România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Recviem pentru poștași și prieteni

Cărțile erau cândva scrisori mai lungi către prieteni, cum zicea Jean Paul pe la 1800. E drept, azi se scrie mult mai mult și se gândește mult mai puțin decât pe vremea lui, dar continuă să apară cărți bune sau chiar bijuterii. Altfel spus, mai există prieteni. Dar ce te faci când scrisoarea e neprietenoasă, ori de-a dreptul goală? Sau când poștașul modern, adică editorul, își bagă nasul în ea? Nici alții n-or sta grozav, dar la noi talentul de a umple paginile cu limbaj neverosimil, tumbe de agramatism și sensuri înnodate e foarte răspândit. Conjugate, cele două „accidente” dau o afecțiune destul de urâtă, o aprietenie stricătoare de bani și timp. Iar atunci când pleci în vacanță cu o duzină de cărți și după 24 de ore descoperi că trei dintre ele sunt ilizibile și a patra nu are nicio legătură cu citatele aruncate pe coperte ca să te impresioneze e greu să păstrezi altfel de relații cu poștașii care ți-au făcut surpriza. (Mai ales dacă ai avut mare grijă să ocolești poștașii de la care ai mai luat plasă cu maculatură.)

Afecțiunea nu e nouă, dar manifestările ei sunt mai stricătoare astăzi decât în urmă cu un veac, de pildă. Cărțile din perioada interbelică au și ele metehnele lor, dincolo de vechime, pe care parfumul exprimării nu reușește întotdeauna să le acopere. După război, când au intrat în pâine noii poștași, cu multă conștiință civică și puține constrângeri intelectuale, mulți prieteni au avut de suferit. (Mai ales ai cititorilor occidentali.) La un moment dat s-au mai așezat apele și s-a revenit la norme lingvistice mai stricte, dar nu s-a îmbunătățit semnificativ: cărțile din anii 1970 erau aduse de poștași care stăpâneau ortogramele, dar sunt și ele pline de prurituri expozitive și bube dulci gramaticale. Au însă marele avantaj al conținutului cinstit. Dincolo de tainul ideologic, adesea rezumat la o prefață encomicomică, se întindeau clar rândurile unui discurs care te făcea să te simți prieten.
Dar a venit încălzirea democratică, s-au diversificat conținuturile și a crescut enorm nivelul corespondenței între autori și prietenii lor. Era și normal să se mai deterioreze niște relații. Dar cine s-ar fi așteptat la peisajul de azi, atât de bogat în goliciuni clopotitoare și malformații lingvistice? Ajutați de sistemul educațional comatos, poștașii cunosc puține, simt rar și abandonează iute orice gând legat de autori sau de prieteni, preferând să rămână agățați gălăgios și tandru de propriile păreri, de obicei produse din belșug de meteorismele care le mobilează tractul intelectual minimalist. Ca să fie rețeta completă, vin și cu scrisori pe care într-o lume cu toate facultățile la ea nu le-ar primi nimeni. Asta n-ar trebui să fie o problemă. Fără adresanți, scrisoarea n-are viață lungă.
E normal ca și Sandra Brown și Guillaume Musso să aibă prieteni. Azi avem gusturi discutabile și distanțe considerabile în toate artele, inclusiv în cele reprezentative. Dar în peisajul nostru post-de toate nasc specii noi. Și nu e vorba de autorii fără prieteni ori de prietenii fără autori, ci de prietenii care cumpără, la propriu și la figurat (după împământenitul calc englezesc), scrisori ininteligibile, fie pentru că așa au fost produse, fie pentru că și-au băgat poștașii nasul în ele și au ajuns așa. În mod normal, dacă un prieten îți trimite o scrisoare din care nu se înțelege nimic ori se înțeleg prea multe ca să poți păstra vreo noimă, te gândești că are nevoie de un control psihiatric. Dar dacă trimite scrisoarea în mii de exemplare și niciun adresant nu are o problemă? Evident, nu toate scrisorile ajung să fie citite. Unele nu sunt nici măcar deschise. Dar măcar o mână de prieteni citesc trăsnăile astea și n-au nimic de comentat. Nici nu știi ce să mai zici. Că nu-ți vine nici să te întrebi unde sunt prietenii (și poștașii) de altădată…

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Recviem pentru poștași și prieteni”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *