Planul lui Iohannis: fuziunea PNL cu USRPLUS

„Mesajul meu este simplu: vor guverna împreună, iar ce numiți dumneavoastră contre este o nervozitate, o sensibilitate tipică pentru campania electorală. Nu toată lumea poate să rămână calmă. Câteodată, unii sar mai repede cu anumite mesaje, cu anumite acuzații, însă între PNL și USR există o apropiere care nu cred că trebuie să se bazeze neapărat pe simpatii între persoane, ci pe concordanță între valori și obiective de reformă. Și asta, evident, există” – este declaraţia făcută de către Klaus Iohannis cu doar două săptămâni înainte de scrutinul parlamentar din data 6 decembrie prin care acesta a îngropat orice şansă ca PNL să câştige aceste alegeri.

Deşi liberalii au fost câştigătorii detaşaţi ai alegerilor locale, aceştia obţinând cel mai mare număr de voturi atât pentru Consiliile locale (2.552.891), cât şi pentru cele judeţene (2.212.904), alegerile parlamentare au generat o surpriză de proporţii. În doar două luni de zile, PNL a reuşit o „performanţă” greu de întâlnit chiar şi în manualele de marketing politic, şi anume să piardă peste un milion de voturi (doar 1.511.227 de voturi a mai reuşit PNL să obţină în alegerile parlamentare)

„Vor guverna împreună” – ordinul dat de Iohannis de la Cotroceni în plină campanie electorală şi-a făcut efectul. O mare parte a electoratului liberal, mai ales partea care nu înghite viziunile progresiste promovate de tandemul Barna – Cioloş, a preferat să stea acasă pe 6 decembrie. Iar pentru ca Iohannis să fie sigur că nu vor apărea suprize nedorite, cum ar fi fost negocierea unor alte alianţe parlamentare decât cea trasată de el, atât PMP, cât şi ProRomânia au fost zburate din Parlament (a se vedea declaraţiile total neinspirate făcute de Victor Ponta în campania electorală – declaraţii care i-au şi adus sfârşitul politic – cum că „şi-ar dori ca majoritatea parlamentară să depindă de voturile ProRomânia”)

Ordinul e ordin! Astfel că, liberalii au trecut peste umilinţa la care i-a supus chiar şeful statului şi au înghiţit „broasca” alianţei de guvernare cu USRPLUS. O alianţă decisă chiar în sfere mai înalte decât cele ale Palatului Cotroceni. Şi cu obiective mult mai mari decât simpla guvernare în perioada 2020 – 2024. Pentru că alianţa PNL – USRPLUS a fost dictată chiar de către factorii de putere de la Bruxelles – pentru care accederea la guvernare a partidelor cu agende progresiste este un obiectiv major.

Alianţa de guvernare PNL – USRPLUS este însă doar primul pas al acestui plan. Obiectivul final este fuziunea celor două partide până la scrutinul electoral din anul 2024. Când în urma alegerilor care vor avea loc, România trebuie să devină un stâlp de bază în regiune pentru viziunile progresiste ale Bruxelles-ului. Pe care trebuie să le implementeze fără să crâcnească. De asemenea, România trebuie să devină şi o contrapondere la viziunile şi măsurile conservatoare promovate de ţări precum Ungaria sau Polonia.

Planul viitoarei fuziuni PNL – USRPLUS este însă pe cale să fie spulberat de încăpăţânarea lui Ludovic Orban de a rămâne în continuare în fruntea partidului. Orban nu doar că şi-a făcut cunoscută viziunea asupra parcursului ideologic al PNL, care trebuie să urmeze o linie liberal-conservatoare, dar acesta mai este şi un vechi membru de partid.

Orban este un liberal cu ştate vechi, fiind membru al PNL încă din 1990. Dan Motreanu şi Ilie Bolojan, alte două nume care au fost vehiculate în mass-media ca potenţiali candidaţi la congresul din data de 25 septembrie, de asemenea, sunt membri PNL din 1990, respectiv 1993. Niciunul dintre aceştia nu şi-ar fi dat acordul şi nu şi-ar fi pus niciodată semnătura pe o fuziune a PNL cu USPLUS.

Deşi în acest moment fuziunea celor două partide pare imposibilă, PNL a mai produs şi în 2014 o mutare şoc pe scena politică românească, atunci când a acceptat fuziunea cu „duşmanul de moarte” numit PDL. O fuziune ce a fost parte a unui plan mai complex de mutări politice, gândit şi conceput într-una din cele mai înalte instituţii din stat şi care este datat 25 martie 2013.

Dacă în cazul fuziunii PDL – PNL vârfurile de lance au fost Vasile Blaga şi Crin Antonescu (ambii strânşi cu uşa de serviciile care au fost implicate în realizarea acestui plan), acum cel ales să execute din partea PNL ordinele venite de la Cotroceni este Florin Cîţu. Secondat de extrem de vocalul (şi şantajabilul) Emil Boc, cel care deţine cheia voturilor puternicelor filiale din Ardeal.

Deşi se pretinde a fi membru al PNL tot din anul 1990, adică de când avea vârsta de doar 18 ani, Florin Cîţu nu are nicio legătură reală cu liberalii. Intrat în partid abia în anul 2016, fiind direct candidat pe listele pentru Senat, Cîţu a fost ales de Palatul Cotroceni să devină preşedinte al PNL deoarece acesta nu va avea nicio reţinere să vândă partidul atunci când Klaus Iohannis îi va cere lucrul acesta.

La rândul lui, Klaus Iohannis nu execută un simplu ordin primit de la Bruxelles. Sacrificarea liberalilor, care l-au susţinut pentru două mandate de preşedinte la Palatul Cotroceni, pe altarul întăririi şi al consolidării noului val progresist, ar putea, foarte probabil, să îi aducă nişte beneficii la care visează de foarte mult timp. Şi anume, o funcţie călduţă la nivel european la finalul celui de-al doilea mandat de preşedinte. Pentru aceasta, însă, Iohannis trebuie să lase în urma sa un preşedinte care să fie pe placul liderilor de la Bruxelles şi un mare partid promotor al valorilor progresiste – care tind să devină dominante în societate.

Congresul din data de 25 septembrie nu este o simplă competiţie între Ludovic Orban şi Florin Cîţu. La finalul acestei confruntări pe viaţă şi pe moarte, liberalii vor decide dacă PNL rămâne mai departe un partid de sine stătător, condus de Ludovic Orban, sau se pregătesc deja de marea fuziune cu USRPLUS, dacă vor merge pe mâna lui Florin Cîţu.