Separarea între White şi Black începe din fragedă pruncie și continuă pe tot parcursul vieţii

Occidentul, fostele ţări imperialiste,  au creat un sistem care obligă la colectare de date statistice – ca punct de pornire birocratic – şi apoi la departajări pe bază de rasă, etnie, culoarea pielii. Toate formularele, începând din şcoală, universitate, de la locurile de muncă, pentru luarea în evidenţa autorităţilor, accesul la servicii, au pe ultima pagină un chestionar cu variante de răspuns. Eşti întrebat ce eşti: white British, white Irish, white European, white other, sau Black, Black African, Asian, east Asian etc. Uneori, sunt şi întrebări legate de apartenenţa sexuală şi religioasă. Separarea între White şi Black începe din fragedă pruncie, se continuă pe tot parcursul vieţii, ca un matter of fact, în beneficiul sistemului, care se pretinde a fi în beneficiul cetăţenilor. Eşti obligat să fii conştient de culoarea pielii tale, a vecinilor, a şefului, a colegilor. In percepţia britanicilor, identitatea personală e definită în special de apartenenţa la rasă, etnie, culture – tradiţii, valori, comportamente influenţate de rasa, etnia, religia cu care te identifici. Că e aşa, stau mărturie întrebările referitoare la „identity” din formularele, ghidurile de interviu standardizate de guvern, consilii, serviciile de sănătate. Prin urmare, Black people se vor identifica puternic cu Black culture, pe care şi-o asumă şi o afirmă prin opoziţie la cultura White British sau White European.

Din black culture face parte şi muzica pe care au compus-o şi cântat-o black people. Interesant de analizat e muzica lor rapp (Tupac, Amaru, Shakur, Biggie şi alţii), care creează o lume aproape endogamică, doar a lor, în care nici măcar toţi black people nu sunt primiţi (cei din upper class sunt respinşi), nu-s iniţiaţi şi nu li se permite folosirea acelui cuvânt, pe care nu-l menţionez, întrucât simplul fapt de a-l menţiona, va ofensa şi ar putea stârni Armaghedonul. Pentru că eu sunt white şi aşa sunt văzută de ei. Aceleaşi cuvinte au semnificaţii total diferite, încărcătură afectivă bipolară, aş zice, în funcţie de cine le pronunţă. Reacţia adversă, chiar violentă apare nu la cei din black upper class, ci la cei care s-au identificat cu cei oprimaţi de cuceritorii, stăpânii albi, iar în lumea contemporană, cu cei victimizaţi de elite şi de establishment – puterea albilor. Câtă raţionalitate e în tot acest proces de identificare, e o altă chestiune.

Un alt aspect de luat în seamă e ceea se întâmplă cu un black person atunci când vine de pe continentul african şi pune piciorul pe continentul european. Are loc o internalizare, o repliere în sine, refularea a ceea ce până atunci se manifesta firesc, fără a conştientiza. Prin urmare, se naşte şi prinde rădăcini sentimentul că lumea aceea nu este a lor şi că locul pe care-l vor ocupa în societate va fi marginal. La a doua sau a treia generaţie, acest conflict internalizat poate fi lava dintr-un vulcan. Clocotul de sub capac, devierile, deplasarea energiei şi a acţiunii înspre altceva, lupta, negaţia. O scânteie, ceva cât se poate de mărunt şi trivial (nu le-a plăcut cum te-ai uitat la ei etc.) poate provoca their black identity ‘to make beef’ intercontinental. Este raţional? Nu. Dar când au pornit ‘beef-ul’, din observaţiile şi experienţa mea din Regatul Unit al Marii Britanii, te-a luat tăvălugul. Vor să-l pună pe cel care „le-a greşit”, chiar dacă persoana nu le-a greşit de fapt cu nimic, jos la podea. Get you down, down, down!

Colţescu nu a greşit cu nimic folosind un cuvânt permis din vocabularul limbii române, cuvânt care nu are o semnificaţie ofensatoare în cultura şi-n societatea noastră, dar nici în cea europeană, pentru că altfel ar fi fost ostracizat prin legislaţie şi proceduri. Că pronunţarea cuvântului negru  i-a amintit senegalezului de alte cuvinte, în lumea lui atât de ofensatoare, de au plesnit baierele bunului simţ, ale raţiunii şi s-a pornit beef planetar împotriva lui Colţescu, asta e o nedreptate. Se repară nedreptăţile trecutului prin alte nedreptăţi. Dar în lumea actuală trebuie să-ţi faci temele, research-ul. Câţi jucători de culoare sunt într-o echipă, din ce ţară sunt şi care e numele lor.