Şareta de protocol

04/05/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Pentru ei, dar şi pentru înalţii oaspeţi de la regiune sau chiar de la Bucureşti, preşedinţii de GAC-uri din raion aveau la dispoziţie un automobil cu şofer.
Singurul care n-avea era Haralambie Şuhuleţ, preşedintele Gospodăriei Agricole Colective Viaţa nouă din Vintileasa.
Cînd de la raion i se oferi una, Haralambie Şuhuleţ o refuză.
— Prefer să umblu cu şareta! răspunse el prompt. Am mers pînă nu demult pe jos. Abia de cîteva luni am trecut la mersul cu şareta. Nu sunt încă pregătit să fac un salt atît de mare, de la şaretă la maşină cu şofer.

Cei de la raion îl înţeleseseră. Şi lor, ţărani săraci sau simpli muncitori, le venise destul de greu să umble cu maşina. Mai ales că. printr-o Hotărîre a Comitetului Central, se interzisese activiştilor să se urce în maşină desculţi. Aşezaţi la dreapta şoferului, aceştia abia aşteptau să coboare din maşină, ca să-şi poată scoate pantofii. Obişnuiţi toată viaţa să umble desculţi, aveau impresia că nu mai ştiu unde le sunt tălpile. Ca să se asigure că sunt, totuşi, acolo, în pantofi, din cinci în cinci minute, mişcau degetele de la picioare. Dîndu-şi seama că tălpile sunt la locul lor, ba chiar că sunt în bună stare, se mai binedispuneau şi începeau să fluiere binecunoscuta melodie de muzică uşoară Macarale.

Dificultatea de a face saltul de la şaretă la maşină cu şofer era însă un pretext cusut cu aţă albă. În realitate, Haralambie Şuhuleţ se temea de moarte să se urce în automobil. Din cîte-şi dădea el seama, dacă maşina s-ar fi răsturnat, intrînd într-un şanţ, n-ar fi putut să iasă din ea prea uşor. Cu şareta nu era nici o problemă. Dacă se răsturna cumva, te ştergeai de praf, prindeai să înjuri calul, care se speriase de un iepure ţîşnit din lanul de porumb, repuneai şareta la loc, pe cele două roţi, şi o porneai mai departe.

De la şaretă i s-au tras însă lui Haralambie Şuhuleţ şirul de necazuri care aveau să culmineze cu demiterea din funcţia de preşedinte al GAC şi trimiterea la munca de jos.
Şareta aparţinuse Arabelei Ninoiu, stăpîna moşiei dintre Vintileasa şi Floreşti.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii