România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Planul lui Iohannis: fuziunea PNL cu USRPLUS

„Mesajul meu este simplu: vor guverna împreună, iar ce numiți dumneavoastră contre este o nervozitate, o sensibilitate tipică pentru campania electorală. Nu toată lumea poate să rămână calmă. Câteodată, unii sar mai repede cu anumite mesaje, cu anumite acuzații, însă între PNL și USR există o apropiere care nu cred că trebuie să se bazeze neapărat pe simpatii între persoane, ci pe concordanță între valori și obiective de reformă. Și asta, evident, există – este declaraţia făcută de către Klaus Iohannis cu doar două săptămâni înainte de scrutinul parlamentar din data 6 decembrie prin care acesta a îngropat orice şansă ca PNL să câştige aceste alegeri.

Deşi liberalii au fost câştigătorii detaşaţi ai alegerilor locale, aceştia obţinând cel mai mare număr de voturi atât pentru Consiliile locale (2.552.891), cât şi pentru cele judeţene (2.212.904), alegerile parlamentare au generat o surpriză de proporţii. În doar două luni de zile, PNL a reuşit o „performanţă” greu de întâlnit chiar şi în manualele de marketing politic, şi anume să piardă peste un milion de voturi (doar 1.511.227 de voturi a mai reuşit PNL să obţină în alegerile parlamentare)

„Vor guverna împreună” – ordinul dat de Iohannis de la Cotroceni în plină campanie electorală şi-a făcut efectul. O mare parte a electoratului liberal, mai ales partea care nu înghite viziunile progresiste promovate de tandemul Barna – Cioloş, a preferat să stea acasă pe 6 decembrie. Iar pentru ca Iohannis să fie sigur că nu vor apărea suprize nedorite, cum ar fi fost negocierea unor alte alianţe parlamentare decât cea trasată de el, atât PMP, cât şi ProRomânia au fost zburate din Parlament (a se vedea declaraţiile total neinspirate făcute de Victor Ponta în campania electorală – declaraţii care i-au şi adus sfârşitul politic – cum că „şi-ar dori ca majoritatea parlamentară să depindă de voturile ProRomânia”)

Ordinul e ordin! Astfel că, liberalii au trecut peste umilinţa la care i-a supus chiar şeful statului şi au înghiţit „broasca” alianţei de guvernare cu USRPLUS. O alianţă decisă chiar în sfere mai înalte decât cele ale Palatului Cotroceni. Şi cu obiective mult mai mari decât simpla guvernare în perioada 2020 – 2024. Pentru că alianţa PNL – USRPLUS a fost dictată chiar de către factorii de putere de la Bruxelles – pentru care accederea la guvernare a partidelor cu agende progresiste este un obiectiv major.

Alianţa de guvernare PNL – USRPLUS este însă doar primul pas al acestui plan. Obiectivul final este fuziunea celor două partide până la scrutinul electoral din anul 2024. Când în urma alegerilor care vor avea loc, România trebuie să devină un stâlp de bază în regiune pentru viziunile progresiste ale Bruxelles-ului. Pe care trebuie să le implementeze fără să crâcnească. De asemenea, România trebuie să devină şi o contrapondere la viziunile şi măsurile conservatoare promovate de ţări precum Ungaria sau Polonia.

Planul viitoarei fuziuni PNL – USRPLUS este însă pe cale să fie spulberat de încăpăţânarea lui Ludovic Orban de a rămâne în continuare în fruntea partidului. Orban nu doar că şi-a făcut cunoscută viziunea asupra parcursului ideologic al PNL, care trebuie să urmeze o linie liberal-conservatoare, dar acesta mai este şi un vechi membru de partid.

Orban este un liberal cu ştate vechi, fiind membru al PNL încă din 1990. Dan Motreanu şi Ilie Bolojan, alte două nume care au fost vehiculate în mass-media ca potenţiali candidaţi la congresul din data de 25 septembrie, de asemenea, sunt membri PNL din 1990, respectiv 1993. Niciunul dintre aceştia nu şi-ar fi dat acordul şi nu şi-ar fi pus niciodată semnătura pe o fuziune a PNL cu USPLUS.

Deşi în acest moment fuziunea celor două partide pare imposibilă, PNL a mai produs şi în 2014 o mutare şoc pe scena politică românească, atunci când a acceptat fuziunea cu „duşmanul de moarte” numit PDL. O fuziune ce a fost parte a unui plan mai complex de mutări politice, gândit şi conceput într-una din cele mai înalte instituţii din stat şi care este datat 25 martie 2013.

Dacă în cazul fuziunii PDL – PNL vârfurile de lance au fost Vasile Blaga şi Crin Antonescu (ambii strânşi cu uşa de serviciile care au fost implicate în realizarea acestui plan), acum cel ales să execute din partea PNL ordinele venite de la Cotroceni este Florin Cîţu. Secondat de extrem de vocalul (şi şantajabilul) Emil Boc, cel care deţine cheia voturilor puternicelor filiale din Ardeal.

Deşi se pretinde a fi membru al PNL tot din anul 1990, adică de când avea vârsta de doar 18 ani, Florin Cîţu nu are nicio legătură reală cu liberalii. Intrat în partid abia în anul 2016, fiind direct candidat pe listele pentru Senat, Cîţu a fost ales de Palatul Cotroceni să devină preşedinte al PNL deoarece acesta nu va avea nicio reţinere să vândă partidul atunci când Klaus Iohannis îi va cere lucrul acesta.

La rândul lui, Klaus Iohannis nu execută un simplu ordin primit de la Bruxelles. Sacrificarea liberalilor, care l-au susţinut pentru două mandate de preşedinte la Palatul Cotroceni, pe altarul întăririi şi al consolidării noului val progresist, ar putea, foarte probabil, să îi aducă nişte beneficii la care visează de foarte mult timp. Şi anume, o funcţie călduţă la nivel european la finalul celui de-al doilea mandat de preşedinte. Pentru aceasta, însă, Iohannis trebuie să lase în urma sa un preşedinte care să fie pe placul liderilor de la Bruxelles şi un mare partid promotor al valorilor progresiste – care tind să devină dominante în societate.

Congresul din data de 25 septembrie nu este o simplă competiţie între Ludovic Orban şi Florin Cîţu. La finalul acestei confruntări pe viaţă şi pe moarte, liberalii vor decide dacă PNL rămâne mai departe un partid de sine stătător, condus de Ludovic Orban, sau se pregătesc deja de marea fuziune cu USRPLUS, dacă vor merge pe mâna lui Florin Cîţu.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Planul lui Iohannis: fuziunea PNL cu USRPLUS”

  • ..si eu cred ca „al de sus” are socotelile lui. Personajele astea de doua parale: kwj, catu matu, orban, etc sunt vremelnice – umbre pe panza vremii, teste pentru noi oamenii. Nu i departe momentul, cand vor fi maturati, ca si cum nici n ar fi fost. Aia care i au slugarit, prostii fuduli, ce or sa zica ei, despre ce au facut cu viata lor?

  • Interesant si neplacut.
    DAR, nu uitati, traim in Romanika, iar in tara noastra nimc nu e batut in cuie. Multi si-au facut socoteli cu noi si au luat teapa. Iar securistii cei destoinici au dezertat cand nu se astepta nimeni.
    Cel de Sus are grija de noi, chiar daca suntem asa cum suntem!

  • @Raluca,

    Mi-a placut analiza ta lucida si bine argumentata. As adauga ca „progresismul” este noul imperialism promovat prin mercenari.

  • draga Raluca, pina mai adineauri habar n-aveam ca omul o sa si revendice si ‘drepturi artificiale’:)),
    noroc cu tine, ca iaute, am aflat si grozavia asta:)))
    esti tare! 🙂

  • progresul in stil fibonacci, al civilizatiilor, a ajuns, iata, la momentul in care ‘drepturile omului’ au devenit un produs expirat.
    ‘drepturile omului’, nascute din ‘drepturile naturale’, sint incapabile sa continuie procesul de desavarsire umana,
    prin urmare in materia ‘drepturilor omului’ se cade a se manifesta si ‘drepturile omului’ rezultate din libertatea omului de a alege valente artificiale.

    adica drepturile omului tre sa cuprinda si dreptul omului de a urma calea artificializarii, pentru a continua calea perfectionarii umane,
    iar asta pentru simplul fapt ca…se poate.

    de fapt despre asta va fi vorba in viitorul mai apropiat sau oricat de indepartat, despre alegerea pe care omul o va face:
    sa si continuie perfectionarea pe…Calea Artificiala
    sau sa si continuie perfectionarea pe Calea Naturii.

    poate ca acum e mai greu de inteles, insa in viitorul…se prea poate chiar apropiat, artificializarea omului sa fie nu doar posibila, insa sa i si aduca, omului, valente noi, capabile sa i imprime un…alt orizont ‘dezvoltarii umane’

    prin urmare…pare a fi de bun-simt, adica o stare de echilibru, manifestarea unor doctrine care sa-i scoata omului…limitarile umane:)) si sa-i permita o dezvoltare in stil fibonacci…artificiala:))

    pina la urma cu asa ceva se ocupa…Revolutia Mondiala, cu metamorfoza de la natural la Artificial.

  • tendinta de artificializare a dinamicilor umane,
    rezultata, totusi, din manifestarea democrației,
    a complicat si definitia liberalismului,

    pentru ca libertatea, in acest caz, a permis si manifestarea tendintelor antiumaniste,
    caz in care încrederea în valoarea și în posibilitățile de desăvârșire ale ființei umane au inceput sa aiba tendinta de a sari exprimarile naturale ale omului,
    mergand pina la, spre ex, suprimarea rolului familiei in definirea umanismului ( aparand termeni ca familie traditionala, etc )
    liberalismul si dezvoltarea pe care a adus-o a ajuns intr un moment in care perfectionarea umana a virat o catre artificializare.

    atunci cind liberalismul, pentru a si pastra capacitatea de a genera dezvoltarea in stil fibonacci a perfectionarii umane, a introdus o noua componenta, artificializarea dinamicilor umane, s-a intamplat ceva,
    …mai exact a aparut reactiunea care corecta tendinta de artificializare a dinamicilor umane, urmata de liberalism. adica…liberi sa fim, liberi sa ne exprimam, insa ceea ce exprimam e, pina la urma, umanitatea.

    uite asa a aparut iliberalismul, care nu neaga traseul pe care si l-a asumat initial liberalismul, insa aduce corectura pe care el o crede necesara, adica liberalism sa fie, insa ceea ce e liber sa se exprime e umanismul, nu ‘omul artificial’.

    iliberalii zic ca liberalizarea economica si politica nu poate merge pina dincolo de umanism, in esenta ei chiar asta protejeaza, umanismul liberalismului,
    ca, mai nou, liberalismul si-a aratat tendinta de a pune la indoiala umanismul, proclamand artificializarea omului ca singura cale de desavarsire a acestuia.

    de unde rezulta ca ‘liberalii’ n-au decat sa si precizeze doctrina specificindu si pozitia ‘omului nou’ fata de umanism, alegand intre a fi liberali in sensul noii definitii a liberalismului ( care propovaduieste libertatea plenara, inclusiv artificializarea, in procesul de perfectionare umana ) si iliberalism, care propovaduieste libertățile, insa nu si paia de a artificializa…natura umana )

    democratie fara respectarea drepturilor omului nu exista,
    iar drepturile omului,
    care sint „de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană”,
    rezulta din manifestarea naturala a omului, ca, pina la urma, esenta drepturilor omului sint drepturile naturale, caz in care barbatul nu va naste…in veci!, indiferent cata libertate de a naste va avea la dispozitie.

    sistemul politic nu pica din vreun pom, el e strans legat de securitatea intregului la care se refera, in cazul nostru a Ro, asa ca si definirea doctrinelor politice disponibile pe piata ar trebui sa reprezinte o preocupare in acest sens, asta presupunind a priori, totusi, manifestarea libera a doctrinelor. ( insa si clara, pe intelesul poporului )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *