Sociograme. Dan Culcer. O viață de câine

Autorul articolului: Dan Culcer (Franța) 

Între trei mii și cinci mii de câini, repartizați la supravegherea graniței inter-germane, înainte de unificare, și-au pierdut atunci funcțiile din cauza deschiderii graniței. Ei erau amenințați cu moartea, potrivit președintelui companiei de protecție a animalelor din Germania de Vest. O mare parte din câini ciobănești germani, foștii paznici de frontieră patrupezi, și-au găsit părinți adoptivi, dar rămâneau un mare număr de neadoptați, a căror soartă era incertă. Cu toate că, aceștia câini de pază erau adevărați profesioniști.

Scriitorul rus Alexandre Soljenițin, autorul Arhipelagului Gulag, a identificat pentru prima dată consecințele tehnice ale acestei tulburări în activitate serviciilor speciale. Într-o poveste, publicată în urmă cu treizeci și cinci de ani, el descria reciclarea spontană a câinilor de pază din lagărele de muncă forțată rămași șomeri după demontarea unei părți a Arhipelagului concentraționar. În căutarea muncii și a răsplatei sale, mâncarea, haitele câinilor fără stăpân s-au regăsit pe străzile unui orășel în ziua unei sărbători de stat, când cetățenii se adună în piața centrală pentru a-și exprima entuziasmul pentru socialism. Așa cum erau obișnuiți să facă păzind coloane de deținuți din lagărele de muncă forțată ale Gulagului, câinii rătăcitori s-au postat spontan pe ambele laturi ale coloanelor de manifestanți și i-au împiedică să se separe la sfârșitul festivității iar când cetățenii, sătui de lozinci, au vrut să forțeze barajul câinilor de pază, aceștia i-au atacat și mușcat.

Trebuie să scriem istoria câinilor de pază pentru a înțelege mai bine sensul istoriei. În întreaga lume, rolul lor a fost întotdeauna esențial. Fără câini de pază, niciun sistem, democratic sau totalitar, nu poate dura. Țările din Estul Europei au făcut eforturi să-și câștige echilibrul comercial, una din metodele eficiente fiind exportul de servicii. Rămânea problema câinilor care erau prea bătrâni sau prea răi, prin urmare, necorespunzători și irecuperabili. Umaniștii de la Societatea vest-germană de protecție a animalelor au propus, pentru ieșirea din impas, eutanasierea lor prin injecții letale. Puteam oferi soluția umanistă a vânzării câinilor prin licitații, propuși colecționarilor de vechituri, dar nu trebuia să-i uităm nici pe stăpânii lor. Profesioniștii, adevărat, au fost întotdeauna la un preț bun. Cu siguranță  s-au găsit angajatori. Fără îndoială, bătrânii nereciclabili au fost, până la urmă, eliminați fără probleme, însă calitățile antrenorilor și câinilor tineri, descendenții celor din prima perioadă, au fost desigur apreciate pe piața liberă, internă sau externe, adică atât în Est, cât și în Vest. O istorie a perioadei de tranziție, de după 1989, de Restaurație care durează de peste trei decenii, nu va putea fi scrisă dacă nu se reconstituie pedigree-ul dulăilor tineri, ca să poată fi înțeleasă toată țesătura de consangvinități, confraternități și complicități, descendente și ascendente, care stă la baza elitelor politice actuale din toate țările lagărului. E mult de lucru acum pentru genealogiști. Aviz amatorilor!