Pomana în viu a românilor!

Aceste zile ne-au adus și relaxarea mult dorită de majoritatea cetățenilor dornici să primească mai repede vitamina D stând la soare și nu în cutiile de chibrituri din beton. Pentru majoritatea aceste două luni au fost un calvar și sunt ferm convins că dacă nu trăiau în puf, având totul la dispoziție, asistam la sinucideri în masă sau revolte pe străzi. Vă închipuiți dacă pică netul sau transmisiunea tv ce se întâmplă ? Dar dacă se oprea și curentul sau căldura ? Nu încetez să mă minunez uitându-mă la aceste generații din care fac și eu, născute în incubatorul păcii mondiale după 1945. Pentru mine acesta a fost și un test. Dacă începe un război clasic, un sfert din populație moare de panică sau înnebunește pentru că o să fie nevoită să doarmă în gurile de metrou exact ca londonezii bombardați de Luftwaffe în al doilea război mondial. Și cu toate acestea având păpica la nas, internet și apă caldă, românul mai avea puțin și dădea în clocot. Era momentul să ne apropiem mai mult de cei dragi, să ne facem planuri și să ducem o altfel de viață. E clar că nu suntem pregătiți. Nu avem nici cultura necesară.

România are cele mai multe toalete în fundul grădinilor și un număr de analfabeți mai mare decât în anii 1980. Cum a început relaxarea românul a făcut ce știa mai bine. Și-a luat steagul și a fugit în Piața Victoriei să urle durerea acumulată în acest timp al stării de urgență. Un fel de „Ba pe-a mătii” din „Telegrame”. Cea mai cumplită armă în acest timp care a prins teribil la români, uimitor chiar și la cei cu studii a fost: „Da tu ai văzut pe cineva bolnav ?”, „Este o conspirație a marilor puteri” sau „Eu unul nu respect nici o regulă, eu nu pot sa respir cu masca aia și mănuși”, hmm mă si bufnește râsul. Și uite așa au curs valuri astfel de știri false care au manipulat în chip odios poporul. Dovadă că la protestul adolescenților miopi, aproape toți nu aveau mască. Îmi aduce aminte episodul ăsta de perioada Hippie când tinerii se răzvrăteau și drogau numai așa să arate că sunt altfel și împotriva statului. Degeaba ești rugat aproape în genunchi să porți mască și mănuși, poate chiar și ochelari de soare pentru a putea să ne protejăm, că acum putem circula liber, nu ai cu cine. Poți să îl pici cu ceară pe românașul nostru că tot ca el face. Jandarmii nu au intervenit să împartă materiale de protecție sau să împrăștie calm mulțimea, că doar era un protest ilegal ca și a celor care rezistau împotriva ciumei roșii și nu îi mai vedem împotriva febrei galbene. Ba mai mult, a apărut și un nou personaj: Arogantul de Covid. Acesta indiferent de sex, rasă sau alte lucruri, intră în autobus fără mănuși, mască sau ochelari. Are în mână un ziar sau telefonul mobil, iar în cealaltă covrigul cald servit de la colțul străzii. Pune mâna pe barele de susținere, apoi mănâncă, sulfă nasul, tușește și merge mai departe cu o sfidare nemaiîntâlnită. Daca te vede că te protejezi te vei simți ultimul om de pe planetă. Imediat în colțul gurii cetățeanului arogant apare un zâmbet ironic urmat de priviri lungi și umilitoare având o singură concluzie: „Ha, ha, ha, priviți și la ăsta cu mască și mănuși cât de prost este”. Aici nu vorbim de Covid ci de bunul simț. Dacă știi că ai o răceala sau TBC poartă mască să îi protejezi și pe alții. Sau dacă ai hepatită nu lăsa pe nimeni să mănânce după tine sau să bea din același pahar. Dar asta este nesimțirea în secolul în care conviețuim. Ca să nu mai spun ce am văzut după redeschiderea unor magazine cu mâncăruri. Vânzătorul are mănuși în mâini, dar pune mâna pe pâine și pe bani fără probleme. Păi și dacă nu era Covid ăsta…, este o lipsă de igienă totală. Cumpărătorul bagă mâna în plasă rupe un coltuc și începe să mănânce ținându-se cu aceiași mână de orice bară sau perete. Păi nu este splendid? În fine, nu ai cu cine și încercăm să mergem mai departe. Unde? Prin oraș unde a apărut și noua modă. Măscuța purtată pe sub bărbiță ca o babețică de bebeluș. Unii mai înțelepți scot nasul afară. Asta e ca și cum bărbații ar purta chiloți, dar cu elasticul sub falus. Însă ce m-a revoltat în aceste zile a fost bucuria imensă a turmei ieșită din puf după două luni. S-a chiuit, s-au făcut petreceri, s-a dansat ca de revelion.

Nimeni însă, dar nimeni nu a avut milă sau bunul simț să scoată o vorbă despre cei căzuți. S-a dansat și jucat sârba în căruță sub aburii alcoolului până au rămas fără pingele, fără nici o protecție. Poporul și-a jucat parastasul în viu pe străzile României. Nu a interesat pe nimeni dacă în aceste zile crește numărul îmbolnăvirilor și al morților. Nici o lumânare aprinsă nicăieri pentru bieții oameni morți din vina unor autorități care puteau să închidă granițele la timp. A trebuit să moară oameni domnule Vodă Sparanghel ca la Colectiv cu sutele în numele alegerilor anticipate ca să realizați că oprindu-i în hoteluri pe cei veniți salvați o națiune și așa bolnavă până în măduva oaselor. Mai bine mergeai fără mască, mănuși și ochelari în timpul stării de urgență că nu erau așa mulți pe străzi. Acum e musai să învățăm ce înseamnă protecție când s-a dat drumul la robinet pe străzi a bolnavilor asimtomatici în țara în care nu se testează deloc.

Mai este un aspect la care mă gândesc de câteva zile. Am acest drept să mă întreb dacă această relaxare nu a fost făcută voit. Adică uite, hai să scoatem „cățelușii” să facă pipi în parc și pe aleile dintre blocuri, dar dacă se îmbolnăvesc avem motive serioase să declarăm din nou starea de urgență. Autoritățile se dau în vânt după perioade din acestea. Pentru că pot avea o putere mai mare ca de obicei, în vreme de pace și afacerile se fac în numele luptei contra răului. Deja amenințările cu starea de urgență se multiplică și o să vedem de Ziua Copilului dacă avem un val de îmbolnăviri după marea relaxare și dacă a existat un plan.

Și dacă tot vorbim de parastas trebuie să amintim pentru că avem această datorie să nu uităm că în seara de 14 spre 15 mai 1948 comunismul și-a arătat chipul schimonosit arestând mii de studenți care până la finele anului erau deja condamnați la moarte sigură în închisori. În Israel oamenii fac un gest minunat când sună sirena amintind de victimele holocaustului și se opresc pentru câteva secunde. Vreo autoritate română a amintit despre ce s-a întâmplat sau să comemoreze aceste crime ? Nici nu au de gând pentru că nepoții staliniștilor sunt astăzi la putere. Ei ne dau lecții de democrație și se ascund la umbra studiilor făcute în occident, trimiși de înaintașii lor bolșevici. Alături de ei personaje sinistre ajunse la vârste de peste 90 de ani care au slujit canalii ca Pauker, Dej sau Teohari Georgescu devin astăzi bătrâneii care ne dau sfaturi și încurajări despre acest virus. Și tot cu calm aștept începutul adevăratei crize pentru că acest coronavirus a fost doar preludiul. Să vedem cum rezistăm atunci.

Mult curaj români și puțin mai multă grijă pentru aproapele nostru, pentru a avea o viață cât de cât normală. Între timp Îmi continui una din lecturile preferate, și anume: „De veghe în lanul de secară”, a cărui încheiere este emblematică: „Curios! Nu trebuie să spui niciodată nimănui nimic. Cum spui, cum începe să ţi se facă dor de toţi.”