Scăderea populației țărilor de pe glob sau specia umană și întâietatea globală

În  anul 1960, revista Science a publicat o lucrare a lui Heinz von Foerster care prezicea că vineri, 13 noiembrie 2026 „populația umană se va apropia de infinit dacă va crește așa cum a crescut în ultimele două milenii”. La doar câțiva ani după această alarmă absurdă apocaliptică, creșterea anuală a populației globale a atins un vârf de aproximativ 2,1 % și a început imediat să scadă. Până în anul 2020, rata de creștere s-a situat la puțin peste 1 la sută, rezultatul scăderii constante a ratei totale de fertilitate (TFR/RTF), adică a numărului de copii născuți de către o femeie (subliniez: femeie) în perioada de reproducere. În societățile preindustriale, această rată se situa, în mod obișnuit, la 5 sau mai mult, iar în timpul anilor marcați de fenomenul baby-boom din Statele Unite (1945-1964), rata a atins un maxim de aproximativ 3,2 %. Unele națiuni bogate au avut, timp de mai multe decenii, o rată a fertilității sub rata de înlocuire (Germania din 1970, Italia din 1976), dar această scădere a fertilității s-a accentuat într-o asemenea măsură încât, până în anul 2050, este inevitabilă o scădere substanțială a populației în cel puțin un sfert din statele lumii.

Atunci când TFR scade foarte mult, o proporție tot mai mare de familii au doar un singur copil sau niciunul, ceea ce face mult mai dificilă creșterea fertilității prin politici pronataliste, cum ar fi plata oamenilor pentru a avea mai mulți copii. Acest grup de țări afectate include, în prezent, multe state din Europa Centrală și de Est, dar și țări precum Japonia, Germania, Italia și Coreea de Sud. Scăderea populației, împreună cu o vârstă medie mai mare, erodează baza de impozitare, crește costurile referitoare la infrastructură și duce la izolare socială, pe măsură ce așezările se micșorează și dispar. Declinul este în curs de desfășurare de ceva timp în sate și orașe mici, unde secvența este cam aceeași peste tot: aceste comunități își pierd întâi școala, apoi oficiul poștal, benzinăria și magazinul alimentar. În cele din urmă, o așezare este amalgamată, din punct de vedere administrativ, cu vecinii săi cu soartă similară. Puteți vedea ce a rămas în urmă fără să ieșiți din cameră făcând tururi Google Street View prin satele montane dezolante din Tohoku, partea nordică (și cea mai săracă) a celei mai mari insule a Japoniei, unde aproape fiecare a treia persoană are acum peste 65 de ani. Sau, uitați-vă la locurile pustii nu departe de București, unde mai toți tinerii au plecat în Europa de Vest, iar TFR este sub 1,4, asta de la 3,70 în anii 60’. Acest proces poate fi întâlnit chiar și în anumite părți ale unor țări care sunt încă în creștere datorită imigrației. Statele Unite pierd oameni în mare parte din Marile Câmpii (Great Plains), Germania în cea mai mare parte a fostei Republici Democrate Germane, Spania în Castilia, Léon și în Galicia.

În rândurile care urmează vă voi prezenta situația unor state de pe Glob. Se estimează că populația Bulgariei va scădea cu 22,5%, de la 6,9 milioane de locuitori, în anul 2020, la 5,4 milioane în 2050. Migrația masivă în străinătate a avut cea mai mare contribuție la scăderea populației Bulgariei. Se estimează că populația lituaniană va scădea cu 22,1% în următoarele trei decenii. Se preconizează că populația va scădea de la 2,7 milioane la 2,1 milioane de persoane. Ca și în cazul Bulgariei, cea mai mare pierdere de populație din Lituania se datorează migrației în masă. Letonia se așteaptă la o pierdere de 21,6% din populație între 2020 și 2050. Letonia a pierdut aproximativ o cincime din populația sa de la aderarea la Uniunea Europeană, în mai 2004. Pierderea populației Letoniei este cauzată de migrația economică și de ratele scăzute ale natalității. Se estimează că populația Ucrainei va scădea de la 43,7 milioane de locuitori, în 2020, la 35,2 milioane în 2050, ceea ce reprezintă o pierdere de 19,5%. Ratele ridicate de emigrare, împreună cu ratele ridicate ale mortalității și cu ratele scăzute ale natalității sunt de vină pentru pierderea populației Ucrainei. Rata de natalitate a țării este de 9,2 nașteri la 1.000 de persoane, iar rata de mortalitate este de 15,2 decese la 1.000 de persoane. Se așteaptă ca populația Serbiei să scadă de la 8,7 milioane la 7,1 milioane în următorii 30 de ani. Aceasta reprezintă o scădere de aproximativ 18,9%. Mulți dintre muncitorii sârbi cu un nivel de educație și calificare ridicat au părăsit țara pentru. Ratele ridicate de migrație sunt cuplate cu rate scăzute de fertilitate. Se preconizează că populația va scădea cu 18,2%, reducându-se de la 3,3 milioane în 2020 la 2,7 milioane în 2050. Rata de fertilitate a Bosniei și Herțegovinei este cu mult sub rata de înlocuire a populației, de 2,1 nașteri pe femeie, fiind de 1,26 nașteri pe femeie. Se preconizează că populația Croației va scădea cu 18,%, de la 4,1 milioane la 3,4 milioane de locuitori, în următorii 30 de ani. Populația a atins vârful în 1991, la 4,78 milioane de locuitori, dar de atunci a scăzut din cauza ratelor scăzute de natalitate și a îmbătrânirii populației. Populația Moldovei va scădea cu 16,7% între 2020 și 2050. Se așteaptă ca populația să scadă cu 600.000 de persoane, de la 4 milioane la 3,4 milioane. Sărăcia și corupția din Moldova au îndepărtat muncitorii tineri și foarte calificați din țară, iar populația îmbătrânită a fost afectată de standarde de viață scăzute și de rate ridicate ale mortalității. Se estimează că populația Japoniei va pierde 20,7 milioane de persoane între 2020 și 2050. Se preconizează că populația se va reduce de la 126,5 milioane la 105,8 milioane, ceea ce reprezintă o scădere de 16,3%. Populația Japoniei este în scădere încă din anul 2011, din cauza ratelor de fertilitate foarte scăzute (1,42 nașteri pe femeie) și a îmbătrânirii populației. Populația albaneză este de așteptat să scadă cu 15,8% în următorii 30 de ani, de la 2,9 milioane de persoane la 2,4 milioane de persoane. Se estimează că peste 38% din populația albaneză trăiește în străinătate. Potrivit estimărilor, populația României va scădea cu 15,5% între 2020 și 2050. Populația se va reduce de la 19,2 milioane la 16,3 milioane de locuitori în următoarele trei decenii. Între 2007 și 2015, aproximativ 3,5 milioane de români au plecat în străinătate pentru a scăpa de sărăcie și de corupția generalizată. Se estimează că populația Greciei se va reduce de la 10,4 milioane la 9 milioane. Populația Greciei a început să scadă în 2011, când a fost înregistrată prima rată negativă a natalității. Populația Greciei ar putea scădea cu până la 50% în următorii 50 de ani dacă nu se face nimic pentru a combate acest fenomen. Se estimează că populația Estoniei, de 1,3 milioane de locuitori, va scădea cu 12,7%, ajungând la 1,2 milioane de locuitori până în 2050. În comparație cu alte state baltice, scăderea populației Estoniei a fost relativ lentă și stabilă. Imigrația a întârziat un declin mai rapid al populației în ultimii ani. Se estimează că populația Ungariei va scădea de la 9,7 milioane de locuitori în 2020 la 8,5 milioane în 2050. Aceasta reprezintă o scădere a populației de aproximativ 12,3%. Populația Ungariei a scăzut cu peste 40.000 de persoane pe an și nu dă semne de încetinire. Politicile Ungariei pentru a contribui la încetinirea declinului demografic se concentrează pe creșterea natalității. Se preconizează că populația Poloniei va scădea cu 12%. În următorii 30 de ani, populația va scădea de la 37,8 milioane la 33,3 milioane de persoane. Rata scăzută a natalității și emigrarea continuă sunt cele două motive principale ale declinului populației Poloniei. Se estimează că populația Italiei va scădea cu 10,1% între 2020 și 2050. Populația actuală, de 60,5 milioane de persoane, se va reduce la 54,4 milioane în următorii 30 de ani. Nașterile sunt la cel mai scăzut nivel din toate timpurile de la unificarea Italiei, iar tinerii părăsesc țara.

