Rosh Hanikra din nordul Israelului, la frontiera cu Libanul, poate fi aşezată, pe scara exploatării turistice a sălbăticiei, între Grota de la Nerja, din Spania, şi Boca del Inferno, din Portugalia. De Peştera din Nerja, Rosh Hanikra se apropie prin posibilitatea oferită turiştilor de a pătrunde într-o cavernă mai mult sau mai puţin întunecoasă. De la Boca del Inferno, celebrul loc din Israel a luat marea.
Ce este Rosh Hanikra?
O peşteră săpată în malul stîncos al Mediteranei, alcătuită din mai multe grote, ce pot fi vizitate. Contra cost, desigur, că doar n-o să umbli pe gratis printr-o grotă întunecoasă! Intrarea: 6 dolari. Ca să ajungi la ceea ce ghidurile numesc grote sau caverne, trebuie să iei telefericul pentru a coborî pînă la nivelul mării. După ce mîncăm la inevitabilul restaurant (spun inevitabil, deoarece unde e o privelişte mai acătării, hop şi o maşinărie de vîndut de-ale gurii!), cumpărăm bilete şi ne aşezăm pe peron în aşteptarea telefericului.
Acesta, un lădoi portocaliu, suie şi coboară pe o sîrmă. Se poate ajunge şi pe jos, folosind scările săpate în stînci, dar, din cîte m-a convins însoţitorul, trambalarea cu telefericul face parte integrantă din serviciile turistice contracost. Cînd vagonul trage la peron, urcăm împreună cu un grup zgomotos de americani, pregătiţi să împuşte tot ce văd cu aparatul de fotografiat. Excepţie făcînd şansa de rupere a cablului, mare lucru nu-ţi oferă acest tămbălău telefericizat, ca şi cum ar fi televizat. Ghidurile jură că lunecarea pe sîrmă îţi oferă o perspectivă unică asupra stîncilor şi mării. Pentru a mă convinge c-a meritat să scot din buzunar 6 dolari, alerg de la un perete la altul al lădoiului şi belesc ochii cît pot de tare. Nu de altceva, dar să nu care cumva să-mi scape vreo imagine unică. Aflînd mai tîrziu de ea, nu mi-aş ierta niciodată c-am pierdut-o. Mai ales c-am dat 6 dolari. Cu un clopoţit exagerat, tipic celor ce vor să pară mai importanţi decît sînt, vagonul ajunge la destinaţie.
Coborîm şi, luînd urma grupului zgomotos, ne îndreptăm spre grotă.
1 2
Un comentariu pentru articolul „Rosh Hanikra sau Cum mi-am făcut plinul de caverne”