Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Postdecembrismul – Epoca supremației de Netăgăduit a Hîrtiei asupra Realității
Ce era socialismul real. Într-una din edițiile Jurnalului meu video observam că postdecembrismul românesc poate fi definit drept conflictul etern dintre Cele de pe hîrtie și Cele din realități. Meșteșugul politicii reclamă înainte de toate adaptarea legilor, a programelor, a măsurilor, a planurilor chiar și a visurilor vizînd viitorul la realitățile specifice ale țării respective. Pe vremea cînd se discutau chiar în interiorul Lagărului Socialist problemele tot mai mari ale socialismului real, cum li se spunea regimurilor din Europa de Est și Centrală, una dintre explicațiile dificultăților din aceste țări se referea la impunerea de către Moscova altor țări, cu alte realități, modelul sovietic de socialism. Se spunea printre altele că URSS n-a moștenit de la Rusia țaristă proprietatea privată asupra pămîntului. Asta a justificat într-un fel înființarea colhozurilor. Mujicul nu-și dădea pămîntul la colectiv și prin urmare nu-și asuma dramele țăranului din România sau din Cehoslovacia, care trebuia să renunțe la pămîntul asupra căruia era proprietar.
Acum se știe că în esență comunismul nu corespundea firii umane, axate pe proprietate, pe concurență, pe interes propriu. Da, dar esența discuției despre adaptarea socialismului la realitățile specifice ale fiecărei țări rămîne. Democrația e firește democrație, și teza unei democrații originale într-o țară ca România, lansată și susținută de Ion Iliescu după decembrie 1989, era hazardată. Asta nu înseamnă că în măsurile, în legile, în proiectele, în programele instituțiilor democratice, ale partidelor nu trebuie să ținem cont de realități.
Din nefericire postdecembrismul e de la un capăt la altul epoca supremației de netăgăduit a Hîrtiei asupra Realității. Programele de Guvernare, Programele electorale rămîn doar pe hîrtie. Nu numai pentru că sînt o cale de păcălire a electoratului, ci și pentru că sînt produse exclusiv în birouri. Legile trebuie să corespundă realităților noastre specifice. Să dau un exemplu. În Olanda, consilierii municipali sînt de secole oameni pricopsiți sau ceea ce la noi s-ar numi oameni onorabili. Poate fi comparat consilierul municipal de la noi, în mod obișnuit un rupt în fund, ahtiat după îmbogățire, cu consilierul din Olanda, care vede în funcția sa un simplu mijloc de dedicare concetățenilor. Ne tot întrebăm de ce în Danemarca ministrul vine cu bicicleta la birou iar la noi cu mașină cu girofar. Pentru că în Olanda ajungi ministru dintr-o postură de om pricopsit. Parvenirea la o funcție publică nu e văzută ca la noi drept apucare a lui Dumnezeu de un picior, ci pur și simplu ca unul dintre momentele în care faci altceva decît ceea ce ai făcut pînă acum.
*
Mai tare ca Literatura. Citind și fișînd pentru cartea pe deplin abandonată Jurnalul unei obsesii – Camil Petrescu – am parcurs cu creionul în mînă și eseul Figures du passé: Danton, publicat de Louis Madelin, în 1914, la Hachette. Nu știu ce mi-am notat din volum pentru cartea mea. Am descoperit mai zilele trecute într-un caiet de eseuri această notă izvorîtă din lectura cărții lui Louis Madelin:
„Iată una din cărţile cu care nici un roman contemporan nu se poate compara. O istorie a revoluţiei franceze, ca de altfel o istorie a oricărui timp de istorie accelerată, întrece prin forţă şi autenticitate literatura. Cît de mult poate inventa literatura, rupîndu-se de realitate, sub semnul ficțiunii? Mai nimic față de viață. Danton, aşa cum a fost el în revoluţie, e un personaj shakesperian. Singura deosebire față de un personaj din Shakepeare e faptul că Danton a existat. Orice roman este o povestire, în care unui personaj i se întîmplă ceva. Faţă de roman, Istoria are avantajul de a nu fi imaginat faptele. Sînt în Revoluția franceză – şi în viaţa lui Danton – momente în care realitatea întrece închipuirea: Asaltul asupra palatului regal, războiul cu Prusia, lupta cu iacobinii, faimoasele înfruntări oratorice din Convenţie, procesul lui Danton.”
Citind aceste rînduri scrise cu decenii în urmă îmi dau seama că prefiguram în vremea respectivă teza mult îndrăgită și mult susținută de mine astăzi, cea a Istoriei – marele prozator.
Comentarii
Ce conteaza cum se numeste sistemul? Are importanta? NU, NU ARE. Ce conteaza in primul rind e omul sau grupul de oameni care il administreaza. Daca administratorul sau administratorii sint niste lichele ordinare, din aia care se plimba cu girofaru’ sau cu avioane private (ca TAROMU’ ii sta in git), atunci nu conteaza numele sistemului. Fiecare sistem are definitia lui. Succesul, na ca era sa zic”succesurile”, fiecarui sistem sta in calitatea, caracterul grupului de „alesi” sa adminstreze sistemul. Aici nu mai e vorba de a „conduce” sistemul, pentru ca un conducator adevarat e greu de gasit. Aici e vorba de cit de bine reuseste sa se gospodareasca si sa se inteleaga „alesii”. Or te nasti „lider” si atunci reusesti sa „conduci” cu cap si coada si rezultatele se vad in tot ce misca in jurul tau, or mai bine te trezesti din betia puterii si intelegi ca un „lider” nu se poate forma, n-ai cum sa inveti pe unu’ sa conduca, e imposibil. Ia ca exemplu un banal sofer. Sint soferi si soferi, unii reusesc sa invete sa conduca si-o tin echilibrat fara sa aiba dureri de cap, accidente etc., adica isi folosesc capu’, atentia, intuitia si tot talentul cu care au fost inzestrati de la natura, altii e vai de capu’ lor, isi imagineaza ca daca au obtinut permisul de sofer chiar sint in stare sa conduca o masina. Daca vreunul din ultima grupa produce accident, mie la suta ca o sa arate cu degetul la oricine altcineva numai la el nu.La fel in politica. Toti neghiobii isi imagineaza ca pot face politica si nu le ajungi la nas nici cu prajina. Ei, politicienii sint cei care determina directia „sistemului”,degeaba definitia zice una, daca imbecilul de politician are alte interese, PERSONALE, si el nici nu intelege prea bine ce trebuie sa faca ca sa dea un rezultat. Ma uit la tara asta,la ce s-a ales de ea in citeva decenii.Din tara in care se construia ceva, acum a ajuns o ruina in care-si fac nevoile impostorii si lichelele din tari straine. Apropos de scandalul vaccinurilor, o mizerie fara egal in istoria Romaniei si a planetei. Tunuri de miliarde date de niste infractori inraiti cu fitze si talente, Niste con artists ca-n filme. Si-au batut joc de o planeta intreaga iar aia care au spus o vorba impotriva lor si-au pierdut reputatia sau locul de munca. Oameni batjocoriti in numele unei minciuni fara egal. Romania cica a intrat in Europa, de parca venea din alta galaxie, parca n-ar fi un popor cu istoria cea mai veche nu doar din Europa ci din lume,deci a „intrat” in Europa ca sa dea mina libera unei ursula von lindic ca cheltuie dintr-un buget ce nu-i apartine, cit vrea scafirlia aia a ei hidoasa si mediocra. S-a luat cineva din Romania de ea? NU. nea herr cilhanitu’ a primit-o de parca era extraterestra cu puteri magice, doar ca nu si-a maronit nadragii de emotie. E un polonez la UE care s-a luat de ea, da’ cui ii pasa de un fost profesor care vorbeste elegant si nu o trateaza cu siktir asa cum ar metita…Deci mai are importanta cum se numeste sistemul cind aia care fac pe „alesii” isi bat joc de oricine si orice????Mai are importanta cum se numeste sistemul la noi in Romania cind la putere sint putori inculte,de-o mediocritate inacceptabila, niste hoti si prosti de rup pamintul ca Alina nu mai stiu cum pizda masii o cheama pe vita aia, ciolaci, jdruli, terchea-berchea de genul asta, cretini pe banda rulanta care nu fac absolut NIMIC doar dau din gura si sfideaza?Daca ar exista un sistem prin care sa fie trasi la raspundere pentru faptele lor, poate asa s-ar mai redresa cite ceva in tara. Asa zisul ANAF, DNA institutiile astea de nimic, paravane pentru lichele care trebuie sa aiba post asigurat, privilegii si salarii mari, nu fac NIMIC nici astia , doar circ si hahaiala , de rezolvat ce-au rezolvat? RAHAT PE BATZ. Intreprinderi la care lucrau mii de romani, azi sint sterse de pe fata pamintului. Pe terenul unde cindva produceai pentru export sau pentru uz intern, azi sint contruite blocuri. Facute dupa ureche, daca da un cutremur o sa fie vai si amar.Cine a permis asa ceva? Cum s-a ajuns in halul asta? Ca sistemul curent se numeste „democratic”, adica ne-am innecat ca tziganu’ la mal, sau cum ar zice tataie, Dumnezeu sa-l odihneasca, „ne-am cacat in poteca”. Daca ar fi sa dam timpul inapoi, cu exceptia hotilor si a ticalosilor,oare ce „sistem” ar alege romanul de rind? Asta de azi ar fi probabil ras de pe fata Romaniei. Una e sa colaborezi cu straini in interesul national si alta e sa stai sluga la escroci. Ma uit cu uimire si MULTA SCIRBA la ce balabuste conduc UE-ul. Nu pot fi numite nici „gospodine” pt ca NU SINT asa ceva, sint niste putori nedemne de mila, nu au caracter, de minte nici nu poate fi vorba. Sint putori marioneta.Vad aici mai sus la „clarificare comentarii”:”Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!”. Ce frumos suna si ce trist e. Cetateanul care comenteaza trebuie sa fie „civilizat”, in timp ce politicianul fura de rupe si te sfideaza si te minte vorbind foarte „civilizat” si politic corect. Mama ei de civilizatie. Mi-e tare scirba….