Desigur, putem discuta despre absolut orice stat de pe Planetă, însă doresc să închei lista exemplelor prin evidențierea unor aspecte interesante referitoare  la Cuba, Japonia și Emiratele Arabe Unite (UAE). Se preconizează că populația Cubei, de 11,3 milioane de locuitori, se va reduce la 10,2 milioane până în 2050, ceea ce reprezintă o scădere de 10,3%. Tinerii care părăsesc țara și ratele scăzute ale natalității au ca rezultat o populație din ce în ce mai îmbătrânită. Se preconizează că populația Cubei va fi a noua cea mai bătrână din lume până în 2050. Japonia are cea mai vârstnică populație din lume, cu 32% din populație cu vârsta de peste 60 de ani în 2013, în timp ce Emiratele Arabe Unite au cea mai puțin vârstnică populație – 0,9%.

Desigur, într-o perspectivă cu adevărat pe termen lung, însă printr-o reflecție referitoare la trecut și nu la viitor, acest lucru nu este deloc surprinzător. În urmă cu zece mii de ani, pe Pământ erau poate doar 5 milioane de oameni, prea puțini, s-ar fi părut, pentru a deveni specia dominantă (unele studii prezintă o populație între 1 și 10 milioane de oameni). Acum ne apropiem de 8 miliarde, iar numărul total ar putea ajunge la peste 10 miliarde. Însă, s-ar putea să începem să pierdem această întâietate globală mai devreme decât credem, lăsând mai mult loc pentru floră și faună. Să nu uităm de un raport al Organizației Națiunilor Unite din anul 2012, care a sintetizat 65 de estimări diferite privind dimensiunea maximă sustenabilă a populației, iar cea mai frecventă estimare a fost de 8 miliarde. Susținătorii unei populații reduse avansează adesea cifre mult mai mici. Paul R. Ehrlich a declarat, în 2018, că populația optimă se situează între 1,5 și 2 miliarde. Închei materialul prin citarea cuvintelor lui Bill Gates, din 12 decembrie 2013: „Ehrlich pretindea că are știința de partea sa în toate predicțiile sale, inclusiv în ceea ce privește numărul de oameni pe care Pământul îi poate hrăni. El a afirmat, ca fapt științific, că stilul de viață din SUA nu este sustenabil, numind țările dezvoltate ,,țări supradezvoltate”. Limits to Growth a invocat credibilitatea modelării computerizate pentru a-și justifica predicțiile de apocalipsă. Știm acum că Ehrlich s-a înșelat foarte mult și că respectarea certitudinilor sale științifice ar fi fost teribilă pentru cei săraci. El a lansat conceptul de sterilizare obligatorie. El a insistat agresiv pentru politici draconice de imigrare care, dacă ar fi fost adoptate, ar fi ținut afară o mare parte din talentele străine care au venit în SUA în ultimele trei decenii și care au adus un mare plus economiei americane. Ehrlich și colegii săi, oameni de știință, au criticat inovațiile agricole ale Revoluției Verzi, deoarece, în opinia sa, ,,vom avea o populație și mai mare când va veni prăbușirea”. În ceea ce privește populația, Ehrlich a ignorat dovezile conform cărora țările care s-au dezvoltat din punct de vedere economic și-au scăzut rata natalității. (Opinia actuală este că populația va crește doar modest, după ce va atinge puțin peste 9 miliarde de locuitori până în 2050). De acord, creșterea populației este o problemă uriașă în unele țări sărace, unde creează la nivel local o parte din instabilitatea și penuria pe care Ehrlich le prevedea pentru întreaga lume. Dar, din fericire, există dovezi solide că, dacă vom continua să producem instrumente inovatoare de sănătate reproductivă și să le punem la dispoziția femeilor care le doresc și dacă vom continua să avansăm în ceea ce privește creșterea economică, vor exista din ce în ce mai puține astfel de locuri în deceniile următoare”. (https://www.gatesnotes.com/books/the-bet)

Raportul World Population Prospects 2019

Fotografie: Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite. Raportul World Population Prospects 2019.

doomsday

Fotografie: https://www.science.org/doi/10.1126/science.132.3436.1291