Secretele din mobila lui Tolstoi

Motto: ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor” – Tolstoi

Una dintre cărțile dedicate vieții incredibile pe care a trăit-o Tolstoi este cea semnată de Viktor Șkilovski, apărută la Editura Eminescu în anul 1986.
Încă de pe prima pagină a volumului, aflăm câteva din secretele plasate discret în mobila scriitorului.
Iată citatul respectiv:

La prima întrebare: „Unde v-ați născut ?”, Lev Nikolaevici răspunsese : ,,La Iasnaia Poliana, pe divanul de piele”.
Acest divan se află şi astăzi într-un colt al camerei ce a fost ultimul birou al lui Lev Nikolaevici. (…) Pe vremea aceea, divanul era tapițat cu safian verde şi bătut în cuişoare cu floarea aurită; avea opt picioruşe, trei sertare, trei perne în loc de spătar și brațe curbate; în părțile laterale se trăgeau nişte planşete ca să poţi pune o carte.
Era o mobilă comodă, făcută din stejar, probabil de tâmplarii casei. (…)

Acest divan de piele era, se pare, una din mobilele preferate ale lui Lev Nikolaevici. În sertarele lui își păstra manuscrisele ce le dorea ferite de oamenii cei mai apropiaţi lui, care erau adesea prea indiscreți. Pe acest divan se născuseră fraţii lui Tolstoi și aproape toți copiii lui. (…)

Alături, două măsuțe, o lampă sărăcăcioasă de petrol, trei fotolii din lemn de stejar. În căptuşeala unuia dintre ele stăteau ascunse scrisorile lui Lev Nikolaevici către Sofia Andreevna. Pe plic era scris: „Dacă nu va exista o hotărâre specială a mea în privința acestor scrisori, ele să fie predate după moartea mea Sofiei Andreevna”. Probabil că tot aici Tolstoi ascunsese si manuscrisul nuvelei Diavolul, ferindu-se de soţia sa.

Păstrând proporțiile, la rândul meu duc dorul unor asemenea piese de mobilier.
Înainte de culcare, citesc cu glas tare, pentru soție și pentru mine, câteva pagini. Este momentul nostru de liniște, care, de cele mai multe ori, ne asigură și un somn odihnitor.

Cărți, ochelari, instrumente de scris, carnețel pentru notițe, o cană cu apă, niște pastile de dormit pentru orice eventualitate și alte nimicuri se îngrămădesc pe o mică noptieră. Semne de carte, alifie chinezească, o fotografie dragă. Mult timp, tot aici a stat și o mică lampă, să nu mai fiu nevoit să mă dau jos din pat, la finalul lecturii binefăcătoare în doi.

Mr. Bean avea și el o metodă foarte eficace. Scotea o pușcă de sub pernă și trăgea liniștit în becuri. Actorul care m-a amuzat decenii de-a rândul, simpaticul domn Rowan Atkinson, se culca apoi liniștit, dar nu înainte de a adormi prietenul său cel mai bun de care nu se despărțea niciodată, ursulețul din pluș maro cu ochii sclipitori și gâtul mobil. De lampă am scăpat, i-am găsit un loc sigur chiar în biblioteca din apropiere.

Sub noptieră stau îngrămădite mai multe cărți de care nu pot să mă despart prea mult.
Brusc, mă gândesc străfulgerat. Ce bun era acum divanul lui Tolstoi!
Avea niște planșete speciale tocmai pentru așa ceva în locul numit Poiana luminoasă. Ca să vezi la ce se gândeau tâmplarii ruși, în debutul secolului al XIX-a!
Dacă mă mai întreabă de acum cineva ce am aproape de inima mea, răspunsul este clar. Un tâmplar!