Nicolae Ciucă: O să stabilim liniile de efort pentru perioadă imediat următoare, astfel încât să avem toate demersurile întreprinse pentru ca până la 24 decembrie să putem să avem bugetul finalizat și aprobat, așa cum am discutat

Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne

Facem cunoştinţă mai întîi cu un tunel de 200 de metri. Pe jos, pietriş. Pe margini, evident, dughene cu fleacurile tipice unor asemenea locuri: maiouri cu o cavernă pe piept, pălării şi şosete pe care scrie Rosh Hanikra. Lipsesc fotografii. Sau, poate, sînt pe undeva, dar nu-i văd eu. M-au mirosit de la o poştă că sînt scîrţar cînd vine vorba de băgat mîna în buzunar. Mă îndrept spre caverne, trecînd pe lîngă indicatorul Către Grotă, scris în engleză, dar şi în limba pămîntului, fără nici un avînt. M-am obişnuit însă, din călătoriile anterioare, să nu las nimic nevizitat, chiar dacă m-aș plictisi de moarte. E o hărnicie născută din conştiinţa valutei scoase şi puse la bătaie pentru orice mers peste hotare. Dacă n-aş vizita tot ce-mi spun ghidurile scrise sau vorbite, s-ar zvîrcoli în mine gîndul că n-am folosit cum trebuie, exploatîndu-l la maximum, fiecare cent dat pe tichetul de intrare. În consecinţă, iau la rînd toate cavernele ce-mi ies în cale, bat cu piciorul potecile pînă la capăt, riscînd în unele cazuri să cad în cîte-o prăpastie, stîrnesc o haită de pescăruşi şi mă zgîiesc din răsputeri la valurile care dau buzna în grote, fără a catadicsi să spună Bună ziua!, pentru a se retrage la fel de intempestiv, la fel de nejustificat cum s-au năpustit înăuntru. Cavernele comunică între ele prin numeroase spărturi. Dacă îţi pui în gînd, te poţi rătăci definitiv în labirintul de poteci. E drept, pentru asta ai nevoie de o imensă consecvenţă. Pe oriunde te-ai duce, n-ai cum să rămîi singur. În orice clipă poţi da nas în nas cu un grup de turişti gălăgioşi, puşi pe fotografiat reciproc, în ipoteze extrem de riscante:

Cuibăriţi în scorbura unei stînci, atîrnînd deasupra mării cu un picior pe pămînt şi celălalt în aer. După vreo jumătate de oră simt că mi-am făcut plinul de caverne. Împărtăşesc senzaţia unui rezervor de maşină în care proprietarul se încăpăţînează să mai pună un strop de benzină, deşi pompa refuză.

Deşi n-am întîlnit nimic în stare să mă dea gata, mă întorc mulţumit la teleferic. Mi-am dus la capăt cu brio plictisitoarea sarcină de a vizita cavernele. La întoarcerea în ţară, cînd va veni vorba de sălbăticia locurilor de la Rosh Hanikra, voi putea să mă fălesc, pe deplin întemeiat, cu faptul că am fost şi eu pe acolo. Ba chiar, dacă mă gîndesc bine, nimeni nu mă va putea opri să exagerez spăimoşenia grotelor. Să spun, de exemplu, c-am înaintat orbecăind prin întunericul umed, bîntuit de lilieci agresivi, ori că era cît pe-aci să fiu înhăţat şi dus în larg pentru totdeauna de un val năprasnic, ivit pe neaşteptate într-una din caverne.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Un comentariu pentru articolul „Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne”

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog