Occidentul, fostele ţări imperialiste, au creat un sistem care obligă la colectare de date statistice – ca punct de pornire birocratic – şi apoi la departajări pe bază de rasă, etnie, culoarea pielii. Toate formularele, începând din şcoală, universitate, de la locurile de muncă, pentru luarea în evidenţa autorităţilor, accesul la servicii, au pe ultima pagină un chestionar cu variante de răspuns. Eşti întrebat ce eşti: white British, white Irish, white European, white other, sau Black, Black African, Asian, east Asian etc. Uneori, sunt şi întrebări legate de apartenenţa sexuală şi religioasă. Separarea între White şi Black începe din fragedă pruncie, se continuă pe tot parcursul vieţii, ca un matter of fact, în beneficiul sistemului, care se pretinde a fi în beneficiul cetăţenilor. Eşti obligat să fii conştient de culoarea pielii tale, a vecinilor, a şefului, a colegilor. In percepţia britanicilor, identitatea personală e definită în special de apartenenţa la rasă, etnie, culture – tradiţii, valori, comportamente influenţate de rasa, etnia, religia cu care te identifici. Că e aşa, stau mărturie întrebările referitoare la „identity” din formularele, ghidurile de interviu standardizate de guvern, consilii, serviciile de sănătate. Prin urmare, Black people se vor identifica puternic cu Black culture, pe care şi-o asumă şi o afirmă prin opoziţie la cultura White British sau White European.
Din black culture face parte şi muzica pe care au compus-o şi cântat-o black people. Interesant de analizat e muzica lor rapp (Tupac, Amaru, Shakur, Biggie şi alţii), care creează o lume aproape endogamică, doar a lor, în care nici măcar toţi black people nu sunt primiţi (cei din upper class sunt respinşi), nu-s iniţiaţi şi nu li se permite folosirea acelui cuvânt, pe care nu-l menţionez, întrucât simplul fapt de a-l menţiona, va ofensa şi ar putea stârni Armaghedonul. Pentru că eu sunt white şi aşa sunt văzută de ei. Aceleaşi cuvinte au semnificaţii total diferite, încărcătură afectivă bipolară, aş zice, în funcţie de cine le pronunţă. Reacţia adversă, chiar violentă apare nu la cei din black upper class, ci la cei care s-au identificat cu cei oprimaţi de cuceritorii, stăpânii albi, iar în lumea contemporană, cu cei victimizaţi de elite şi de establishment – puterea albilor. Câtă raţionalitate e în tot acest proces de identificare, e o altă chestiune.
Un alt aspect de luat în seamă e ceea se întâmplă cu un black person atunci când vine de pe continentul african şi pune piciorul pe continentul european. Are loc o internalizare, o repliere în sine, refularea a ceea ce până atunci se manifesta firesc, fără a conştientiza. Prin urmare, se naşte şi prinde rădăcini sentimentul că lumea aceea nu este a lor şi că locul pe care-l vor ocupa în societate va fi marginal. La a doua sau a treia generaţie, acest conflict internalizat poate fi lava dintr-un vulcan. Clocotul de sub capac, devierile, deplasarea energiei şi a acţiunii înspre altceva, lupta, negaţia. O scânteie, ceva cât se poate de mărunt şi trivial (nu le-a plăcut cum te-ai uitat la ei etc.) poate provoca their black identity ‘to make beef’ intercontinental. Este raţional? Nu. Dar când au pornit ‘beef-ul’, din observaţiile şi experienţa mea din Regatul Unit al Marii Britanii, te-a luat tăvălugul. Vor să-l pună pe cel care „le-a greşit”, chiar dacă persoana nu le-a greşit de fapt cu nimic, jos la podea. Get you down, down, down!
Colţescu nu a greşit cu nimic folosind un cuvânt permis din vocabularul limbii române, cuvânt care nu are o semnificaţie ofensatoare în cultura şi-n societatea noastră, dar nici în cea europeană, pentru că altfel ar fi fost ostracizat prin legislaţie şi proceduri. Că pronunţarea cuvântului negru i-a amintit senegalezului de alte cuvinte, în lumea lui atât de ofensatoare, de au plesnit baierele bunului simţ, ale raţiunii şi s-a pornit beef planetar împotriva lui Colţescu, asta e o nedreptate. Se repară nedreptăţile trecutului prin alte nedreptăţi. Dar în lumea actuală trebuie să-ţi faci temele, research-ul. Câţi jucători de culoare sunt într-o echipă, din ce ţară sunt şi care e numele lor.
Cibule, iar te prostesti! Este imposibil sa nu fi remarcat ca am adus si altadata, când a fost cazul, critici occidentului.
La main sur le cœur, te informez ca de data aceasta, majoritatea francezilor au fost de partea lui Coltescu (exclud jurnalistii ratati care au vrut sa-i cânte în struna fotbalistului lor negru, Kylian Mbappé).
Citeste postarile de la acest articol si o sa te dumiresti.
https://sport24.lefigaro.fr/football/ligue-des-champions/actualites/psg-basksehir-interrompu-apres-des-propos-racistes-supposes-du-quatrieme-arbitre-1025215
Ai adus pe naiba. Poate in gand.Si pe sub masca. 😎 Nu incerca sa-mi renegi titlul de comunistu’ si pro-rusu’ blogului laudandu-te ca i-ai facut ipocriti pe occidentali. Ca imi strici blazonul si se supara tudy pe tine. Compris?
Nu reiese din articol ca majoritatea francezilor sunt de partea lui Coltescu, bla, bla, bla. Din contra. Mai stiu si eu cate ceva din limba aia care se vorbea in Micul Maghreb cu multi ani in urma…!
Nu esti fair-play, товарищ Cib. Noi doi am mai avut o discutie de genul acesta si când ti-am demonstrat ca nu ai dreptate în ceea ce ma priveste, m-ai lasat sa vorbesc singur. Asa ca nu o sa mai repet…
În privinta comentariilor de la articol, procedezi la fel. Le-am recitit acum pe primele 20 si toate sunt pro-Coltescu. Daca, mergând mai departe, tu nu ai gasit unanimitate ca la comunistii tai, desolé, dar este asa cum ti-am spus eu la început: MAJORITATEA se exprima în favoarea antrenorului nostru.
Scurt si cuprinzator, ca sa înteleaga si cei care vor da o decizie în cazul albului Coltescu.
Bravo, Monica! Ar trebui ca textul tau sa fie citit de catre toti prefacutii care au putere de decizie si care distrug vietile unor albi, ca sa fie în „trend” cu niste pozitii absurde, lipsite de logica, izvorâte dintr-o incultura crasa.
Mersi, Geo.
Foarte bun articolul,vorbeste clar despre ipocrizia crasa a Occidentului,nu il poti ofensa pe african in nici un fel prin cuvinte,in schimb un intreg sistem il tine acolo jos,la marginea societatii.Occidentul este ipocrizia pura,clameaza si sustine niste valori pe care insa nu le aplica niciodata,in realitate.Si de aia pe planeta unii ca si Putin jubileaza.
Pai ce facurati bre? Pe mine m-ati facut comunist, prorus si alte lighioane cand va ziceam ca occidentalii sunt niste ipocriti. Si acum voi nu-i mai iubiti? Pai e frumos? E deontologic, fratica? Bre, zi-i lu’ geo sa-i citeasca unui coleg mai „umbros” din Franta textul pe care l-a comis aici, sa vedem daca are curaj si ce pateste dupa!