Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Să-i înțelegem și pe ziariștii care scriu pentru bani

1. Pentru capitolul Complotul mucoşilor, consacrat aşa-zisului complot al studenţilor din Grupul C.Z. Codreanu (9 octombrie 1923) din eseul despre Achitarea de la Turnu Severin scanez articolele din ziarul Mişcarea plimbînd pe paginile părăginite scanerul portabil.

Mişcarea din 1923-1924 e un oficios liberal, mai bine zis, un oficios al Clubului ieşean al PNL.
E, aşadar, un ziar al Puterii.
Înfiinţat de George Mârzescu, ministrul Justiţiei în Cabinetul Ionel Brătianu, ziarul stă sub autoritatea acestui baron local avant le lettre.

Înainte de a le scana, am citit articolele despre Complotul fascisto-terorist – așa cum îl acuza presa guvernamentală- şi – se înţelege – mi-am aruncat privirea şi pe alte materiale.
Ziar de partid tipic României premergătoare comunismului şi, aşadar, ziar înaintaş al Scînteii.

Semnături personale nu prea sînt.
Doar pseudonime (editorialul ne dăruieşte iscălitura Un ieşean) sau combinaţii de litere gen: XYZ, ABC.

În Patul lui Procust, roman camilpetrescian care ar trebui abordat şi ca document despre mizeria politicianismului interbelic, întîlnim, descrisă cu amănunţime, înfiinţarea unei astfel de publicaţii.
Camil Petrescu insistă pe realitatea unei redacţii mizere; boierii din politică n-aveau nici un chef să ia din banii destinaţi prostituatelor de lux pentru prostituaţii amărîţi, care sînt ziariştii.

Cele scrise despre ziarul care e propus spre conducere lui G.D. Ladima sînt valabile şi pentru Mişcarea din 1924.
E un ziar făcut cu puţini bani.
N-am cum să nu remarc, totuşi, ca şi în cazul altor ziare de partid – Îndreptarea (Liga Poporului), România (Partidul Naţional Român), Aurora (Partidul Ţărănesc), agresivitatea celor care scriu din dosul pseudonimelor.
N-am nici o îndoială.
Fac asta pentru salariul mizer.
Sînt famelici, năuciți de o familie grea, roşi de frustrări materiale.
Ar scrie şi la un ziar al Opoziţiei dacă acest i-ar îmbia cu bani mai mulţi.

Nu e întîia oară cînd mă întîlnesc cu scrisul pus în slujba politrucilor şi nu a unor idei.
Am scris şi despre prostituarea pe bani a lui Caragiale, a lui Arghezi.
De fiecare dată cînd dau nas în nas cu gazetării combative pentru un salariu mizer nu pot decît să surîd la textele deontologilor care pretind ziaristului de azi corectitudine a scrisului.
Sigur, e sublim, e înălţător să fii cinstit în tot ceea ce scrii (ca jurnalist) şi în tot ceea ce vorbeşti (ca moderator).
Da, dar nevasta, chiria, rata la bancă şi paharul de bere nu ţin cont dacă eşti cinstit.
Ţin cont numai şi numai dacă ai parale.
Și pentru asta trebuie să scrii după cum îți cîntă alții.

2. Citesc nu fără plăcere, L’Histoire de France pour ceux qui n’aiment par ça (Istoria Franţei pentru cei care nu iubesc aşa ceva), eseul semnat de Catherine Dufour la Fayard/Mille et une nuits, 2012.
Prefaţa vrea să credem că volumul s-a ivit din ambiţia de a face interesantă Istoria Franţei celor care exclamă:

„Istoria Franţei, ce plictiseală…”

Într-adevăr, ajuns cu lectura pe la jumătate, mă conving că, după cum zice autoarea, „Istoria Franţei, în realitate, înseamnă o mie de ani de film de acţiune”.
Eu am găsit în Istorie – românească şi universală – sîmburele telenovelei.
Franţuzoaica găseşte în Istoria Franţei răsadul filmului de acţiune.
Pretextul mi se pare niţel forţat în artificialitatea sa.

Istoria Franţei e imaginată ca un fluviu pe care autoarea, pe post de căpitan al vasului burduşit cu cititori- pasageri, îl străbate de la izvoare pînă la revărsare.
Dincolo însă de acest truc stîngaci, eseul stîrneşte interesul prin unghiurile (toate ascuţite) din care e văzut Istoria Franţei.

Remarc, mai întîi, preocuparea autoare pentru ceea ce s-ar numi viaţa obişnuită a oamenilor obişnuiţi de la un moment dat.
Înzestrarea de artist a autoarei se vede imediat din paginile acoperite de titlul Anul O mie: O tranşă de viaţă.

Ca şi în alte cazuri, despre viaţa obişnuită a omului obişnuit nu ştim nimic precis. Mărturiile, cîte sînt, aparţinînd călugărilor, ţintesc capetele încoronate. Capetele goale, pleşuve sau pletoase, nu stîrnesc cronicarilor nici o brumă de interes.
Acolo unde lipsesc sursele, imaginaţia pătrunde în forţă şi-şi face de cap.

E ceea ce se întîmplă cu eseul lui Catherine Dufour.
Imaginea vieţii obişnuite a omului obişnuit e sinistră, astfel încît, cititor de azi al cărţii, îi mulţumeşti lui Dumnezeu că te-ai născut după descoperirea penicilinei şi apariţia producţiei de consum, denunţată de studenţimea lui mai 1968 ca provocatoare a Omului unidimensional.

