Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Relațiile dintre oameni se subordonează acumulării și păstrării de proprietate și avere
Nu mai există urmă de pericol comunist în România, dar se pedalează de 30 de ani aceeași bicicletă, strigându-se lozinci anti-comuniste și găsindu-se țapi ispășitori din tagma mult hulită. Corupția a ajuns mult peste ce era în pre-decembrism, și ea oricum nu este o moștenire de sorginte pur „socialism multi-lateral dezvoltat”, întrucât a existat din plin și în perioada interbelică, pe când nici nu exista vis comunist. Capitalismul e mai sălbatic pe plaiurile mioritice decât pe meleagurile ‘perfidului Albion’, iar atașamentul față de proprietate și acumularea de avere se manifestă obsesiv-compulsiv la români, spre deosebire de patria capitalismului liberal. Aici, la noi, e tot ca în romanele scrise de marii noștri scriitori, despre țărani, arendași, parveniți, moșii și pământ. Sufletul și predispozițiile noastre nu s-au schimbat. Casa, proprietatea absorb cele mai intense intrigi si emoții, atribuindu-li-se o valoare ce reconstituie ierarhia nevoilor umane. Relațiile dintre oameni se subordonează acumulării și păstrării de proprietate și avere. Divorțul e condamnabil social și se evită, mai ales pentru că lovește în instinctul de acumulare, atât de respectat și valorizat la români: proprietăți, avere, bani. Adulterul (constant, serial) e tolerat și acceptat în mai mare măsură decât divorțul. Aceste trăsături nu au nimic de-a face cu pericolul comunist, nici măcar cu socialismul.
E un fapt cunoscut că atunci când se amplifică pericolul (inexistent) situat la o extremă, se potențează extrema opusă, mai ales dacă nici dreapta românească nu are oamenii care să dea avânt dreptei echilibrate. Mai dăunător este profilul psihologic colectiv care se încurajează, pe fondul unei intoleranțe autohtone față de cel/cei diferiți, de care colectivitățile ar vrea să scape, prin orice mijloace. Acolo unde prinde contur acceptul colectiv pentru teroarea și eliminarea dușmanilor, orice devine posibil, iar respectul și frica naturală – normală față de lege și autoritățile statului, dispare. Comportamentele umane extremiste, radicalizarea împotriva țapilor ispășitori, ar trebui văzute și ca patologii sociale, care prind rădăcini în culturi și societăți patriarhale, unde există frica (confundată cu respectul) de cel care-ți poate face rău, și frica de ierarhie, de puterea ‘autorității superioare’, precum și frica disimulată (disprețul) față de femeia fără bărbat sau nesupusă ‘capului’, mai precis teama de ce reprezintă ea în mentalul colectiv patriarhal. Simbolistica răului, a bunătății și frumuseții. Recomand Tengis Abuladze, ‘The Wishing Tree’ (Copacul Dorinței), film după povestirea lui Giorgi Leonidze.
The Wishing Tree – film trailer
Interviu cu Kahi Kavsadze
Comentarii
10 comentarii pentru articolul „Relațiile dintre oameni se subordonează acumulării și păstrării de proprietate și avere”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Daunatoare este acum si acutizarea diferentelor, implicit a luptei între cei care accepta prea docili chiar toate regulile impuse de autoritati în vreme de pandemie si cei care resping aceste reguli cu prea mare înversunare. Pe fondul unui necaz care-i afecteaza puternic pe toti, într-un fel sau altul, prea multi se radicalizeaza, devin extremisti, iar cuvântul „toleranta” fata de cel care este/gândeste diferit nu mai exista pur si simplu. Semn rau, nu cred ca vom trai curând timpuri linistite.
