PSD, conjuraţia castraţilor

Varianta inițială a titlului făcea referire la impotenți. L-am schimbat, pentru că termenul descrie o stare pe care nu o alege cineva, ci pur simplu i se întâmplă. La castrare, în schimb, mergi cu bună știință. Iar PSD a acceptat castrarea, fericit că scapă de închisoare.

Și suntem astăzi în situația ridicolă în care „marghioala leșinată” din fruntea partidului parcă definește cu prisosință zicala că „nimic nu durează mai mult decât provizoratul”. Iar pe lângă el toată lumea așteaptă. Nu știe nimeni ce, însă toți stau pe loc.
Sorin Grindeanu se mai gândește, vreo doi-trei ani… Bine că nu urmărește cu îngrijorare!
Gabi Firea e concentrată pe câștigarea primăriei, firesc de altfel, fiind cel mai important asset pe care îl are PSD și care trebuie conservat cu orice preț. (Numai la PNL se poartă președintele șomer!)
Și cam asta e tot. Altceva nu avem! Cum este posibil ca în „cel mai mare partid din România” să nu vrea nimeni să-și asume un leadership autentic care să scoată PSD din marasm?! Fiindcă partidul începe să fiarbă. Tot mai mulți militanți, PSD-iști adevărați, sesizează slugărnicia lui Marcel Ciolacu față de anumite structuri care-l gestionează pe Klaus Iohannis. Dar în spatele cui să se alinieze ei, dacă nu are nimeni curaj să ridice sabia. Că PSD nu mai are lideri, nu e o noutate. Nici România nu mai are lideri. Nici măcar unii mediocri precum Băsescu, Dragnea sau Tăriceanu. Acum am trecut la categoria sub-mediocrități.

Ce se va întâmpla? Probabil nimic, pe termen scurt. Se va merge pe pilotul automat de la Bruxelles, cu poporul român anesteziat de teama pandemiei si a crizei economice, care criză va reprezenta un moment de cotitură, un punct de inflexiune. Fie ne ridicăm și România începe să zboare, fie coborâm în abisul cenușiu al frontierei dintre Orient și Occident.

PS: Ziceam de castrarea PSD-ului de spaima mersului la închisoare, în primul paragraf. Este evident că s-a furat. La greu! Însă DNA nu a fugărit hoți. Binomul SRI-DNA a fost un instrument de putere. Iar hăituiala nu a urmărit altceva decât să ii scoată din joc pe unii, ca să facă loc altora. În politică, în business, în sport, în mediul academic, peste tot, i-au scos din joc pe oamenii cu inițiativă, pe lideri, făcând loc unor sub-mediocrități servile.

P.P.S. Să nu mă întrebați de PNL sau de USR, fiindcă acolo nici măcar nu poate fi vorba de castrare. Iar ca să mă raportez la titlu, fac următoarea metaforă: La PNL le-a căzut de mult, iar USR s-a născut fără.