Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Recviem pentru poștași și prieteni
Cărțile erau cândva scrisori mai lungi către prieteni, cum zicea Jean Paul pe la 1800. E drept, azi se scrie mult mai mult și se gândește mult mai puțin decât pe vremea lui, dar continuă să apară cărți bune sau chiar bijuterii. Altfel spus, mai există prieteni. Dar ce te faci când scrisoarea e neprietenoasă, ori de-a dreptul goală? Sau când poștașul modern, adică editorul, își bagă nasul în ea? Nici alții n-or sta grozav, dar la noi talentul de a umple paginile cu limbaj neverosimil, tumbe de agramatism și sensuri înnodate e foarte răspândit. Conjugate, cele două „accidente” dau o afecțiune destul de urâtă, o aprietenie stricătoare de bani și timp. Iar atunci când pleci în vacanță cu o duzină de cărți și după 24 de ore descoperi că trei dintre ele sunt ilizibile și a patra nu are nicio legătură cu citatele aruncate pe coperte ca să te impresioneze e greu să păstrezi altfel de relații cu poștașii care ți-au făcut surpriza. (Mai ales dacă ai avut mare grijă să ocolești poștașii de la care ai mai luat plasă cu maculatură.)
Afecțiunea nu e nouă, dar manifestările ei sunt mai stricătoare astăzi decât în urmă cu un veac, de pildă. Cărțile din perioada interbelică au și ele metehnele lor, dincolo de vechime, pe care parfumul exprimării nu reușește întotdeauna să le acopere. După război, când au intrat în pâine noii poștași, cu multă conștiință civică și puține constrângeri intelectuale, mulți prieteni au avut de suferit. (Mai ales ai cititorilor occidentali.) La un moment dat s-au mai așezat apele și s-a revenit la norme lingvistice mai stricte, dar nu s-a îmbunătățit semnificativ: cărțile din anii 1970 erau aduse de poștași care stăpâneau ortogramele, dar sunt și ele pline de prurituri expozitive și bube dulci gramaticale. Au însă marele avantaj al conținutului cinstit. Dincolo de tainul ideologic, adesea rezumat la o prefață encomicomică, se întindeau clar rândurile unui discurs care te făcea să te simți prieten.
Dar a venit încălzirea democratică, s-au diversificat conținuturile și a crescut enorm nivelul corespondenței între autori și prietenii lor. Era și normal să se mai deterioreze niște relații. Dar cine s-ar fi așteptat la peisajul de azi, atât de bogat în goliciuni clopotitoare și malformații lingvistice? Ajutați de sistemul educațional comatos, poștașii cunosc puține, simt rar și abandonează iute orice gând legat de autori sau de prieteni, preferând să rămână agățați gălăgios și tandru de propriile păreri, de obicei produse din belșug de meteorismele care le mobilează tractul intelectual minimalist. Ca să fie rețeta completă, vin și cu scrisori pe care într-o lume cu toate facultățile la ea nu le-ar primi nimeni. Asta n-ar trebui să fie o problemă. Fără adresanți, scrisoarea n-are viață lungă.
E normal ca și Sandra Brown și Guillaume Musso să aibă prieteni. Azi avem gusturi discutabile și distanțe considerabile în toate artele, inclusiv în cele reprezentative. Dar în peisajul nostru post-de toate nasc specii noi. Și nu e vorba de autorii fără prieteni ori de prietenii fără autori, ci de prietenii care cumpără, la propriu și la figurat (după împământenitul calc englezesc), scrisori ininteligibile, fie pentru că așa au fost produse, fie pentru că și-au băgat poștașii nasul în ele și au ajuns așa. În mod normal, dacă un prieten îți trimite o scrisoare din care nu se înțelege nimic ori se înțeleg prea multe ca să poți păstra vreo noimă, te gândești că are nevoie de un control psihiatric. Dar dacă trimite scrisoarea în mii de exemplare și niciun adresant nu are o problemă? Evident, nu toate scrisorile ajung să fie citite. Unele nu sunt nici măcar deschise. Dar măcar o mână de prieteni citesc trăsnăile astea și n-au nimic de comentat. Nici nu știi ce să mai zici. Că nu-ți vine nici să te întrebi unde sunt prietenii (și poștașii) de altădată…
Comentarii
Alta trasnaie: sa importi carti scrise de autori francezi traduse in limba engleza. https://www.elefant.ro/list/carti/filters/autor-Blaise%2BPascal
Iar in limba originala in care au fost scrise sa nu le gasesti.
(autorul l-am ales la intamplare, sunt foarte multi, unii cu un numar mult mai mare de carti traduse in engleza, iar il limba originala nu se gaseste nimic.)