Protecția datelor nu bate protecția cetățeanului!

De câteva zile, mai precis de joi, 13 ianuarie, opinia publică de pe meleagurile carpato-pontico-dâmbovițene este concentrată asupra unui subiect de un cutremurător dramatism. Mă refer la faptul că un polițist, angajat la secția a 5-a din Capitală, care gonea ca un descreierat pe strada Laminorului, a surprins pe trecerea de pietoni două fetițe care traversau reglementar. În urma impactului, micuța Raisa a murit, iar prietena ei a fost grav rănită și se află încă în spital.

După cum era și firesc, foarte mulți dintre noi am așteptat să aflăm cine este cel care a produs revoltătorul dublu accident și, mai ales, cum s-a ajuns ca un asemenea individ să facă parte din corpul Poliției Române? Instituție al cărui prestigiu, obținut, onorat și apărat de adevărați profesioniști, este acum pus la grea încercare, mai ales dacă ne gândim că, printr-o nefastă coincidență, nenorocirea din București s-a petrecut la scurtă vreme după ce, la Bolintin Vale, o bandă de borfași l-a omorât pe un om care nu a făcut altceva decât să le ceară să se comporte în mod pașnic și civilizat. După care, tot niște persoane cărora tare mult le mai place să li se zică ,,oameni ai legii’’, au găsit de cuviință să nu îl aresteze decât pe unul dintre cei patru criminali. Împrejurare de care copărtașii la asasinat au profitat cu vârf și îndesat, așa încât atunci când (chipurile!) anchetatorii au catadicsit să descindă pe acolo unde aceștia se cuibăriseră, i-ai de nu de nu-s!…

Așa se și explică de ce una dintre întrebările care  revine cel mai insistent în spațiul public este următoarea: cum au ajuns indivizi cu asemenea comportament să facă parte din cadrele Poliției Române? Și, de fapt, cine sunt ei, adică ce bilanț au la activ și dacă, nu cumva, în CV-ul lor nu există și anumite date neclare și semne de îndoială care să dea de înțeles că respectivii nu aveau ce căuta în poliție? Întrebări care, de data aceasta, îl vizează în primul rând pe polițistul care a provocat tragicul eveniment de la strada Laminorului și la care, până acum, nu am primit decât răspunsuri cu țârâita. Dar și acelea numai după ce confrați jurnaliști, curajoși și stăruitori, nu au vrut să cedeze și i-au tot pisat pe sibilicii deținători ai acestor informații. Așa s-a făcut că, mai bine mai târziu decât niciodată!, am aflat că pe polițistul care a produs nenorocirea din sectorul 1 îl cheamă Constantin Popescu, pentru ca, tot cu întârziere, să mai aflăm și că el nu are la activ absolvirea unei școli din sistemul de pregătire al MAI, ci că a fost recrutat din surse externe în anul 2017. Tot prin metoda pas cu pas am mai reușit să aflăm că respectivul a lucrat o vreme și în Marea Britanie, după care, după cum menționat anterior, a fost recrutat de către cadre specializate și făcut polițist. Cu ce grad, la acea vreme, și ce grad mai are astăzi numitul Constantin Popescu- asta nu mai știm. Știm, în schimb, că ar fi urmat cursurile de inițiere în carieră la Școala de Agenți de Poliție din Câmpina, instituție pentru care avem tot respectul, dar nu putem fi chiar atât de siguri că numai acest stagiu de pregătire îl  recomanda pe cel în cauză pentru a fi recrutat din surse externe.

Cumul de situații în urma căruia nu putem exclude din start supoziția, foarte rezonabilă că junele Constantin Popescu ar fi beneficiat de o oareșce susținere, fiindcă, altminteri, nu ni s-a vorbit despre  niște performanțe care să îl recomande spre a fi musai recrutat „din surse externe’’. Motiv pentru care sunt foarte curios să știu- și să știm, noi, simpli cetățeni- în ce condiții s-a făcut recrutarea respectivului Constantin Popescu, cine l-a recomandat, dar și cum și cine i-a făcut dosarul beton pentru încadrare? Urmând ca, în cazul în care, mergând pe firul faptelor, vom ajunge la persoane care au avut sau încă mai au anumite funcții în aceste structuri, să nu ne mai fie de mare mirare dacă vom afla și de unde parcimonia cu care ni s-au livrat informații edificatoare despre agentul de poliție Constantin Popescu și cariera sa.

Am pus aceste întrebări- cam incomode, recunosc- și, de aceea presimt  că. dacă (nu) mi se va răspunde, va fi invocat motivul protecției datelor. Situație în care promit să reiau întrebările, fiindcă sunt și rămân convins că numai detectând viciile de procedură care au făcut posibil ca o asemenea persoană să fie recrutată din surse externe în structurile Poliției Române și aflând cine au fost cei care l-au recomandat și l-au susținut pe respectivul personaj, vom afla și care sunt cauzele pentru care asemenea indivizi- e adevărat, puțini la număr în Poliția Română- ar mai putea să pună în pericol siguranța cetățeanului  și chiar viața sa.
Place sau nu place, dar acesta este adevărul: protecția datelor nu bate protecția cetățeanului!