Să nu facem greșeala lui Hitler, cea de a subaprecia Rusia

Lîngă ușa pe care se iese din BAR managerii instituției au amenajat o bancă. Puține sînt momentele în care să nu văd, cînd ies pentru a mă plimba prin parc, pe cineva bînd din plasticul de la aparatul din hol cafeaua de rigoare, stînd la taifas cu altcineva, în mod obișnuit, tot cititor. Intrînd în BAR îl văd stînd de vorbă cu o cititoare uitată de Dumnezeu, ca și mine, la BAR, pe un colaborator care ne-a dat la Historia cîteva lucruri bune despre București. Îl știu cu mult înainte de a-l descoperi ca bun istorisitor, din momentele mai spre seară cînd adoarme și începe să sforăie în liniștea din sală, prielnică picării frunzelor. Acum, presupunînd că știe mai bine decît mine Capitala, îl întreb de Parcul Național, unde au fost înmormîntați eroii de la 8 noiembrie 1945, mai precis despre CV-ul acestui Parc, pe care nu-l găsesc pe Internet. Reacția lui imediată:

Păi cum au fost uciși de guvernele burgheze, nu era Guvernul lor?
Așa ceva puteam spune și eu. Nu de asta îl întrebasem. Despre istoria Parcului Național nu poate să-mi spună nimic.

*

Scriam pe 29 aprilie 2014. Să nu facem greșeala lui Hitler, cea de a subaprecia Rusia!

Duminică seara, la Realitatea Tv, încercînd să prezint telespectatorilor mijloacele moderne de manipulare folosite de Russia Today, CNN-ul rusesc, am impresia c-am stîrnit zîmbetele subtil ironice ale celor prezenți în studio, toți activiști ai NATO în domeniul propagandei și agitației. Firește, cum interveneam de acasă, n-aveam posibilitatea de a-i vedea pe cei din studio. Cred însă că fețele lor exprimau reacția celor convinși că eu pierd timpul degeaba urmărind Russia Today. Mult mai bine ar fi fost – îmi sugerau ei – dacă m-aș fi uitat doar la televiziunile occidentale și, dacă din greșeală, nimeream cu telecomanda pe Russia Today, să trec iute mari departe, nu înainte de a stuchi a scîrbă. Adevărul e că, așa cum s-a întîmplat în multe alte conflicte de pînă acum, refuzînd ipostaza de propagandist în favoarea uneia sau alteia din părți, vreau să înțeleg ce se întîmplă din iscodirea punctelor de vedere ale ambelor părți. În cazul noului conflict, care marchează Planeta – unul ce nu se rezumă la Ucraina, vecina noastră de la nord est fiind doar pretextul pentru o confruntare vitală între Rusia și Occident – am ținut să văd și ce spune Moscova. Așa am descoperit Russia Today. Și, așa cum menționam în emisiune, campania dusă de CNN-ul rusesc m-a pus pe gînduri. N-am putut să nu observ uluitoarea modernitate a manipulării, semn și al sumelor uriașe alocate de ruși postului de limbă engleză. Mulți dintre realizatorii emisiunilor nu sunt ruși, ci americani, englezi. Pozițiile favorabile Rusiei nu sunt exprimate de analiști ruși, ci de politologi occidentali. Spiritul critic, definitoriu pentru intelectualul din Occident, e exploatat de Russia Today pentru a crea imaginea unei asumări a pozițiilor Moscovei de către intelighenția din Vest. Ipoteza de lucru a postului și-a găsit expresia în textul unui jurnalist din Vest purtînd titlul: În spatele Cortinei CNN. Așa cum se arăta în text, Russia Today se adresează intelighenției antisistem din Occident, dar mai ales antiamericane, pentru a-i „spune adevărul ascuns de CNN ca instrument al manipulării americane”. Aflat într-o criză de pro-americanism, Adrian Cioroianu și-a zis că mă face praf reamintindu-mi că propaganda sovietică n-a reușit să treacă Vestul la comunism. Eu nu asta am ținut să avertizez insistînd pe modernitatea manipulării de către Russia Today. Se pune tot mai insistent problema unei intervenții militare a NATO în conflictul dintre Rusia și Ucraina. Dacă există și acest scenariu, ar fi bine ca el să țină cont de realitatea care e Rusia de azi și nu de ceea ce-i place Occidentului să creadă că-i Rusia: O țară lesne de îngenuncheat prin cîteva rachete trase din silozurile din Vest. Convins din Istorie că nimic pe lume nu e mai imbecil decît subaprecierea disprețuitoare a adversarului (a se vedea dezastrul Armatei germane în cel de-al doilea război mondial, avîndu-și cauza în teza unei Rusii ce poate fi cucerită doar încruntîntîndu-te la ea), am vrut să atrag atenția că Rusia lui Putin nu e URSS-ul lui Mihail Gorbaciov și nici Federația rusă a bețivului Elțîn, cel care, asemenea lui Ion Iliescu în postdecembrism, a închis ochii la jefuirea bogățiilor țării numai pentru ca el să rămînă la Putere. Dacă la nivel de presă oficială, rușii sunt atît de moderni, n-ar fi cazul să ne întrebăm dacă nu sunt la fel și la nivelul serviciilor secrete, al Armatei, al Diplomației?