P.S. Impresionant videoclipul pe care ni l-ai oferit, Monica, dar foarte trist! Banuiesc ca si filmul este la fel, voi astepta zile mai bune ca sa am taria sa-l privesc.
https://www.youtube.com/watch?v=lB6a-iD6ZOY 🙂
Mulțumesc, Geo, pentru Fragile.
nu prea cred ca are cum sa fie daunatoare, ca e vorba despre ultimii pasi spre desavarsire, ai omului, a omului.
or desavarsirea se manifesta prin superpozitii, unii se leaga de Inima, ca aia le e valenta pe masura potrivita, ailalti se leaga de Minte, ca se armonizeaza de minune…:))
–
pare a fi o lupta ‘intre’ ei, insa io nu prea cred ca e asa. cei care aleg Inima, ca asa sint ei, sint toleranti de-a binelea,
asa ca singurii care se cearta intre ei, lupte, gen :)), sint tot cei care aleg, ca asa sint ei, Mintea.
insa Mintea arata putin altfel decit li se pare lor, azi:)), asa ca…povestea va continua in sensul potrivit, adica Mintosii vor imbratisa, cu zambetul pe buze, Mintea:)), ca unii pe altii le e cam imposibil, ca daca sint Mintosi, daia!:)))
–
deci balamucul,
de ieri io ii zic Circ, ca vaz ca alelalte doua porecle, Revolutie Mondiala si Metamorfoza, n-au prea prins…:))),
e o poveste intre Mintosi!:)), si creca n-o sa i deranjeze nimeni in ambatul lor de a se armoniza cu Mintea…mai simplu: balamucul pe Mintosi! ii scoate din ei insisi, nu pe Inimosi!:)))
–
in ceea ce priveste distributia gaussiana…e papa!, mai nou s-a nascut ‘distributia Anti!’, asta fiind o chestie tare de tot:)
‘toleranta’ n-a existat niciodata, ceea ce a fost definit ca intoleranta a fost, de fapt, ‘inca nenascuta Antiiubire’ :)), adica definitia ‘intolerantai’ a fost definitia unei ‘gestatii’
–
faza e ca urmeaza Nasterea, adica manifestarea AntiIubirii, de unde rezulta ca ‘toleranta’ va fi papa!, ca…ea fiind gestatie, odata cu sosirea Nasterii…a cam disparut din peisaj:))
–
toleranta isi pierde definitia vazand cu ochii. ea devine…Antiiubire.
cel care a tolerat…n-a iubit ce-a tolerat, ca…vorbaia, toleranta e cu Antiiubire, nu cu Iubire…
–
de unde rezulta ca toate starile lumii mari, care aveau ca temelie ‘toleranta’…se vor autodemola cu talent!:))), iar asta e ceva implacabil…
cea care a permis manifestarea distributiei gaussiene a fost ‘toleranta’.
odata cu disparitia ei din peisaj, si distributia gaussiana…devine distributie inversa.
pe ‘mijloc’ va mai fi loc doar pentru Neant!
( abia acest Neant care se manifesta ‘pe mijloc’ e cel care ‘cere’, spre echilibrare, manifestarea Iubirii ( faza asta mai e cunoscuta si sub denumirea de ‘ a doua venire a lui hristos ‘:)))))
relațiile dintre oameni se subordonează nevoii de putere.
acumulărea și păstrăriea averii e doar un efect, cauza e nevoia de putere.
Corect
…iar puterea se subordoneaza placerii, evident.
de unde rezulta ca relatiile dintre oameni sint un efect, cauza fiind manifestarea placerii
:)))
cui ii mai pasa, pe vremurile astea, ce e corect? ca, dupa cum se vede, ce e corect poa sa fie si nedrept, insa numa in mod relativ, ca altfel…toate sint Drepte! ( deci chiar si cele care par a fi incorecte 🙂 )
șiacu, ca sa pun capacul:))),
Placerea e de tip Yin-Yang! Aaahahahahaaaa!:))))))
–
Adica ne mâna ‘placerea de a primi…Placere’ si ‘placerea de a darui Placere’
–
Deci daia Iubirea e Piatra din Unghi, ca…daca trebe sa mai si Daruiasca, cineva, mai nainte ca ailalti sa aiba ceve de primit in dar!:))…daia!
🙂
–