Cocioaba omului din anul 1000 e din lemn, lipsită de lumină, bătută de vînturi şi ploi.
Cămaşa fiind greu de procurat, ea nu e schimbată cu lunile, gura e plină de carii, îmbucătura de mîncare geme de microbi.

Scriitoare fiind, autoarea se întreabă dacă acest om e trist, pentru a răspunde:
Probabil că nu.
Noi însă, care am învăţat de la Soljenițîn că fericirea e o chestiune de raportare, vom spune răspicat:
Sigur nu e trist pentru că nu-şi imaginează viaţa dominată de Internet şi de smartphone!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „Să-i înțelegem și pe ziariștii care scriu pentru bani”

  • Catedralele Franţei au fost ridicate de tinerii ei. Speranţa de viaţă era de vreo 30 de ani.

  • de acum, pe ecrane, …varianta Omicron.
    …va exista, oare, si varianta Pi?
    dar Omega?!
    ( asta doua par a fi din start deosebite )

    Revolutia Mondiala a inceput cu o nonactiune, in fata careia s-a rectionat plenar disproportionat.
    asta a fost primul pas.
    pasul al doilea pare a fi cel de acum.
    si in fata lui se va reactiona plenar disproportionat, pesemne.
    insa…probabil ca fix pe dos decat data trecuta.
    adica…atunci Lumea a intrat in carantina, dar nu prea era cazul, iar acum Lumea nu mai vrea carantina, cu toate ca, teoretic, cam e. ( fix ca Lumea nu mai vrea carantina e motivul care ar trebui sa trezeasca atentionari! )

    Revolutia Mondiala urmareste demolarea a ctualelor sisteme sociale si inlocuirea acestora cu unele noi-noute, insa Artificiale.
    stiind asta putem sa disecam mai cu talent, poate, cam cum sta treaba cu Realitatea, pentru ca…daca Lumea Mare s-ar apara cum se cuvine in fata variantei Omicron,
    sistemele sociale s-ar dovedi Capabile,
    or pentru a se dovedi Incapabile, deci tocma bune de Demolat, Lumea Mare ar trebui sa ia decizii…fix pe dos decat ar trebui.
    si cum ea..deja are tendinta sa spuna ca o carantinare e iesita din discutie…fix carantinarea s-ar putea dovedi, …ulterior, ca era solutia dreapta.

    creca logica aia care functioneaza pe cauza-efect trebuie suplimentata cu aia care functioneaza pe efect-cauza. ca altfel creca nu le mai da nimeni de cap, dinamicilor…

    • primul pas cu adevarat important: acceptarea Marii Revolutii.

      aia e, gen.

      acu…daca in Lumea Mare se manifesta Marea Revolutie,…ce sa facem, nenica?!, cum s-o negam?!
      …aia e!

  • exista jurnalisti din fabricatie.
    acestia se misca…perpetuu, nu e necesar vreun consum energetic, spre ex bani.
    pentru acestia jurnalismul este o nonactiune.

    toti ceilalti sint jurnalisti…de actiune.

    de ales e intre cele doua,
    iar alegerea va fi dupa chipul si asemanarea celui care alege.

    • povestea de mai sus ramane valida si in cazul altor profesii.

      • …insa e valabila si in cazul oamenilor.
        astazi, Lumea Mare ii prefera pe oamenii-actiune
        sau, cum li se mai spune, oameni de actiune.
        acestia tind sa arate dupa chipul si asemanarea Civilizatiei si la un moment dat tinderea lor va deveni chiar ‘facere’, din acesti oameni mai ramanand doar Actiunea.

  • Că iei bani pentru ce scrii, nu e un păcat, dacă în ce scrii îți păstrezi principii sănătoase de viață. Și cel care face pâine ia bani pentru asta și, și el, trebuie să-și păstreze un principiu moral, chiar dacă nu știe să-l formuleze. Este vorba de principiul de a nu pune ceva necomestibil în pâine, ceva ce nu respectă rețeta consacrată de fabricare a pâinii.

    • acest ‘principiu’ se mai numeste Bun-Simt si e prezent in toti oamenii-nonactiune, adica in toti oamenii.
      ( cei care,
      tinzand sa arate dupa chipul si asemanarea Civilizatie si care la un moment dat chiar asa vor si arata,
      isi schimba Definitia, din om in antiom )

  • ‘Sigur nu e trist pentru că nu-şi imaginează viaţa dominată de Internet şi de smartphone!’

    insa se prea poate sa si imagineze o viata lipsita de griji. ‘internetul’ si ‘smartphone ul’ in sint doar implinirea absoluta a acelei dorinte exprimata in mod relativ.

    oamenii, de a lungul vremurilor, si au dorit nemurirea. cam toti si au dorit sa…mai traiasca un pic,…daca s-ar putea ca sa nu mai moara…si mai bine!:))
    cind vor primi in dar ‘perpetuum mobile’ este pentru ca dorinta lor s-a implinit. in mod absolut, dar s-a implinit:)

    • insa..ei nu si au dorit un ‘perpetuum mobile’, tot asa cum nu si au dorit nici internet cuantic si nici smartphone,
      diferenta rezultand din felul diferit in care s au manifestat dorintele cind au fost…dorite(relativ) si atunci cind au fost implinite( modul fiind absolut)

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog