Și comuniștii apelau la un truc vechi al bătăliei politice

Măria Sa, Puiul Pădurii, capodopera lui Sadoveanu, mă surprinde plăcut prin imaginarea gîndurilor unui cîine despe oameni. Golo, cîinele din roman, e un dulău credincios și inteligent, cel care veghează ca Genovevei și fiului acesteia să nu i se întîmple nimic rău pe parcursul exilului în pădure. La un moment dat, descriind îndemînarea cu care femeia din Lumea înaltă se descurcă în împrejurări de excepție, Sadoveanu îl pune pe Golo să-și dezvăluie părerile sale despre oameni:

„Pe cînd ea lucra cu destulă dibăcie, Gelo sta cu botul între labele de dinainte, cugetînd. Au şi oamenii, după cît se vede, destulă deşteptăciune, căci ştiu să aprindă o bucățică de soare orişiunde vor, şi au scornit felurite unelte. Se folosesc de vorbire şi înseamnă cu pana de gîscă nişte gîngănii, cînd vor să socotească. Cercetează pămîntul; pun semne; îşi fac rînduiala vieții după soare şi după stele. Toate sunt bune. Însă aud foarte rău şi pînă nu văd pe cineva nu ştiu cine-i. Nu cunosc lumea fără s-o vadă şi fără s-o pipăie; pe cînd cînii o ştiu numai după adulmec şi după auz. Niciodată oamenii nu pot veni de unde au plecat, dacă nu calcă pe acele anumite semne, ori dacă nu întreabă pe alții. Mai au şi alta, că numără şi socotesc pe degete şi cu cărțile, pe cînd cînii ştiu tot dintrodată; au în ei cunoştinţa numerelor, după cum au pe a foamei ori pe a setei, ori a luminii. Oamenii nu ştiu nimic despre vînt, despre schimbările de vreme. Se silesc numai să scornească ceva şi fac ipoteze. Însă o ipoteză şi cu nimic e tot una. «Un vrăjitor bătrîn cu barba albă i-a învăţat să facă dinți, ghiare şi alte arme din materiale moarte. Cu acestea, au ajuns să aibă putere asupra lumii. Ş-acel copil care doarme, aşa de mic şi slăbuț, are să ajungă să se slujească de asemenea unelte. Are să-mi fie drag şi mai ales am să-l admir.» Cu aceste cugetări, Gelo adormi cu botul între labe, simțind în nări, prin somn, mirosul mîncării de la foc şi avînd în urechea lui atentă toate zvonurile distincte ale pădurii.”

*

Vînzare. Căutînd amănunte pe Internet despre G.P. Baker, autorul cărții Le Règne de Tibère, observ, nu fără uimire, că okazii.ro e plin de cartea asta despre Tiberiu. Probabil că în anii interbelici cartea s-a vîndut și la noi, cum din cîte văd s-a vîndut în toată Europa și în vremea din urmă mulți moștenitori de biblioteci au scos cartea la tarabă. Cred că și la anticariate de găsește, o dată ce am luat-o și eu pe vremea cînd nu mă interesa Tiberiu.

*

Anti Maniu. În campania electorală din 1946 comuniștii au scos o broșură anti Maniu. Anticomuniștii noștri de serviciu vor vedea în asta încă o dovadă a abuzurilor comise de comuniști. În realitate, prin această broșură, comuniștii se supuneau regulilor scrise și nescrise al bătăliei politice într-o țară democrată. O prefață semnată Editorul mărturisește conținutul și obiectivele broșurii:

„Cititorii acestei broşuri vor găsi aici opinii interesante despre Iuliu Maniu, şeful partidului național-țărănesc, reacționar.
Sunt pagini mai vechi, ca acelea ale d-lor Dinu Brătianu, Dr. I. Costinescu şi Tancred Constantinescu, liberali reacţionari, extrase dintr-o broşură a lui Nicolae Iorga despre Iuliu Maniu și pagini mai noi, ca acelea ale d-lor Dr. N. Lupu, Anton Alexandrescu, I. Raiciu şi Nicuşor Graur, oameni politici cari sʼau aflat ani de zile în acelaş partid cu Iuliu Maniu. Acestora li sʼau adăugat şi cîteva articole apărute recent în presa românească sub semnătura d-lui Gh. Călinescu.

Se publică deasemeni fragmente din articole apărute în publicațiile Sovietice «Isvestia» și «Timpuri Noi», şi părerile exprimate de Radio-Londra şi de deputatul laburist englez, John Mack, care a vizitat recent ţara noastră; deasemeni, un extras din ziarul englezesc conservator «Times». În încheere reproducem un articol al ziaristului francez, bun prieten al României, d. Emile Buré, directorul ziarului parizian «lʼOrdre».

Personalitatea nefastă a lui Iuliu Maniu, şeful necontestat al reacțiunii româneşti, se află, în această broșură, prinsă sub focul concentric atît al politicienilor şi al oamenilor de presă independenţi cît şi al unor importante foruri politice din străinătate.”

Din cîte se vede, broșura apelează la un truc vechi al propagandei politice. Reamintirea înjurăturilor pe care și le adresau pe vremuri aliații de azi. Comuniștii n-aveau de unde să știe că nu peste puțină vreme vor proceda și ei precum burghezii de pe vremuri. După vorbele dulci zise despre Tito, cînd s-a schimbat orientarea, din călău nu-l mai scoteau.