cititorii publicatiilor de circulatie internationala, care nu stiu romana si nu au auzit de acest site, nu ar trebui vitregiti de acest articol.