Sisfismul râșniței fără grăunțe

Circulă pe canalele de informații știrea că, după o îndelungă și absolut nemotivată tăcere, pseudo-președintele Klaus Iohannis a decis să îi convoace, joi, la Cotroceni, pe căpeteniile actualei coaliții gWERNamentale. Numai că, din agenda de lucru pentru ziua de mâine a premierului Florin Cîțu nu rezultă că domnia sa va participa la această întrunire, ceea ce mă face să iau informația ca pe o ipoteză, dar nu să o și exclud categoric din discuție. Cu atât mai mult cu cât este prea bine cunoscută ambiția pseudo-președintelui Klaus Iohannis de a-i convinge pe liderii coaliției- mai bine zis de a le ordona- să pună batista pe țambal și să meargă mai departe, așa șontâc-șontâc precum le e felul, pe cărările dezastrului național multilateral dezvoltat. De unde trag concluzia că și acest nou demers al pseudo-președintelui Klaus Iohannis este dovada că îl încearcă o teribilă teamă că încropeala pe care a ticluit-o, încălcând în mod flagrant votul românilor de anul trecut și prevederile Legii Fundamentale a Țării, stă să prăbușească. Sau, vorba eternului și fascinantului Caragiale, că „se duce dracului giudețul”.

Că această artificială înjghebare era sortită, din fașă, să nu reziste își putea da seama orice om cu judecată sănătoasă. După cum era previzibil că nu ne puteam aștepta la nimic bun de la monstruoasa coaliție, rezultată din voința pseudo-președintelui Klaus Iohannis de a avea, cu orice preț, guWERNul său, dată fiind sărăcia ofertei în care, în afară de sloganul „jos PSD-ul!” și derivatul său „ciuma roșie”, nu găseam nimic demn de menționat.

Așadar, nimic nou sub soare! În realitate, criza de sistem a guWERNului (încă) în exercițiu nu face decât să confirme, încă o dată, falimentul politicianismului, indiferent de culoarea doctrinară cu care se pavoazează și ia ochii unui anumit segment electoral care, în afară de „le-a tras-o” și de „huooo!”, nu mai are alte argumente cu care să își susțină opțiunile. Așa încât, deloc întâmplător, tot ceea ce se petrece în aceste zile și, în mod deosebit, încercarea disperată a pseudo-președintelui Klaus Iohannis de a stinge conflictul din coaliția contra naturii, nu face decât să confirme actualitatea unei memorabile expresii a lui Petre Pandrea, supranumit Mandarinul Valah: „sisifismul râșniței fără grăunțe”. Termenul „sisifism” trimițând la mitul lui Sisif, cel pe care Zeus l-a pedepsit să ridice un bolovan care se prăbușea din nou în genune și tot așa, la nesfârșit. Foarte adevărat, Albert Camus a văzut în această dramatică încercare subiectul unui răscolitor eseu – „Mitul lui Sisif” – a cărui încheiere sună astfel: „Lupta însăși către culmi este de-ajuns pentru a umple o inimă de om. Trebuie să ni-l imaginăm, pe Sisif, fericit”.

Acesta era sensul nobil, înălțător pe care Albert Camus îl dădea mitului lui Sisif, în 1942, adică în perioada în care cea de-a doua conflagrație mondială era în desfășurare iar Franța, patria sa, traversa dramatice experiențe și confruntări. Nu acesta era, însă, și înțelesul pe care Petre Pandrea îl dădea efortului nesfârșit și fără reușită al unor veleitari întru ale gestionării trebilor publice, după cum cuvântul „sisifism” avea un clar caracter peiorativ, desemnând doar un efort steril și fără rost. Așa cum este, prin natura sa, orice altă încercare a celor pe care îi vizează expresia „politicianism” de a pretinde că lucrează în folosul cetățeanului, atâta vreme cât au dovedit și dovedesc faptul că pentru ei nu contează câtuși de puțin binele colectiv, ci numai avantajele proprii sau ale grupului aparținător. Motiv pentru care Petre Pandrea a definit politicianismul ca fiind „acest cancer al României cultivat cu inspirații și cu arginții marilor puteri”, considerând că reducerea acestuia „până la atrofie” reprezintă una dintre condițiile determinante ale progresului și ale dezvoltării României.

Adevăr în grila căruia putem și trebuie să citim bilanțul dezastruos al modului în care guWERNările impuse de pseudo-președintele Klaus Iohannis au gestionat criza Covid-19. Fără dar și poate, o rușinoasă reconfirmare a „sisifismului râșniței fără grăunțe”, așa cum s-a dovedit a fi mandatul ministerial al lui Vlad Voiculescu și al coechipierilor săi. Mandat jalnic, nenorocit, căruia i-a pus capăt demiterea lui Vlad Voiculescu și a mâinii sal drepte, Andreea Moldovan, de către premierul Florin Cîțu. Decizie care, după cum era de așteptat, a provocat furia mai marilor USR-PLUS și refuzul categoric al lui Dan Barna de a ocupa, fie și cu titlu interimar, postul.

Mai grav, pentru că a luat, fără consultarea partenerilor la guWERNare, această decizie foarte corectă, deși foarte întârziată, premierului Florin Cîțu i se pune la îndoială „capacitatea de conduce un guvern de coaliție funcțional”. De aici și până la retragerea, de către USR-PLUS, a sprijinului politic nu a mai fost decât un pas. Pas care a și fost făcut după cum rezultă din comunicatul emis după ședința Birourilor Naționale ale USR și PLUS. Iar pentru ca tacâmul să fie complet, miniștrii alianței USRPLUS au decis să nu mai ia parte la nicio ședință a Executivului, atâta vreme cât Florin Cîțu va mai fi premier! Cerând, bineînțeles, un nou cabinet și un alt premier.

Ieșiri la rampă care fac ca informația despre o posibilă chemare la ordine- de fapt, la ordin!- a liderilor coaliției de către pseudo-președintele Klaus Iohannis să nu mai fie doar un zvon. Cu atât mai mult cu cât Dan Barna a cerut o reuniune de urgență a liderilor coaliției și a vorbit, în termeni expliciți, medierea conflictului de către pseudo-președintele Klaus Iohannis.

Cum se va sfârși criza de sistem a sterilei guWERNări și dacă pseudo-președintele Klaus Iohannis va reuși să mențină, încă, la putere monstruoasa coaliție, aducând, prin aceasta, alte mari daune intereselor României Europene, vom afla cât mai curând. Mai mult ca sigur este, însă, faptul că nu va fi pace sub măslini și că securea războiului nu va fi îngropată. Fără dar și poate, de acest fapt sunt din ce în ce mai convinși atât pseudo-președintele Klaus Iohannis, cât și partidele care, încă, mai girează acest guWERN-marionetă. (Al câtelea, că le-am și uitat numărul?!) De aceea, chemarea la ordine a liderilor coaliției, fie că asta s-ar întâmpla mâine, joi, sau într-o altă zi, are o certă importanță. Motiv pentru care cred că nu trebuie să o subestimăm, dar nici să o supralicităm. Vreau să spun să nu ne așteptăm la mari, spectaculoase răsturnări și rezolvări de altă factură decât falimentarul diletantism cu veleități autoritare în nota sinistră a deciziilor pseudo-președintelui Klaus Iohannis și ale guWERNelor sale.

Ceea ce, însă, pot să spun cu deplină convingere este numai că acest nou conclav de la Cotroceni va fi- dacă va fi?!- numai și numai o nouă dovadă a faptului că, până una alta, mecanismele sterilului „sisifism al râșniței fără grăunțe” operează și produce efecte.